Visez sa te-ntalnesc!

by: diana32
Nu as vrea sa va plictisesc cu mica mea poveste,dar va rog sa aveti rabdarea de-a trece peste ea.Am 32ani si tot imi pun intrebarea:Unde esti,cine esti? O intrebare adresata fiintei care m-a nascut si ma lasat intr-un spital din TURNU-MAGURELE.Oare nu are reprosuri,nu o va trezi din somn tipete de bebelus,ce-i implora dragostea de mama? E o durere pe care nu stiu cum s-o astern.Iertati-ma!-m-am blocat in cuvinte.
 

hedonista

hedonista

...

28 Ian 2008, 11:11

e de apreciat ca ai trecut prin atatea si totusi mai gasesti in sufletul tau puterea de a ti ierta mama biologica.
Eu nu cred ca as putea...Poate a fost o situatie mai speciala si s o fi speriat ca este mama , dar dupa ceva timp treuie sa iti revii.Si de ce sa caute tot cel abandonat?Pt ca tot el a suferit cel mai mult.Oricum esti de apreciat, dar din punctul meu de vedere nu cred ca merita deranjul.

diana32

diana32

continuare

27 Ian 2008, 22:25

"-In alte cazuri copii acestor parinti,s-au imbolnavit de pneumonie si-au murit" Stiti ce-am facut? -Am luat fetita si-am fugit,tremurand de frica sa nu vina cineva sa mi-o ia.NIci nu ma gandeam ce se va intampla cu viata,cariera,familia mea,imi vedeam fericirea doar alaturi de ea.

diana32

diana32

o intamplare.....

27 Ian 2008, 22:07

In urma cu 10ani am nascut o fetita,eram atat de fericita,incat uitasem de toate intrebarile ce ma urmareau,dar soarta mi-a dat alta lovitura:la 7luni aflu ca fetita mea nu vede.Va imaginati ce soc am avut cand mi sa spus direct:"draga doamna ,fetita nu vede deloc si nu are nici-o sansa in viitor".Cu-o masca de bun indrumator in viata,acest profesor universitar ma cheama in birou si-mi spune:"-Am avut cazuri asemanatoare si de multe ori parintii au lasat acesti copii in centre speciale si i-si nasc alti copii sanatosi.

diana32

diana32

Dragi prieteni,

27 Ian 2008, 21:14

Sant de acord cu voi:"o mama adevarata nu-si poate parasi puiul orice ar fi " in asemenea cazuri nu exista scuze.Nu o urasc sau s-o condamn, nu am acest drept,judecatea o face cel de sus"Doamne-Doamne".Ii doresc multa putere sa-si invinga cosmarurile,sant sigura ca traiest-n umra lor.

qloty

qloty

diana

27 Ian 2008, 11:41

nu cred ca vreunul dintre noi isi poate imagina cit de dureros este pentru tine. Nici nu indraznesc sa spun as sti prin ce treci.
Totusi, desi reactia Albatricai este una normala, eu zic sa nu te adincesti in mihnire. Nu cred ca o femeie intreaga la minte isi poate abandona copilul fara un motiv extrem de serios ( nu scuzabil dar trebuie sa existe un motiv ) care sa o faca sa renunte la cel caruia i-a dat viatza. daca o gasesti pe mama ta, bucura-te de ea macar de acum inainte. Daca e cu putinta. Sint sigura ca este o femeie cu o poveste trista, la fel de trista ca parasirea ta intr-un spital

albastrita

albastrita

Fii tare!

26 Ian 2008, 20:01

Eu, daca as fi in locul tau, as face tot posibilul sa o intalnesc pe acea femeie care ti-a dat viata, as privi-o in ochi si as intreba-o, cum a avut nerusinarea sa-si abandoneze copilul, bucatica din carnea ei, suflet din sufletul ei...oare n-a avut nici o remuscare cand a abandonat o fiinta nevinovata? Cum a putut avea asa o inima de caine? Pentru asa ceva nu exista scuze, oricat de greu i-ar fi fost financiar sau familial...un copil nu se lasa niciodata pe mainile unui strain, la voia intamplarii.Cum a putut sa renunte la fericirea de a tine in brate un pui de om, la bucuria de alapta si de a-i vedea progresele facute in fiecare zi? La zambetul nevinovat si induiosator al unui prunc.Orice ar fi...nu merita sa-i spui vreodata MAMA!

 
 
Acest site foloseste Cookie-uri.
Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul si reclamele, pentru a oferi caracteristici specifice retelelor sociale si pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate. Va puteti administra preferintele in Setari cookie.