Am nevoie de parerile voastre

by: neya
Iata, a aparut si in viata mea o dilema pe care nu mi-o pot rezolva singura - nu ca le-as fi putut rezolva pe toate celelalte pana acum ... dar am ales o varianta si am mers pe ea.
De data asta nu stiu daca am dreptate si am nevoie de cat mai multe pareri, pentru a-mi verifica credintele personale.
Deci, problema este urmatoarea: am un prieten, pe care nu-l iubesc (din pacate) si cu care sunt de multi ani de zile. Cam de tot atatia ani (uneori cu o intensitate mai mica, alteori cu o intensitate uriasa), ma bantuie imaginea "barbatului ideal". Are diferite fete, dar in mare ramane acelasi. Stiu ca e creat de imaginatia mea si de nevoile mele (partial nesatisfacute), insa eu chiar cred in ea.
Adica eu chiar cred ca acel barbat ideal ar putea aparea. Sunt sigura ca sunt multe persoane care asteapta barbatul, respectiv femeia ideala, insa incep sa ma intreb: cam cat de multe?
In concret, barbatul de langa mine imi pare nepotrivit, comparat cu cel din vis. Si credinta mea ca ar putea exista si aparea acel barbat ideal ma face sa nu ma implic in relatia pe care o am atat de mult pe cat m-as implica daca as fi sigura ca "barbatul ideal" nu va exista niciodata.
Daca ar fi sa-mi folosesc ratiunea si as face un mic apel la statistica, raspunsul ar fi: not a chance! Chiar daca ar exista un tip cu toate calitatile si exact pe profilul dorit de mine, sansa ca el sa se numere (din cei cca 3 milioane de barbati de pe pamant) chiar intre cei cativa zeci pe care ii pot cunoaste eu anual, este infima - atat de mica, incat nici o persoana rationala nu ar trebui sa-si asume riscul de a astepta ca acest eveniment sa se intample.
Doar ca toate cartile pe care le-am citi si toate filmele pe care le-am vazut m-au facut sa cred ca s-ar putea intampla (in toate iubirea se intampla - aproape ca nu exista personaj care sa nu aiba o jumatate, chiar si pentru o perioada scurta de timp).
Deci? Ce parere aveti voi? E corect sa sper in el? Oare e bine sa il astept? Ar fi bine sa renunt la relatia confortabila si stabila pe care o am pentru a bramburi prin oras in speranta ca il voi gasi?
Multumesc pentru intelegere si sper ca raspunsurile voastre sa ma ajute sa-mi clarific aceasta problema.
 

gabitza

gabitza

salutare din nou

27 Nov 2006, 11:59

nu ceri prea mult ca orice fata orice femeie isi doreste ca cel de langa ea sa fie destept sa aiba simtul umorului sa aiba grija de ea si asa mai departe, dar ar tb sa iei in considerare si sfatul pe care ti l-a dat adina_mirela ea pus accentul pe anumite lucruri care mi-au scapat si are f mare dreptate pt ca si prietenul meu are o mie de defecte iar cei dinjurul meu il critica dar eu stiu cel mai bine cum e el cu adevarat si asta ar tb sa fac si eu sa-l ajut sa-si transforme defectele in calitati asa cum a zi adina_mirela. eu iti doresc mult noroc si sper ca decizia pe care o vei lua sa fie cea mai buna pt tine.

adina_mirela

adina_mirela

Buna Neya!

26 Nov 2006, 11:22

Am citit si eu randurile de mai sus si...ce sa-ti spun...Toate femiele suntem asa, vrem mai mult, si mai mult, iar atunci cand avem ce ne-am dorit, parca ar mai fi loc de un pik.Eu cand vreau sa gasesc o solutie la o problema pe care o am, fac in felul urmator: iau o hartie, o impart in doua, si ma apuc de scris puncte pozitive si puncte negative ale problemei(in cazul tau as scrie motive pentru care sa continui si motive pentru care sa ne despartim).Acum,sfatul meu,daca imi este permis ar fi sa iei in calcul toate lucrurile frumoase pe care le aveti impreuna,si pe care noi femeile,de cele mai multe ori le ignoram,dar pentru cei de langa noi sunt super importante.Imi aduc aminte ca in copilarie am avut un prieten de a carui prietenie m-am bucurat pana in ziua cand am luat hotararea sa ma marit cu altcineva,pentru ca mi se parea ca are mai multa grija de mine, ca ma plimba mai mult decat prietenul meu din copilarie,e mai matur ca mine si o sa-mi fie super bine.M-am inselat enorm, am lasat un om minunat si am luat exact ce era mai rau.Dupa o luna de zile de la nunta am plecat,am divortat,m-a ajutat tot prietenul meu din copilarie,caruia am sa-i multumesc din tot sufletul ca a fost acolo langa mine tot timpul.Acum el este la casa lui, banui ca este fericit si ii doresc din tot sufletul sa fie fericit pentru ca este un om minunat.Am regretat foarte mult ca am pierdut prietenia lui, insa a fost o lectie de viata pe care am meritat-o.Din acel moment am inceput sa apreciez oamenii la adevarata lor valoare, sa-i incurajez tot timpul cu o vorba buna,cu un zambet,sa fiu mereu alaturi de cei dragi neconditionat,si e minunat.Nu mai imi doresc feti frumosi cu cai albi care zboara si vin si bat la geam cand ti-e tie mai bine.Imi doresc exact ceea ce am si pe zi ce trece fac de asa natura sa am mai mult pentru mine si pentru cel de langa mine.Daca simt ca la cel de langa mine lipseste ceva, incerc sa aduc eu acel ceva in relatie,ca sa ne completam reciproc si sa nu ne plicticim niciodata!Important este ca suntem doi,ca ne gandim unul la altul,ca atunci cand inchidem un minut ochii sa ne repauzam dupa cateva ore de munca ne gandim unul la altul, deschidem repede mess-ul si ne trimitem un buzz sau un poop, deci suntem mereu unul in gandul altuia.Deci ce e mai minunat decat asta!Sunt aici pentru el,e aici pentru mine!Are toate defectele din lume, dar aceste defecte ma fac sa-l ador, si sa-l ajut sa le transforme in calitati!Succes in luarea deciziei!

neya

neya

Nu e amuzant

27 Oct 2006, 16:15

Merci Gabitza. El are o parte din calitatile pe care le doresc - e inteligent, cuminte, serios, moral, pe picioarele lui si in mare avem cam aceleasi valori de baza. Dar de exemplu nu are spirit de aventura. Nu e amuzant, nu-i place sa faca lucruri haioase, sa mearga in excursii, sa se distreze etc. Si m-am tot intrebat daca astea sunt lucruri importante intr-adevar in viata cuiva, dar stiu doar ca eu mi-as dori pe cineva mai activ si mai aventuros. tu ce parere ai: sunt importante? Adica la capitolul hobby-uri nu avem aproape nici un punct comun. La fel, desi este foarte destept si intelege multe lucruri, nu participa la problemele mele - nici nu are sens sa i le spun, ca sare cu niste sfaturi d'alea reci si tehnice ca-mi vine sa ma bat singura (nu e empatic). Si altceva... putem vorbi si discuta diverse teme interesante dar nu ne putem uita la un film impreuna sau sa ascultam muzica. Iar de iesit iesim numai prin baruri si restaurante si atat.
dar in rest ce sa zic, de certat nu ne certam , ne respectam, suntem foarte toleranti unul cu altul.
Problema cu tipul ideal e ca mi-e teama ca lista mea e prea lunga - sa fie inteligent, sa ma inteleaga, sa aiba un job de care sa fie pasionat, sa arate bine, sa aiba spirit de aventura, sa fie tandru, sa nu fie egoist sau rau, sa nu faca presiuni asupra mea si sa avem cam aceleasi valori.
E mult???

gabitza

gabitza

buna

25 Oct 2006, 21:28

barbatul ideal nu exista, exista acel barbat care itruneste in mare parte calitatile pe care le visezi tu la un baiat,asa ca incearca sa compari actualul prieten cu idealul tau si vezi care din calitatile pe care le doresti tu le are.
spui ca nu poti sa te implici asa cum trebuie ca sa rezolvi problema asta incerca sa analizezi ce simti tu pt el. Eu nu pot sa zic ca am avut multi prieteni dar acum am o relatie serioasa si avem planuri de viitor,dar ca si tine m-am intrebat oare e el jumatatea mea si atunci am incercat sa vad ce simt pt el, dupa parerea mea as fi instare de orice pt el si cred lucrul asta si gandesc ca daca simt asta inseamna ca-l iubesc,eu zic ca incerc sa fiu totul pt el si prietena si iubita si sora si frate si "mama" si "tata".si din cate s-au intamplat intre noi si el are acelasi sentimente.deci ca sa fie totul perfect si reciproca tb sa fie valabila poate si lucrul asta ar tb sa-l verifici. Ideea e ca tb sa cercetezi toate astea inainte de a lua o hotarare,deoarece mai tarziu sa nu-ti para rau de pasul pe care l-ai facut.
Parerea mea e sa nu renunti la realitate pentu ceva care poate ca nu exista.

 
 

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!