Am nevoie de pareriile voastre...

by: ancayoanna
Buna...
 

klauem

klauem

ce cred eu ..

24 Iun 2008, 21:15

din tot ce ai scris.. 1)ca el are 19 si tu 16 nu e o problema ca el e mai mare.. si tu cea mica!... 2) mi se pare ca te crede prea vulnerabila... fi mai intepata.. cel putin de fata cu el! si incearca sa iei decizii bune fara sa il consulti si pe el... iesi cu prietenele tale.. nu mai sta asa... nu e bine chiar daca el nu vrea si rupe-ti pactul acela din mom ce el nu il respecta .. ori il respectati amandoi ori niciunul! apoi... daca vrei ceva (de ex cum a fost cu reclama la moto.. ) spune-i despre, vezi ce reactie are si spune-i ca te gandeai la fel ... dar ti se parea ca el ar avea o alta idee.. demonstrezi ca esti pe aceeasi lungime de unda cu el!:) chiar daca nu erai.. si poate poate o sa zica "de ce nu?" faptul ca iti spune ca esti mica ... aminteste-i ca ai 16 ani el are 19 si oricat de matur se crede tot nu le stie pe toate si invatati unul de la altul ca doar de aia sunteti impreuna ca doar nu ne luam unul pe celalalt gata ambalati si perfecti... si faza cu munca.. eu cred ca nu-i convine ca te-ar vedea pe picioarele tale si ii este frica ca n-o sa mai ai nevoie de el! totodata departarea lui suna a despartire dar fara sa te raneasca... in final.. iti urez numai bine!

yubytyk

yubytyk

da...

11 Iun 2008, 14:55

intrebarea mea ati facut dragoste....el te yubeste..din cate ai scris dar incearca sa-l intelegi sa-ti pui ordine in ganduri..invata de la el ce poti face sa-i fi pe plac ... sa adore sa sta cu tine..sa discutati despre voi despre viitorul vostru...da si balanta cu sagetator se inteleg bine..mama mea e balanta si tata sagetator..sunt de 21 de ani inpreuna...dar intotdeauna ca sa mearga ceva unu dintre voi tre sa lase de la el..mult noroc

ancayoanna

ancayoanna

scz

11 Mai 2008, 19:39

Sagetator*

ancayoanna

ancayoanna

apropo...

11 Mai 2008, 02:54

Eu sunt Balanta, el este Scorpion... descrierea din horoscop.. ( cum sa pastrezi , cum sa-i faci fata etc ) se potriveste la perfectie cu personalitatea lui... :| si adevarul e ca ma cam sperie...

ancayoanna

ancayoanna

Little Story...4

11 Mai 2008, 02:25

Depind de el asa cum depind de parinti... cum sa fac sa fie bine? sa nu mai fiu trista... sa nu mai plang... ca am plans destul in mica mea viata... Acum cateva zile m-au sunat de la o agentie de fotomodel... am fost aleasa sa fac reclama la o motocicleta... dar la el nu-i convine.. desi parintiilor da... si oricum nu mergeam pentru ca trebuie sa las scoala si nu vreau... dar el a spus ca nu pot ca nu am dreptul ca sunt prea mica... ( ma face sa ma gandesc mereu ca eu sunt prea mica... doar lucrul asta il am in minte ) astept pareriile voastre, sfaturi.. critici...orice... just help me... si multumesc celor care au avut rabdare sa citeasca tot.... salutari

ancayoanna

ancayoanna

Little Story...3

11 Mai 2008, 02:19

dar acum eu stiu ca amicele/prietenele nu trebuie sa te influenteze... si as iesi cu ele doar sa ma distrez si eu putin... il iubesc, stiu ca asta este ce simt... dar uneori cred ca mi-ar fi mai bine fara el... si alteori, cand ma gandesc ca nu ar mai fi al meu... ca nu l-as mai vedea, cred ca ar fi o lovitura foarte dureroasa pentru mine... chiar mai dureroasa decat prima... in 8 luni m-am obisnuit cu el, si as putea spune ca face parte din viata mea... acum, in ultimele zile e foarte distant... vine la mine sta juma` de ora.. ori se uita la tv ori pe pc... ma mai saruta din cand in cand... si pleaca la munca... nu stiu daca gresesc ca vreau sa avansam in relatie... nu stiu daca sunt prea mica pentru el... nu stiu daca cer prea mult ( ca de obicei.. ) daca il chinui cerandui sa stea mai mult timp cu mine sau macar sa fie mai dragastos cand vine la mine... sa-mi dea mai multa atentie... nu stiu daca-l merit... mi-e frica sa nu-l pierd, pentru ca il iubesc, si pentru ca nu-mi place sa pierd... si mi-e frica... pentru ca toate visele si toate planuriile mele sunt cu el, si el este inclus in tot, si din partea familiei..

ancayoanna

ancayoanna

Little Story...2

11 Mai 2008, 02:15

intr-un fel mi-e frica de ce va spune... in alt fel mi-e frica si de reactia lui... sa nu imi spuna iar ca sunt o proasta... cum spune mereu... uneori ma face sa ma simt inferioara la oricine... nu pot sa-mi dau parerea... nu am dreptul de a spune nimic... pentru ca, zice el... ca sunt mica, ca doar la 18 ani gandesti cat de cat... ca pana atunci nu am voie sa fac nimic fara sa intreb parintii... nu i place faptul ca eu vreau sa muncesc, pe langa scoala... desi pana acum am muncit de 3 ori... si am inceput la 14 ani... si orice i spun nu ma baga in seama, ptr ca zice el ca sunt prea mica ca sa-mi dau parerea si sa fiu bagata in seama.... De cand sunt cu el am iesit doar odata cu amicele... si s-a suparat... am facut un pact, nu iesim unul fara altul... eu l-am luat in serios... sunt toata ziua in casa, bine, merg la scoala... dar cum sunt timida, nu vb aproape deloc cu nimeni... si poate mai ies cand merg cu mami la cumparaturi sa o ajut... dar el spune ca e mare, are mai multe responsabilitati si daca il invita un amic la o bere merge... dar eu nu am voie... orice amica as avea spune ca nu este un bun exemplu pentru mine..

ancayoanna

ancayoanna

Little Story...

11 Mai 2008, 02:13

Buna,
sa incepem... unde a inceput tot... acum 1 an eram cea mai distrusa fata :| discoteci non-stop... bautura...tigari... droguri ( doar de vreo 2 ori, dar e ceva... ) in trecut aveam niste amici care nu erau un exemplu bun pentru mine... acum am 16 ani... deci daca acum sunt micuta, atunci eram mai mica :) ... am suferit mult... am trecut prin multe... prea devreme... eram mereu trista chiar daca parea ca eram cea mai fericita... dar a aparut un baiat... care mi-a adus fericirea :) m-a ajutat foarte mult, si asa am rezolvat toate problemele care mi le-am facut in trecut, cu parintii, cu scoala, cu amicii... acum avem 8 luni... la inceput a fost tot super, chiar daca eu, fiind obisnuita cu comportamentul ala... greseam si eu... mai mereu... dar cu timpul tot mai putine greseli... el are 19 ani... dar cum a trecut prin multe in viata si a avut o viata foarte grea, are mintea unui om de 30 de ani, vorbeste exact cum o fac parintii mei, si-mi spune aceleasi lucruri... m-a iertat mereu, si m-a iubit.. dar cu timpul parca este mai distant... cateodata am impresia ca nu mai simte nimic pentru mine, dar nu am curajul sa-i spun asta...

 
 

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!