am nevoie de sfatul vostru!

by: naomi
Sunt casatorita de un an de zile. Eu am 21 ani si sotul meu 27. De cand ne-am casatorit soacra mea si cumnata incearca sa ne desparta si se baga mereu in casnicia noastra. Intr-un an nu stiu daca am avut cateva clipe frumoase. Ne certam mereu, de la nimicuri si ma zbat numai eu pentru casa si pentru facturi, el se multumeste cu ce are si eu vreau un pic mai mult de la viata. De ceva timp ma gandesc sa divortez. El nu mi-a adus niciodata o floare sau un cadou si nu ma respecta, nu ma pretuieste ca femeie, ca om, ca nimic! Tot am incercat sa salvez aceasta casnicie, dar eu singura nu pot. Am ajuns sa nu mai simt nimic pentru el si nu stiu daca sa o iau de la zero sau sa merg inainte de una singura si sa imi refac viata. Nu m-am gandit niciodata ca e atat de greu sa ne intelegem. Nu comunicam deoarece nu avem subiecte comune, cateodata nici nu ma baga in seama cand vreau sa vorbesc cu el. Va rog sa-mi spuneti si mie ce ar trebui sa fac. Familia mea nu se baga deoarece aceasta decizie imi apartine, nu se gandesc ca totusi am nevoie sa-mi spuna si mie cineva cum si ce sa fac....
Desi este evident care ar trebui sa fie pasii urmatori, cred ca as avea nevoie de un imbold, de un sfat ferm, pentru a ma decide sa fac pasii necesari.
Va multumesc ca m-ati ascultat si va astept cu sfaturi.
Pupici
 

addy

addy

hmm

28 Sep 2006, 15:33

Pentru astfel de situatii in care nu mai exista nici un fel de respect si nici o picatura de afectiune, exista o singura cale... despartirea. Niciodata nu este prea tarziu sa incepi o noua viata, fie pe cont propriu fie alaturi de altcineva.

completare pentru NAOMI

24 Aug 2006, 00:43

Am uitat sa spun ca datorita indeciziei mele (compasiunii pentru acest sotz) cauzata de moartea socrilor, AM PIERDUT ACEL OM PE CARE IL GASISEM, CU CARE IMI ACORDAM A A DOUA SANSA... Indecizia mea l-a facut sa nu mai astepte... Asteptase peste un an ! Mai eziti inca? Pupici si tie

Pentru NAOMI .... tot wyllma....

24 Aug 2006, 00:37

Viata/casnicia mea este aproape aceeasi cu cea a wyllmei, cu exceptia copilului care - aici- nu exista ... Aceleasi umilinte, aceeasi viata (inexistenta!), acelasi comportament masculin(parca ar fi acelasi om !)... Am 35 ani, suntem impreuna de 16 ani... de la 25 ani i-am spus sa ne despartim CAT SUNTEM INCA TINERI ....Au mai trecut 10 ANI de atunci.... NU S-A SCHIMBAT NIMIC IN BINE...IN RAU IN SCHIMB..... vezi wyllma... De curand am implinit acesti 35 ani si SUNT HOTARATA SA NU MAI LAS SA MAI TREACA INCA 10. Nu e prea tarziu, dar s-au dus deja 10 ani fara rost. Am incercat si ce recomanda raluk.... este ca bautura la necaz... te scoate pentru o perioada din lumea problemelor tale, DAR CAND TE TREZESTI, gustul E AMAR !!! Nu mai vorbesc de stresul care apare incercand, cautand sa dai explicatii pentru intarzieri, absente (eventuale!), etc..Si cum soacra si cumnata te monitorizeaza, iti va fi greu, greu. Faci fatza o perioada, dar apoi obosesti. E o solutie temporara !!! Viata este una, nu iti permite prea mult sa experimentezi ... Am intalnit un om care este ceea ce imi doresc, trebuia doar sa divortez. Uite ca soarta a facut ca - atunci cand m-am decis sa divortez- sa moara ambii parinti ai lui la un interval scurt de timp . MI-A FOST MILA DE EL ! Intreb: DE MINE.... CUI II E MILA ? Revenind, daca as putea da timpul inapoi, NU AS MAI INDURA o astfel de viata ! TU DECIZI CE FACI CU TINE.Cuvinte ale tale care redau o parte si din viata mea " Tot am incercat sa salvez aceasta casnicie, dar eu singura nu pot. Am ajuns sa nu mai simt nimic pentru el si nu stiu daca sa o iau de la zero sau sa merg inainte de una singura si sa imi refac viata. Nu m-am gandit niciodata ca e atat de greu sa ne intelegem. Nu comunicam deoarece nu avem subiecte comune, cateodata nici nu ma baga in seama cand vreau sa vorbesc cu el. "... PS. Apropo de "se multumeste cu ce are" ... In afara de cateva electrocasnice, NU AM REALIZAT NIMIC IMPREUNA.... tocmai pentru ca si al meu s-a multumit tot timpul cu ce are (sau nu are) .... Ia taurul de coarne si mergi inainte, pt ca - in sinea ta - TU STII CE TREBUIE SA FACI! Curaj! Da-ne de veste!

theunforgiven

theunforgiven

pentru Naomi :)

18 Aug 2006, 15:50

Buna! Deja esti a treia persoana careia ii raspund azi si nu vreau sa devin un fel de "mama ranitzilor" :))) ... O sa fiu scurt: ia-o pe Wyllma drept exemplu si intreaba-te in fatza oglinzii: Asta vreau sa devin peste 10 ani? Wyllmei i-am trimis un raspuns mult mai dur, pentru ca si viatza ei a fost mai dura ca a ta, insa tzie o sa-tzi zic simplu: fugi! Daca ai mai mult de un an de casnicie, ai si acordul lui si nici copii nu avetzi, in 2 luni esti libera si ca noua! :)) La 21 de ani, viatza e mult mai usoara ca la 31 sau la 41 ... Parerea mea e ca esti mult prea tanara si fara experientza ca sa te afunzi intr-o aventura atat de tenebroasa cum e casatoria! Nu vreau sa te supar cumva, dar cred cu tarie ca trebuie sa cunosti ceva mai multzi barbatzi pana sa ajungi sa te maritzi cu unul. Daca nici macar in primul an zici ca nu e nimic bun intre voi, atunci de ce crezi ca va fi in urmatorii? Asta-i intrebarea la care trebuie sa-tzi raspunzi cu sinceritate. Restul de clisee gen: "mai asteapta ... nu e chiar atat de rau", "vezi si care sunt greselile tale", "daruieste intai tu si pe urma pretinde", "casatoria e un compromis", sunt frectzii la picior de lemn! Sunt inventate de femei si barbatzi care n-au curaj sa-si sondeze sufletul de frica a ceea ce ar putea descoperi. Daca acceptzi ca mariajul e un compromis, atunci toata viatza ta va fi un compromis. Acum nu-tzi dai seama, dar tineretzea trece si vei constata ca anii pe care-i irosesti acum nemeritat, nu tzi-i mai da nimeni inapoi si ala va fi un moment dificil! Sau cum zice Murphy: "Zambeste! Maine va fi mai rau..." :)) Bafta multa si fa-o "no remorse, no regret"! Se va simtzi mult mai bine cu ma-sa si cu sora-sa ... :)))))

justinia

justinia

...

17 Aug 2006, 17:27

of!sorry!mai sunt mandra de ceva:am un baietel frumos si destept care in septembrie merge la gradi si de care sunt mai mult decat mandra,desi in aproape toate momentele il prefera pe taica-sau(simt ca trebuie sa adaug ca ii face aproape toate mofturile).inca o data va pup fetelor si aveti grija de voi!

justinia

justinia

...

17 Aug 2006, 17:21

si ar mai fi asa de multe de adaugat...dar ma gandesc ca plictisesc pe cineva si nu vreau.va pup pe toate si astept cu nerabdare replici..poate mi-ar fi folositoare si mie.inca ceva:am facut zilele astea aproape singurul lucru impotriva vointei lui si anume,sustinuta de soacra mea..m-am inscris la facultate,si sunt mandra de asta!!sper sa fac fatza!

justinia

justinia

buna

17 Aug 2006, 17:13

intr-un fel,ma bucur ca am gasit in sfarsit ceea ce cautam..despre unele probleme de cuplu pe care pe langa tine,naomi sau celelalte fete ,..le am si eu!si nici n-am cautat mult!oricum,naomi,decizia iti apartine,CLAR!sfaturi ferme nu stiu daca ai sa gasesti,pt ca singura persoana care ar trebui sa fie ferma pana la capat ai fi TU!asta este un sfat pe care-l primesc si eu f.des,si..care nu gaseste deloc solutii,stiu!inainte de toate,tu stii mai bine daca mai poti salva ceva,daca mai exista iubire..Poate pt ca stati impreuna cu socrii(am inteles eu bine?),asta ar fi un motiv de neintelegere dintre voi..stiu si eu?!la mine situatia nu s-a schimbat dupa ce ne-am mutat la casa noastra,ba din contra!a venit apoi copilul..care..n-a venit f.repede,ci dupa 4ani,deci n-a fost nimik in graba,dar destul de devreme sa-mi dau seama ca intre noi nu merge ceva..adica prea multe!diferenta dintre mine si sotul meu(pe langa cei 9 ani care sunt intre noi-si de fapt multe altele-)este ca eu vorbesc iar el nu!adopta un comportament bizar -zic eu-pur si simplu ignora orice fel de opinie,dorinta care vine din partea mea si o primeste in schimb pe aceea din oricare alta parte!ma discrediteaza,spunandu-mi (nu mereu)ca nu sunt buna de nimik,nu stie nici macar cum de mi-a iesit copilul..sunt de multe ori cuvinte grele care nu-mi vine sa le uit,dar..pt bunul mers al lucrurilor..sa zicem ca le uit!se zice(nu pot sa zic si eu acelasi lucru)ca altii mai buni nu sunt..de fapt vad si eu in jurul meu,la sotii prietenelor mele.daca unul este peste tot alaturi de sotie,acela consuma alcool pe rupte(chiar fara stirea ei)altul care isi iubeste sotia neconditionat,se mai duce din cand in cand si prin vecini(e).apoi altii si altii...de care mi-e sila sa mai amintesc.oare de fapt am eu vreo problema,pe langa a altora?sunt eu aia nefericita?a!am uitat sa adaug(vedeti cum incerc sa uit?!)ca de fapt..am luat si niste palme in acesti 8ani de cand suntem impreuna..ultima acum 2 saptamani,iar dupa aceea am plecat la mare!sa mai adaug ceva?!

jerry_mousees

jerry_mousees

lupta si doar in ultima instanta renunta

03 Aug 2006, 14:24

Toate relatiile au perioade bune si altele mai putin...daca ai ajuns in aceatsa casatorie inseamna ca intre voi a existat dragoste(presupun).Chiar daca pe moment nu ti se pare ca are rost, incearca sa iti amintesti toate lucrurile frumoase care v-au unit si sa le readuci incet, incet in viata voastra.Convoaca-l la o discutie despre ce isi doreste el de la casnicia voastra, incearca sa afli care sunt nevoile si dorintele lui apoi spune-i ce iti doresti tu. Fa primul pas si incearca sa-l multumesti, sa vada ca iti pasa si daca eforturile tale nu dau roade, ATUNCI renunta;altfel o buna bucata de vreme vei sta sa te intrebi daca nu cumva tu esti de vina pentru ca nu ai luptat destul si va fi mult mai greu sa iti repui viata pe picioare. Nu am fost niciodata de parere ca femeia trebuie sa stea si sa rabde dar cred ca o casnicie este prea importanta pentru a renunta la ea fara o lupta....

ilona

ilona

Naomi

03 Aug 2006, 00:39

eu am 24 si sunt casatorita de 3 ani...si crede-ma ca pana acu' vreo luna credeam ca merge prost casnicia mea, dar nu era chiar asa Era si vina mea: ceream ff mult, poate tot,iar eu ofeream doar ce aveam chef.Acum lucrurile s-au mai schimbat in bine.... mult in bine... Dar el nu m-a ignorat poate nu mia aratat ca ma iubeste cum voiam eu, dar mi-a aratat in felul lui. Dac el te ignora, incepe prin a-i spune ce simti, iar eu nu cred in ultimatum. Daca nu il misca faptul ca la tine nu e ok.... Atunci.... vezi partea plina a paharului ai 21 de ani... si o viata in fata. De tine depinde daca va fi extraordinara... sau trista... Poate daca divortezi nu va fi cea mai deosebita dintre toate, dar sigur daca ramai langa el... nu-ti dai nici o snsa la fericire... Si Doamne... ce vina au viitorii tai copii sa traiasca langa o mama nefericita.... si ce exemplu vei da fetitei tale... daca taci si suporti.... Nu va crede ea (candva...cand va exista... si va fi mare...sa priceapa) ca e datoria femeii sa rabde.... ca mama asa a facut... Ai grija de viata ta ca ai numai 1

raluca30

raluca30

draga naomi

01 Aug 2006, 10:34

sfatul meu e sa incepi sa l ignori adica sa nu l mai bagi nici u in seama sa incerci sa l faci sa se simta inferior si u sa incerci sa ti traiesti viata.Si eu m am casatorit la 21 de ani cu cineva mai mare ca mine cu 8 ani, suntem si acum impreuna avem o fetita dar suntem casat doar pe hartie. Dupa ce am vazut ca nu ne intelegem am inceput sa mi vad f simplu de viata mea sa ma distrez etc etc. Crede ma ca in prezent locuiesc separat de el si sincer stii ce fac? imi fac de cap. Nu vreau sa te invat la prostii dar crede ma ca e cel mai bine asa.N MENI NU MERITA SA SUFERI.DE BARBATI TREBUIE SA TE FOLOSESTI, SA TE SIMTI BINE SI DUPA AIA PA. EU CONSIDER CA ATUNCI CAND NU PUI SUFLET INTR O RELATIE E CEL MAI BINE. SA PUNA EL FA L SA TE IUBEASCA EL. INCEARCA SA L TRATEZI CU INDIFERENTA SI SA VEZI CUM SE VA SCHIMBA. FA L SA CREADA CA ARE SANSA SA TE PIARDA SI AI SA VEZI CUM SE VA SCHIMBA.

ralukagrodea

ralukagrodea

Draga Naomi

02 Iul 2006, 07:58

parerea mea este ca, daca la un timp atat de scurt de la casatorie, relatia a degenerat atat de mult, este mai bine sa o inchei cat de repede posibil.Totusi, inainte de acest pas, ar fi bine sa iti cercetezi sufletul sa vezi daca nu ai contribuit si tu cu ceva, ca sa se ajunga aici. Daca nu ai nici o vina, esti indreptatita sa faci asta.
Dar,
daca tu nu te simti bine in aceasta relatie inca de la inceput, pe parcursul timpului o sa te afunzi si mai mult in starile astea de nervi si suparare.
Eu sunt casatorita de trei ani si m- am casatorit la 28 de ani. Tocmai pentru ca imi era frica de o situatie ca a ta, de asta m- am casatorit atat de tarziu.
Si mai e ceva: cunosc un cuplu casatorit de vreo 10-12 ani in aceeasi situatie ca a ta:el este total indiferent fata de ea, iar ea viseaza ca el o iubeste si de atatea visuri nu mai vede realitatea. Nu dorm impreuna, nu comunica, el mananca la maica- sa, ea mananca si ea cand o primeste, e umilita de soacra, culmea e ca soacra nu- i da voie sa mai faca al doilea copil pe care si- l doreste foarte mult si exemplele ar mai putea continua. Ea vrea sa pozeze in sotie fericita dar realizezi usor ca nu e asa.Nu mai vorbesc de umilinte si de jigniri... Cum crezi ca este sa ai o astfel de viata?

anuta

anuta

pt wyllma

22 Iun 2006, 12:15

suna banal dar sunt convinsa ca nu e niciodata prea tarziu! Fa-ti curaj si traieste! Barbatul pe care l-ai descris tu este cel mai rau posibil
cauta pe cineva care sa te iubeasca
dumnezeu cu tine
anuta

anna

anna

pt wyllma

22 Iun 2006, 09:58

pe de o parte este vina noastra ca lasam barbatii sa se poarte cu noi la genul: "esti tu desteapta"...eu am un sot care se poarta f frumos cu mine,,,dar tot la genul acesta, si ma demoralizeaza complet, ca ajung sa nu mai am incredere in deciziile mele, desi sunt de fel voluntara...insa incerc sa nu-i arat ca imi erodeaza increderea in mine, incep cu scandal si...mai bine sa par tzatza decat molaie:)
daca ai intalnit pe cineva,,,zi Multumesc Doamne , si lasa sotul cel magar. Nu-ti mai plinge de mila ca ai tot timpul inainte. hai, nu mai sta pe ganduri! bafta!

wyllma

wyllma

Naomi...

20 Iun 2006, 11:03

Stiu ca e greu sa iei o hotarare...Asa am fost si eu si inca mai sunt...Am 19 de casatorie si am ajuns sa-mi para rau ca n-am fost hotarata atunci cand trebuia! Daca nu te leaga de el decat hartia , nu te mai gandi mult!Eu am ramas insarcinata imediat dupa casatorie si pentru ca am avut copilul, nu m-am indurat sa-l parasesc! M-am lasat calcata in picioare si la propriu si la figurat si acum regret pt. c-au trecut anii si in afara situatiei materiale, viata mea e searbada! Desi am o pregatire, am un serviciu , sunt respectata de altii si apreciata, dar cel langa care mi-am petrecut viata, oricand isi face numarul cu mine, iar daca ripostez, recurge la violenta! Mi-a fost rusine de lume, si-am pozat mereu in femeia si nevasta ideala ,dar numai sufletul meu stie ce sacrificiu face!Sa n-ai niciodata un cuvant de spus, ca replica lui e,,esti tu desteapta!''si se poarta mereu ca un dictator! Si e atat de parsiv! Cand vorbesti cu el(altcineva in afara mea) zici ca-i cel mai perfect barbat! Tot timpul a stiut sa-si faca imagine, ca eu sa nu pot demonstra cumva contrariul!Cu toate ca mai exista si apropiati lui care ii stiu adevarata fata, dar care isi vad de treaba lor!Am tot sperat in miracole dumnezeesti! Nimic!In urma cu ceva timp am avut un accident de masina din care Dumnezeu a vrut sa scap cu viata, dar poate era mai bine sa nu fi scapat!Azi mi-a imputat ca l-am pagubit(deoarece masina a vandut-o pe bani putini, nevrand-s-o repare)! Am stiut ca are sa-mi impute acest lucru , pentru ca eu n-am contat pt.el! Am mai vrut de mai multe ori sa ma despart de el , dar tot timpul a venit dupa mine, cu vorbe lingusitoare, santajandu-ma cu copilul, care-mi cerea ,,ca el vrea sa fie cu amandoi parintii''!Si tocmai asta m-a tinut langa un sot ptr. care nu contez!Sunt nefericita sufleteste si stiu ca numai eu sunt de vina ca n-am avut taria s-o fac, despatindu-ma de el!Acum cred ca-i tarziu, deja fiu-meu e mare...Poate ca asa am fost eu sortita...Si nu mai spun ca de ajutat la treburile casnice nu m-a ajutat niciodata! In conceptia lui femeia trebuie sa faca totul.El decat sa ordone, sa manance, sa cheltuie banii cum vrea el, satisfacandu-si cele mai prostesti placeri,pentru ca el e BARBAT iar eu femeie!De multe ori mi-am dorit sa intalnesc pe cineva care sa-mi capteze atentia si care sa ma faca sa uit viata pe care-o traiesc,sa-mi fauresc o lume imaginara in care sa ma refugiez!Dumnezeu mi-a scos in cale un om care-mi mangaie sufletul,dar nu pot schimba nimic!F.tarziu!

anuta

anuta

daca nu ter especta nu te iubeste

31 Mai 2006, 13:38

Ce astepti sa mai treaca 10 ani si sa fii in aceeasi situatie sau mai rau? da-i un ultimatum, spune-i tot ce simnti si lasa-l sa decida.
curaj

 
 

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!