relatie interzisa

by: cristinaenache
Va rog sa ma ajutati cu un sfat:casnicia mea este aproapte distrusa de cativa ani,am intalnit un barbat ,care doar presupun ca e casatorit,care m-a vrajit.Flirtam de vreo doua luni,nu am avut nici un dialog,ne privim,el mai insistent,eu mai nevinovat,dar am facut obsesie pentru el.Nu mai pot dormi,manca,imi imaginez ca el este barbatul vietii mele,desi nu il cunosc deloc,il vad si ii stiu vocea.Sunt obsedata,este oare vreo problema psihica grava sau doar m-am indragostit?Nu vreau sa se termine aceasta stare,care imi da totusi incredere in mine.
Multumesc,
 

alica

alica

bine..

12 Aug 2008, 14:58

ca daca vom ramane impreuna dragostea se schimba ,cum cred ca ti-ai iubit si tu sotul si cum l-am iubit si eu pe al meu...Ma gandesc ca sunteti de multi ani impreuna,aveti si un copil,deci totusi dragoste a fost...ca s-a pierdut si a ramas altceva in locul ei e cu totul altceva.
Sau poate exista dragoste pe viata...vad si acum batranei ce merg de mana pe strada...si raman uimita!Poate nu am cunoscut noi de la inceput persoana potrivita.
Iti spun sincer ca am o curiozitate....ce s-ar fi intamplat daca nu-l sunam?Oare cat ma mai tinea starea aceea de euforie? si sunt convinsa ca daca nu-l sunam ma gandeam toata viata la el...cum ar fi fost viata langa el?
Viata asta e asa ciudata si noi oamenii si mai ciudati...iar despre femei,ca se spune ca niciodata nu stii ce e in mintea ei, e adevarat.

alica

alica

cu siguranta...

12 Aug 2008, 14:45

ca l-ai pus pe soclu,cum am facut si eu la randul meu.si cand citesc ceea ce simti tu ,imi amintesc de mine acum cateva luni.
Ideea e ca chimie este ,am inteles doar sa nu uitam ca toti suntem oameni, toti avem defecte,mai mici sau mai mari.Eu pot sa-ti spun ceea ce traiesc eu si ce stiu eu din propria experienta.Nu regret,inca ,ca l-am ales pe David ,voi vedea mai tarziu,sa mai treaca putin timp.Insa vad ca cu timpul si dorinta mea navalnica de al vedea 24 din 24 s-a mai potolit...poate tocmai pt ca ne vedem destul de des,nu stiu...
Poate daca l-as fi cunoscut mai bine...de la inceput,daca as fi vorbit cu el ca amici...nu reactionam asa disperat.
...in concluzie:atunci am actionat fara sa gandesc,dupa cum m-a indemnat inima!acum mai gandesc cate ceva:)si nu stiu daca as mai fi asa tentata sa-l sun.
Nu-mi explic ,crede-ma, reactiile din dragoste,avand in vedere ca la inceput mi se taia respiratia cand il vedeam iar inima mi se oprea.bine ca si acum il privesc cu dragoste...dar tot nu mai e ca la inceput...si nu stiu sa-ti spun de ce...

cristinaenache

cristinaenache

alica

12 Aug 2008, 13:01

cam asa sunt si eu,nu rezist mai mult de doua zile sa nu il vad,toti barbatii care au aceeasi statura si seamana intrucatva ma duc cu gandul la el.Tot ceea ce fac imi este "guvernat" de fiinta lui.Repet,nu stiu nimic despre omul asta,dar am o varsta (nu sunt o pustoaica) si simt ca e ceva "chimie"intre noi.Nu am vorbit cu el,dar parca ne-am spus multe.Poate ti se pare ciudat,dar nu am mai trait asa ceva.Parca fiecare asteapta ca celalalt sa sparga gheata,iar eu intotdeauna am fost o timida cu barbatii,astept sa ma abordeze ei.Ii stiu si eu telefonul,dar nu am curaj sa fac ce ai facut tu,nu ca nu mi-as dori dar mi-e teama sa nu dau de o "ea" la celalat capat al firului.Parca imi doresc sa nu se rupa vraja.De ex.acum e in concediu,nu l-am vazut de 2 sapt.si parca sunt bolnava,nu am chef de nimic....Stiu ca ma intelegi de aceea iti scriu in amanunt.As vrea sa imi spui de ce crezi ca varianta de a-l cunoaste va rupe vraja?Te referi la faptul ca oamenii nu sunt ceea ce par?
Numai bine.

alica

alica

timpul...

12 Aug 2008, 10:42

Se spune ca timpul vindeca totul...Si ca ochii care nu se vad se uita...o fi adevarat?Solutii ar fi doua ,una :sa il cunosti mai bine si asa s-ar rupe vraja(te asigur)..dar dupa cum ai spus ...nu se poate...iar alta sa incerci sa nu-l mai vezi desi consider ca iti va fi ff greu(crede-ma stiu).Eu am fost ff 'slaba' din punctul acesta de vedere!Muream daca nu-l vedeam o zi, macar in treacat pe strada!
Vrei sa stii ce am facut eu?Hahahaa...mi-e si rusine pt ca nu e genul meu sa actionez atat de iresponsabil!I-am aflat nr de telefon si l-am sunat... de aici a urmat totul!Gandeam ca tine:ca ar fi el sufletul meu pereche! acuma il iubesc dar parca nu mai e ca la inceput si ti-am mai spus ca ma si gandesc mult la sotul meu.. nu stiu de ce!imi lipseste probabil viata cu care eram deja obisnuita.

cristinaenache

cristinaenache

multumesc piccione si alica

11 Aug 2008, 20:28

raspunsurile voastre ma bucura in sensul ca lipsa de atentie de care am parte ma face sa ma bucur de orice cuvant care imi este adresat.
ai dreptate,anii se duc si intr-adevar sunt o persoana extrem de sensibila si am mare nevoie de tandrete,afectiune nu neaparat de sex.(desi se spune ca si acesta are rosul si rostul lui intr-un cuplu).Tipul de care imi place nu are curajul sa ma abordeze,eu nici atat si in felul asta nu il pot cunoaste mai bine,sa stiu cum gandeste.Am doar senzatia dureroasa ca e ceea ce imi trebuie,pot sa spun ca m-am gandit ca poate sufletul meu pereche.Asta simt,mai ales de cand l-am privit in ochi de la o distanta mica si am putut sa simt ceva extrem de adanc,profund.Atunci s-a intamplat ceva pe care nu imi pot explica.Dar nici unul nu avem curajul de a-l aborda pe celalalt.Nici macar nu stiu daca e casatorit,am observat doar ca nu are verigheta,dar multi barbati nu poarta.
E greu,mai ales ca am si un baiat destul de mare,de 17 ani,eu am 38,dar ma simt ca laa 18 ani,poate tocmai pentru ca nu am avut parte de iubirea vietii mele....

alica

alica

si eu ca tine

11 Aug 2008, 16:02

draga cristina, nu stiu ce varsta ai tu,eu am 27 si ma aflu in aceeasi situatie ca tine!
Eram impreuna de 12ani, 5 casatoriti.Mi-am parasit sotul si acum ma vad cu Daniel, si am cerut si divortul.Am avut nevoie de 6 luni ca sa iau aceasta decizie..si nu stiu inca daca daca am facut ceea ce trebuia sa fac!A trecut o luna jumate de cand am plecat,sotul meu ma suna si imi spune sa ma intorc la el, eu plang la telefon de multe ori si chiar mi-e dor de el.Cu Daniel mi-e bine... dar parca nu mai e ca la inceput...cand eram disperata sa-l vad.Sotul meu m-a iubit mult,nu stiu daca Daniel o sa ma iubeasca asa.Inapoi nu mai pot da din orgoliu, caci m-am gandit,nu-mi pot ierta eu gresala, cum sa-i cer lui?deja am ceva regrete si sunt doar la inceput de drum!
Problema e, cred eu plictiseala, dorinta de ceva nou.As vrea sa te pot ajuta, dar dupa cum vezi nu ma pot ajuta nici pe mine(hahaha)
Oricum e bine sa vorbesti despre asta...mie una imi face bine...

piccione

piccione

Dilema

11 Aug 2008, 09:14

Este foarte greu sa dai sfaturi in astfel de probleme.Totusi, daca relatia cu sotul tau este compromisa definitiv, parerea mea este sa pui capat, pentru ca fara dragoste si tandrete, daca tu esti o persoana afectuoasa, te vei ofili ca o floare fara apa. Nu lupta cu tine,pentru ca daca fiinta ta striga dupa iubire, mai devreme sau mai tarziu vei ajunge la capatul puterilor si in loc sa vii cu drag acasa, vei ajunge sa vrei sa fugi. Tocmai din cauza asta, barbatul care te-a vrajit a ajuns o obsesie. Stiu ce-ti spun! Poate daca il vei cunoaste mai bine, te vei potoli sau dimpotriva te vei indragosti mai tare. Dar atata timp cat sotul tau nu iti ofera atentia si afectiunea de care ai nevoie, si mai ales daca ai ajuns sa nu-ti mai doresti asta din partea lui, este normal ca gandurile tale sa fie directionate catre alta persoana. Stai linistita,nu este o boala pshica, poate de fapt nici nu esti indragostita de el, dar nevoia de dragoste te face sa-l vezi barbatul ideal pt. tine. Doar atat pot sa-ti spun, daca nu mai poti indrepta nimic cu sotul tau, daca nu mai doresti asta , nu mai pierde timpul, sunt ani care nu se mai intorc! Daca poti salva situatia, incearca si uita de fantasme!

cristinaenache

cristinaenache

multumesc

09 Aug 2008, 21:39

iti multumesc pentru raspuns,ai dreptate trebuie sa vad ce e cu tipul,ce hram poarta,probabil imi va placea si mai mult sau poate voi fi dezamagita.Cert este ca ce am in casa nu e ma bun,iti spun cu siguranta.Relatia este facuta praf de vreo 7 ani,ma chinui asa.Fara tandrete,afectiune,respect si fara apropiere fizica.Ce zici?

bondarita

bondarita

nu cred ca e o problema psihica

09 Aug 2008, 10:59

insa nici dragoste nu cred ca e.stii cum e la un moment dat in vietile noastre ne apare in cale fructul oprit.nu ne dorim noi,poate,dar depinde de noi cum gestionam noi situatia.nu pot sa-ti dau eu un sfat ,dar cred ca cel mai bine ar fi sa incerci sa aflii mai multe despre acel individ lamurind astfel asa-zisele sentimente ce zici ca i le nutresti.dar sa stii ca de cele mai multe orice avem noi in casa e mult mai bun decatce vedem la altii.

 
 
Acest site foloseste Cookie-uri.
Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul si reclamele, pentru a oferi caracteristici specifice retelelor sociale si pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate. Va puteti administra preferintele in Setari cookie.