Amintiri din copilarie

by: tish
Intr-un fel sau altul toti ne amintim cu drag de copilarie,de nazbatiile facute ,de bataile de cap date parintilor.
Hai sa ne mai descretim un pic fruntiile povestind...nazbatiile din copilarie.
 

georgiana

georgiana

RE: Amintiri din copilarie

01 Nov 2004, 20:16

:)) vezi un lucru bun aici?ca din copilaria ta ai invatat cum sa fi mama si cum sa te porti cu copilul tau si este un lucru bun.
Mama mea era o fata de la tara si era foarte tinuta din scurt,cand fetele plecau la hora cum se spunea atunci ea venea acasa,nu avea voie sa mearga si mama ei(mamaia mea) o batea mereu din cauza vecinelor care inventau tot felul de lucruri ca sa vada ele cum o bate pe mama,cand imi povesteste imi vien sa plang saraca prin cate a trecut;pana cand intr-o zi s-a suparat tatal ei si a dus-o la Bucuresti cu gazda la o batranica,unde mama a inceput sa lucreze la o fabrica de imbracaminte si era si modelul pe care se faceau hainele(arata superb) si uite asa la cunoscut pe tata care era verisorul unei colege de la munca de la ea.Mama si cu tata au inceput de la 2 lunguri si 2 furculite si dormit pe jos in Ferentari ca mai apoi cu iubire,intelegere si munca multa si-au luat un apartament intr-o zona superba si centrala.Unde vroiam sa ajung de fapt la lucrul ca mama mea a invatat o groaza din ceea ce a patit ea si cu noi a cautat sa nu faca ce facea mama ei si uite asa eu si sora mea mai mare am avut tot ce am vrut mereu,nu ne-a lipsit nimic,parintii ii iubim enorm si ii respectam.Mama si cu tata mereu ne-au dat tot ce ne dorim si ne-a lasat peste tot unde am vrut sa mergem si ne-a lasat sa facem ce vrem noi,dar noi nu am facut niciodata nimic rau pentru ca au stiut sa ne creasca si ne-au invatat lucruri superbe.Ce imi spuen mereu mama ca niciodata sa nu fac ca alte fete sa ma marit din interes si intotdeauna am ascultat-o are f mare dreptate ca iubirea este cea mai importanta.Eu sunt asa de mandra cu parintii mei incat as scrie non-stop de ei si nu m-as satura.Ii respect,ii iubesc si ma bucur ca niciodata nu am fost saraci desi maam a fost casnica si a lucrat numai tata,dar ne-a oferit tot,absolut tot si acum incontinuare si apropo tata e un simplu muncitor pe santier,dar nu s-a dus sa cheltuie banii pe bauturi,tigari si altele cum mergeau vecinele mele sa-si ia tatii de prin baruri ca se imbatau pe mese pe acolo.Noi am fost mereu in clasa de mijloc si nici nu ne-am dorit mai mult,suntem o familie fericita unde se fac petreceri frumoase cu hore,se merge week-endurile la padure,munte la un gratar.Sunt o norocoasa si doresc la toata lumea la fel.Eu cand voi avea copil o sa fiu la fel ca mama ca sa am un copil fericit si nu am sa-mi las sotul sa fie rau cu ei,mai bine singura cu copilul decat sa patesc cum ai patit tu ed exemplu cu tatal tau.Apropo in viata mea nu am fost pedepsita,nici nu stiu cum e decat de la prietenele mele.

peter-pan

peter-pan

RE: Amintiri din copilarie

26 Oct 2004, 16:18

Copilaria mea, asa cum o percep acum, nu a fost foarte fericita. Am avut un tata aspru, am intalnit la tot pasul interdictii din partea lui, fara nici o explicatie.Noroc ca aveam un suflet la care ma refugiam: mama.N-am fost bogati si am simtit cu oarecare rusine, tot timpul, aceasta diferenta dintre mine si celalti. Si am sfarsit prin a fi o adolescenta plina de rusine, fara initiativa,cu capul mereu plecat. Doamne, de ce suna asa de trist? As vrea sa pot schimba toate acestea. Ca o compensatie pentru cat de stearsa eram acasa, la scoala, mai ales dupa 14 ani, eram tot timpul cu gura pana la urechi, inventam kestii numai ca sa rad. Cand intram pe usa casei zambetul meu pierea.

Intorcandu-ma mai mult in timp, mi-aduc aminte de curtea imensa a bunicilor, de marul domnesc, de pisicile bunicii, de catelul care m-a muscat de umar, de parul alb al bunicului si ochelarii cu rame groase, de ochii albastrii ai celui dupa care am suferit tare mult cand s-a dus, desi aveam numai 7 ani.....
Mi-ar fi placut sa spun ca am facut pozne trasnite,insa asprimea tatalui meu, frica de pedeapsa, m-a oprit sa ma bucur ca eram copil. De ce asa?
Acum, cand am un copil, ma bucur pe ascuns cand scapa vreo pozna, ma bucur ca nu e timorat ca mine. Acum vreo doi ani, a intarziat de la scoala spre casa vreo ora. Am crezut ca lesin de teama, dar cand am aflat ca ajunsese acasa si ce anume facuse, mi-am revenit. A intarziat pe ghetusul din fata scolii, a cazut, s-a murdarit, a spart paharul cu lapte si si-a undat caietele si cartile, dar asta n-a mai contat. In sinea mea, l-am felicitat pentru curajul de a face ceva ce-i placuse. Mi-a spus ca n-a venit acasa sa ceara voie fiindca a banuit ca nu va fi lasat, asa ca a luat singur initiativa. Da" numai eu stiu ce spaima am tras. Ha! Am trecut de la copilaria mea la cea a lui fi"miu. Deh! mama...

 
 
Top 10 diete nesanatoase
Top 10 diete nesanatoase
diete-sanatoase.ro
Diete pentru adolescenti
Diete pentru adolescenti
diete-sanatoase.ro

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!