de ce femeile gandesc cu sufletul? se poate scoate si da la caini?

by: teodora1
A fost un an atat de ciudat si de greu pt al meu sufletel, incat ma intreb cum sa fac sa-l scot si sa-l dau la caini.. M-am despartit de sotul meu la inceputut anului.. a fost o perioada grea (pentru ca il iubeam.. sau .. ma rog.. stiu ca oricum ramane singurul barbat in viata mea care a avut acest statut). Motive: alcool si prieteni. Nu mai pun la socoteala si o soacra de agatat in cui (as vrea sa inteleg ce nora isi doreste aceasta femeie pt fiul ei.. in conditiile in care am oferit tot). Ma rog, am luat decizia aceasta din motivele de mai sus plus faptul ca ma simteam singura. Logica.. daca tot sunt singura.. sa nu fiu singura in doi. M-am rupt de lume, doar munca si casa (fara sa vreau sa vad pe nimeni). Am hotarat sa merg pana la capat, sa divortez si sa nu ma mai atasez de nimeni, niciodata. Eee, de-ar fi asa de simplu.. Stai singura, in lumea ta, dar la un moment dat simti ca innebunesti (ca nu intelegi ce trebuia sa mai faci), si cand un coleg de munca se baga subtil in viata ta… iesi de sub globul tau de sticla si revii cu picioarele pe pamant. Da, am devenit prieteni (amici) – am povestit cu omul asta multe, vrute si nevrute, pe tot felul de subiecte,
 

eva31

eva31

De targ de job-uri ai auzit?

01 Apr 2011, 02:03

Auzi, tu stii sa faci diferenta intre bunatate si prostie? Doar pentru ca esti buna nu trebuie sa te si lasi prostita si umilita in halul asta. Da-i naiba pe amandoi si nu mai discuta cu nici unul din ei. Vezi-ti de viata ta, ai tot timpul sa te distrezi si sa iti cauti jumatatea. Iesi din casa, du-te unde iti place, fai ce iti place, sa sigur iti vei intalni si sufletul pereche. Nu sta agatata de niste emotii, pentru ca sentimente sigur nu exista, nici din partea ta si nici din partea lui. Si, pana iti revii, ori iti schimbi job-ul, ori ii ignori pe amandoi.

uf

22 Feb 2011, 19:06

Uf! Ce situatie! imi pare rau pentru verisorul tau, vad ca pe tine te-a rascolit povestea asta, inca iti este mila de sotul tau, o sa mai treaca ceva timp pana o sa te poti rupe de el cu adevarat, probabil pana isi gaseste urmatoare prietena ... sau poate va impacati, voi stiti mai bine. Ajuta-l, sigur, dar ... incearca sa nu faci nimic de care sa iti para rau mai tarziu, cand ajuti pe cineva o faci cu draga inima fara sa astepti ceva in return, asa nu o sa ajungi sa spui ca s-a profitat de bunatatea ta. Sa stii ca si eu l-am ajutat pe fostul sot, inainte de a ne desparti ramasese fara job si invata sa isi dea niste examene, l-am sustinut cateva luni de zile sa isi termine studiile, i-am facut rost de un job f bun sa se poata intretina singur, mai bine zis l-am bagat pe proiectul meu ca si consultant, dar el mare lucru nu a facut tot eu am lucrat ptr el, dar uite ca asa a invatat, a prins experienta, a reusit apoi sa isi gaseasca alt servici si a devenit independent ... dupa asta ... i-am spus frumos la revedere.

teodora1

teodora1

ca verisorul

21 Feb 2011, 21:10

ca s-a plimbat de colo colo fara sa stie ca are culcusul lui... indiferent de sacrificiul pe care trebuie sa il fac... il fac.. dar asa ceva nu as putea sa duc pe umeri.. nu stiu daca asemanarile au fost reale sau daca doar cineva le-a reprodus fidel, dar nu imi asum acest risc. l-am chemat la mine.. am vb, am papat impreuna.. i-am spus ca aici este si casuta lui.. se pare ca se va muta saptamana aceasta inapoi.. nu stiu ce va fi, dar vreau sa stie ca are si el locul lui...

teodora1

teodora1

cum e viata asta.. sau cum sunt oamenii

21 Feb 2011, 21:05

Ma gandesc ca viata este asa cum ne-o facem, cum o percep sau cum percepem fiecare situatie (cat de personal o luam). Tine mult de educatie, de gradul de independenta si de siguranta, de rautate sau egoism, invidie, etc. Am trecut peste multe, mai usor sau mai greu, cu promisiunea ca in multe situatii voi avea grija sa nu ma mai aflu. Am realizat ca sunt mult mai puternica decat par, credeam, eu sau altii. Situatia cu fostul sot, caruia am avut puterea sa ii spun NU acum 2,3 saptamani. Am regretat acel nu. De ce? Am reintalnit acea verisoara, de la inceputul povestirii mele. Nu am putut decat sa o incurajez(asa am simtit), a avut o relatie cu verisorul plina de similitudini cu cea a mea si a sotului meu (unul dintre motivele pt care am sustinut-o, stiam exact ce simte ca si eu simtisem acele lucruri). Dupa perioada de regasire au ajuns totusi sa se desparta prin ianuarie. Pe 14 febr el a hotarat sa termine cu viata asta, socul a fost mare, greu pt toti, dar pt parintii lui, sa-l vada la morga...nu au avut putere nici sa mearga mai departe sa se ocupe de cele.... Nu as putea sa traiesc cu asa ceva pe constiinta. Stiu ca e mai puternic, dar numai faptul ca e la fel de slab

teodora1

teodora1

Multumesc..

04 Feb 2011, 16:58

.

E normal sa urasti barbatii

03 Feb 2011, 22:21

in faza in care te afli, dar o sa treci si peste asta, invata sa nu ii urasti doar pentru ca tu i-ai ales pe cei care evident nu ti se aseamana si nu ti se potrivesc, nu ii invinui pe ei, invata sa ii intelegi sa sa ii apreciezi asa cum sunt. Invata din greselile tale, invata sa te cunosti mai bine si afla ce fel de barbat ti se potriveste, e f important sa alegi corect data viitoare, sa nu te repeti in greseala. Dragostea o sa vina si la tine atunci cand o sa fii deschisa sa primesti dragoste, pana atunci inconjoara-te de parinti si prieteni dragi, esti in covalescenta si ai nevoie de atentia lor.

Spune Nu

03 Feb 2011, 22:18

Daca nu vrei sa faci ceva trebuie sa inveti sa spui Nu, asta ii spun mereu si sotului meu, nu stie sa spuna Nu si sfarseste in niste situatii care ii produc doar stress si nervi. La fel iti spun si tie, invata sa spui Nu, trebuie sa ii argumentezi de ce nu poti sa faci anumite chestii, fa-o calm, fara nervi, stii tu, vorba dulce mult aduce. Fostul sot profita de increderea si bunatatea ta, scoate-l de pe lista prietenilor, cu cat faci asta mai repede cu atat mai bine. Ai rabdare, in timp o sa treci si peste trauma divortului, nu e usor sa iti revii dupa un divort, chiar ma gandeam sa aseman recuperarea de dupa divort cu recuperarea dupa o boala terminala, tu ai supravietuit socului dar ai ramas cu sechele pe toata viata. E normal sa te simti frustrata ca tu ai ajutat intotdeauna dar nu ai primit ajutor, totusi, te intreb, te-a fortat cineva ? Daca ai facut-o cu draga inima, atunci nu are de ce sa iti para rau, daca s-a profitat de pe urma ta, data viitoare fii mai atenta cui ii intinzi o mana de ajutor, e o lectie de viata, ai invatat-o si o aplici mai departe.

teodora1

teodora1

Trece si asta

02 Feb 2011, 22:42

si gata. Tot timpul din lume, la dispozitia mea, pentru mine. Le-am tinut companie pana putin mai devreme unor "oaspeti" veniti in vizita la munca. Colegul pe care l-am sustinut.. seful lui. Nu am avut o secunda de respiro si am vorbit in parabole, dar cred ca omul stie si pozitia mea preferata. Intriga sau informatie? Mi-as dori sa fie informatie.. ar cobari instantaneu la stadiu de.. Ce spuneti?

teodora1

teodora1

urasc barbatiiiiiiiiiiiii

02 Feb 2011, 15:32

Buna voua. Probabil v-ati saturat de agitatia din viata mea. Eu, va multumesc pentru ca existati si asa reusesc sa ma eliberez si eu. Mi-am aratat spatele colegului pentru ca si-a schimbat atitudinea si am zis ca nu mai accept. Tentativa de saptamana trecuta se referea la el. Dupa ce mi-a spus ca schimbarea s-a datorat intrigilor unui coleg, respectiv seful lui, (si ca a realizat "ca baga raca intre noi") am zis ok.. sa vedem. Intr-adevar relatia lor s-a deteriorat, dar nici a noastra nu a facut vreun progres. Nici nu mai vreau. Dar ma innebuneste ca ma suna pentru toate nebuniile.. Putin mai inainte m-a sunat.. am vorbit si la 3 min iar. I-am spus ca nu e necesar sa imi comunice mie, ca are sef (nu am vrut sa fiu rea, dar nu vreau sa-l aud, mai am putin pana trec definitiv peste). A zis ca vb cu directorul.. bla.. Parca e un copil. URASC BARBATIIIIIIIIIIIIIII

teodora1

teodora1

greu, dar sanatos

01 Feb 2011, 18:15

Nu stiu daca sunt de admirat. Sincer mi-a parut rau pentru el, dar m-a deranjat faptul ca el era suparat ca nu a fost consultat.. DAR.. la mine nu s-a gandit??? Cum o sa imi pice mie intrebarea lui? Toate, efectiv toate reprosurile care i le aduce el ei acum.. au reprezentat plangerile sau nemultumirile mele in relatia noastra.. Asta ma duce cu gandul la “fie roata cat de patrata tot se invarte o data”. Mai am momente cand cad, dar vine repede sentimentul de oftica pentru faptul ca am fost acolo, pentru oricine, oricand. Poate cunoasteti.. este suficient o data sa spui nu pot si brusc dintr-un mare prieten ai un mare dusman. Nu exista prieteni! Se pare ca m-a cunoscut lumea doar buna… probabil de acum voi fi nebuna!!!

super Teodora!

01 Feb 2011, 00:22

ma bucur ca ai avut taria sa il refuzi, nu cred ca ti-a fost usor, dar trebuie sa iti vezi de viata ta. De ce spui ca trebuie sa treci peste tot ceea ce te-au invatat parintii, nu cred ca parintii tai te-ar sfatui sa il ajuti pe fostul sot in detrimentul tau.

ana_65

ana_65

admiratie

29 Ian 2011, 16:46

Doamne, Teodora, te admir pentru curajul tau, te admir ca ai reusit sa treci peste toate si te-ai ridicat.
Si eu sunt divortata de 2 ani, dar locuiesc in aceasi casa cu fostul sot.Din pacate noi nu am reusit sa ramanem prieteni si asta face si mai grea convetuirea.
Sper ca voi gasi si eu intelepciune, putere, sa pot depasi, sa pot rupe ceea ce inca ma mai leaga de el.

teodora1

teodora1

salutare voua.. MA SCHIMB

29 Ian 2011, 15:25

Se pare ca incep sa ma integrez si eu in aceasta lume, sa uit mentalitatea, valorile insuflate de parinti pentru a fi un om bun (care se aplica strict in cazul familiei). Saptamana aceasta am avut o reusita si o tentativa. Reusita: de putin timp am facut ochisori, trezita de fostul sot ce ma intreba daca nu am nevoie de chiriasi: EL. Prietena lui a hotarat sa se mute de unde stateau in chirie, dar a uitat sa il intrebe si pe el daca este de acord. Deranjat de acest lucru, i-a spus sa se mute singura. Iar el a ajuns la concluzia ca e mai bine sa stea la mine. AM AVUT CURAJ si i-am spus ca aceasta varianta cade. Mi-ar da viata peste cap, necesitand multe schimbari in viata mea. Schimbari pentru care nu am timp, in perioada aceasta lucrand si cate 40 de ore in continuu. Imi pare rau pentru el (care isi doreste o familie si vrea sa se gandeasca la ziua de maine, nu ca ea.. doar la astazi), dar nu mai scot eu castanele altora din foc. NU MAI ESTE PROBLEMA MEA.

teodora1

teodora1

pentru ca...

25 Ian 2011, 16:47

Ai dreptate. Partea buna este ca nu sufar. Cred ca l-am urcat pe un piedestal unde nu ii era locul. M-a ridicat dupa divort si ii multumesc! Mi-a aratat ca majoritatea oamenilor sunt de kkt, ca sunt niste interesati, primand interesul personal, ca trebuie sa fac o selectie mult mai atenta. M-a convins ca majoritatea barbatilor gandesc cu .... Bla.. Ce imi doream eu de la relatia asta pot avea si fara el. Si sa nu am si tot voi fi mai fericita. Prioritatile in viata mea sunt altele (in mod special profesionale) si tin strict de mine.

scorpion_girl

scorpion_girl

hmm

25 Ian 2011, 12:12

de ce am senzatia ca ti s-a intamplat unul din lucrurile despre care vorbeau toti cei care ti-au scris aici?..

teodora1

teodora1

Am cel mai sexy spate...

22 Ian 2011, 12:34

Da, oamenii sunt precum lupu'.. blana da, dar naravul ba..

nu pot sa iti spun

11 Ian 2011, 23:31

ce gandesc toti barbatii ... pot sa iti spun ce gandesc barbatii pe care ii cunosc eu, despre situatia ta. Am si eu un fost sot, suntem in relatii bune, ne-am despartit greu unul de altul, lui parca nu ii venea sa plece, desi locuiam separat mai venea pe la mine, ba sa ii dau reteta de la o mancare, ba sa ma intrebe ceva , ba sa vada ceva la tv, ma rog, din diverse motive, vorbeam aproape zilnic la telefon. In timpul asta eu incepusem sa ies in oras cu diversi cunoscuti, la o cafea , la o plimbare. Tuturor le spuneam ca nu o sa ma mai impac niciodata cu fostul sot, dar toti, dar absolut toti barbatii mi-au spus acelasi lucru : " daca inca sunteti prieteni o sa va impacati la un moment dat" si pe chestia asta au cam batut in retragere. Noroc ca s-a gasit unul mai curajos, actualul meu sot, dragul de el :) care mi-a spus pe sleau ca ii displace ca vb cu fostul, ca imi trimite cadouri de ziua mea, chiar dupa 5 ani de la divort !! uite asa s-a terminat amicitia noastra, si bine am facut, nu avea rost sa mentin vreo legatura cu trecutul, ce-a fost, a fost.

teodora1

teodora1

colegul?????

09 Ian 2011, 21:20

Despre coleg? Nu vreau "sa pun mana pe el". Vreau doar sa avem o relatie deschisa, sa fim unul pentru celelat prieten, confident, iubit. Nu stiu exact care este situatia, avand oarece dileme, dar cum a zis Stoe las lucrurile sa vina de la sine. Nu ma plang, vb zilnic la tel, ne-am vazut si am petrecut ceva timp impreuna acum cu sarbatorile (dar in conjuncturi legate de munca) si mi-am sarbatorit onomastica&aniversarea impreuna cu el. Am vazut ceva schimbari, in sensul ca daca ceva m-a deranjat, a avut grija sa nu mai faca sau sa faca cum mi-as fi dorit eu. Nu sunt absurda si nu am pretentii colosale.. doar chestiute banale, care pentru mine au importanta si le consider de bun simt. Recunosc ca simt ca imi da putere aceasta relatie (nu vreau sa ma mint), dar nu vreau sa devina o slabiciune.. Mi-as da 10 ani din viata (din cei 104 pe care o sa ii traiesc) sa inteleg cum gandesc barbatii…..

teodora1

teodora1

La Multi Ani!

09 Ian 2011, 21:19

Sanatate, fericire si un an plin de realizari va doresc! Marlenalili am citit randurile tale si chiar au avut impact asupra mea, ai dreptate si mi-ar place sa pot actiona/reactiona asa, DAR.. fostul sot va ramane in viata mea si voi fi langa el cand va avea nevoie, fara a ii permite sa profite sau sa mai reeditez precedentele. Voi fi acolo, dar cu bariera de protectie in fata.

draga Teodora,

03 Ian 2011, 21:11

nu te mai invinovati atat, prima relatie de dupa divort nu prea merge, asta e regula, erai prea confuza si nu cred ca erai pregatita sa fii cu colegul tau, spun asta pentru ca nu au trebuit decat cateva remarci ale verisoarei tale ca sa te faca sa il vezi cu alti ochi. Eu am o fire miloasa, dar cand se profita de pe urma mea ma transform intr-o fiara, vad ca tu esti mama ranitilor, il cazezi pe fostul sot si pe oricine are nevoie de un adapost, draga mea, pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti, nu e o vorba aruncata in vant, ai simtit-o pe pielea ta, l-ai lasat sa doarma la tine si asta poate l-a zapacit putin pe colegul tau, cine stie, poate si el , cu putin ajutor din partea verisoarei tale a interpretat gestul gresit, o fi crezut ca va impacati! Eh! ce a fost a trecut, ce ai de gand sa faci in continuare, asta conteaza. Iti place colegul tau? super! ia-l , sau vorba unei prietene, "pune mana pe el , altfel il ia altcineva" :)) ! spune-i si lui ce simti pentru el, nu lasa sa lancezeasca relatia intre voi, pe fostul sot da-l afara din viata ta definitiv, am inteles ca sunteti prieteni, hmm! eu as spune sa nu ti-l faci dusman, dar prieten lasa-l sa fie cu altcineva.

teodora1

teodora1

scorpion_girl

22 Dec 2010, 15:55

Mare adevar ai "grait". Stiu ca am invatat ceva din toata aceasta "intamplare / experienta".. in acea stare NU o sa mai ajung (mi-am jurat). Fara a vrea sa il schimb, daca ofera respect sunt acolo, daca nu.. nu imi vede nici spatele. Pana la urma este vorba de viata mea si as fi o mare netoata sa mi-o traiesc suferind.

scorpion_girl

scorpion_girl

Nu, nu gresesti

21 Dec 2010, 10:54

insa fii foarte atenta sa nu sfarsesti in aceeasi situatie din care ai incercat cu atata disperare sa iesi.

Tentatia e mare, mai ales daca ti-e f dor de el. Vrei sa ierti, sa uiti si speri ca oamenii se schimba. Insa nu uita ca oamenii se schimba doar cand e vb de aspecte marunte, si nu de cele definitorii ale caracterului lor.

teodora1

teodora1

el..

17 Dec 2010, 22:22

Cu el.. alta poveste. Ceva timp nu am vrut sa mai vorbesc cu el, mi-am luat alt telefon si l-am rugat daca vrea sa vorbim de munca sa sune pe fix. Conjunctura a facut sa fim nevoiti sa ne intalnim. Am vorbit si am ajuns la concluzia ca a fost lipsa de comunicare si poate orgoliu in plus, lasand amandoi impresia ca nu avem vreo importanta unul pentru celelalt. Stiu ca mi-a lipsit in perioada aceasta, asa cum se pare ca si eu i-am lipsit (am fost surprinsa cand mi-a spus ca a avut tentative sa ma caute si ca s-a intors din fata blocului). Acum, fiind destul de ocupati amandoi, ne vedem destul de rar, dar vorbim aproape zilnic la telefon. Gresesc oare ca imi doresc ce am avut (in plus mai mult respect=?

teodora1

teodora1

Sunt bucuroasa ca nu aveti parte de asa ceva

17 Dec 2010, 22:21

Buna voua,
Am reusit sa ma regasesc si sa imi revin. Am realizat ca tot ce mi s-a intamplat anul acesta nu este cel mai grav lucru ce se poate intampla. M-am cufundat in munca (mai greu, dar am reusit) si m-a ajutat foarte mult (pe langa faptul ca m-a tinut ocupata, respectul de care am parte acolo m-a facut sa-mi recasting increderea in mine – prima primita acum doua zile a fost o dovada in plus). Mentionez ca sunt mai pacifista de fel, intotdeauna iert, uneori si uit. As fi trecut si peste dezamagirea produsa de verisoara daca era suficient de desteapta, nu sa-si recunoasca greseala ca este problema ei sa traiasca cu acest gand, ci sa nu pozeze in victima si sa arunce cu noroi in mine. A iesit definitiv din viata mea.

stoe

stoe

uffa

16 Dec 2010, 05:42

Teodora .. nu credeam ca pot exista persoane cu o asa de complicata viata.

Hmm, daca ar fi sa aleg in locul tau .. as alege ingoranta totala cel putin pt o perioada ... as lasa lucrurile sa vina de la sine .. si nu m-as chinui prea mult sa mi le explic, sau sa mi se explice :)

teodora1

teodora1

Autumn.. si eu as vrea sa inteleg

23 Nov 2010, 17:46

Am fost obisnuita sa muncesc si sa lupt singura pentru ce imi doresc, fara ajutor din partea nimanui. Acolo unde a fost nevoie si de dorinta/vointa altei persoane, am preferat sa ma retrag si sa las acea persoana sa se manifeste, fara sa o constrang. Dar cred ca sunt ciudata pt aceste timpuri nebune, in care fiecare lupta pt supravietuire sau suprematie, fara sa inteleaga ca este loc pe Pamant pt toata lumea, ca lucrurile frumoase sunt cu totul altele decat raul/sapatul aproapelui (Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau). Va multumesc din suflet ca existati, ca am posibilitatea de a vb cu cineva si de a ma repune pe picioare. Am zambit gandindu-ma ce am patit azi la munca. Am ajuns dupa ce un coleg (pe care nu vreau sa-l recunosc drept sef pt ca pe organigrama suntem pe aceeasi linie) a plecat. La 2 min dupa mine a ajuns si directorul. Vorbind.. il suna colegul sa-i spuna ce mai e pe la munca (directorul vine destul de rar). Nu stiu daca a mentionat numele meu, cert este ca directorul i-a spus ca nu e nevoie, ca e la munca.. langa mine. De ce sunt oamenii asa de rai? Ma jur ca nu-mi doresc decat sa fiu un NIMENI FERICIT! Cum pot sa le fac fata?

autumn

autumn

Eu nu inteleg

23 Nov 2010, 10:07

de ce ai lasat atat de mult de la tine si in situatii care nu aveau nicio logica sa lasi...

teodora1

teodora1

continuare3

21 Nov 2010, 21:48

M-am retras cu gandul ca exista liberul arbitru, ca nu poti constringe pe cineva sa faca altceva decat vointa sa. Reprosul la adresa mea: ai lasat impresia ca nu iti pasa. El s-a simtit jignit, iar “ea”.. S-a terminat totul.. oricum foarte urat (ca sa intelegeti cat de urat.. aveam de dat un examen .. gen licenta.. toti colegii agitati, eu calma in privinta examenului – chiar nu conta, deoarece cuvantul “tampita” de pe frunte era prea proeminent). Am luat examenul, dar nu reusesc sa ma regasesc dupa acest “episod”. In general, sunt o persoana puternica, echilibrata, verticala, dar acum … efectiv nu ma regasesc. Nu am putere de munca si dupa discutiile cu el sunt si mai pierduta..

teodora1

teodora1

continuare2

21 Nov 2010, 21:46

Prea mult pentru mine, asa ca am fost doar un spectator la ceva ce nu intelegeam. S-a terminat ziua, colegul nu a spus nimic rau la faptul ca l-am primit pe fostul sot in casa, chiar a apreciat si a plecat, rugat de mine sa o duca si pe “ea” acasa. Ati avut vreodata senzatia ca cineva va spala creierul? Eu da. In 2 zile “ea” m-a facut sa ma retrag.. cu mizerii de genul.. nu mi-a placut cand l-am vazut, dar este foarte simpatic…zodia ta cu zodia lui nu sunt compatibile, in schimb a mea cu a lui, da.. nu va potiviti (recunosc ca eu sunt mignona si lui ii spuneam “uriasul”).. Sa ne intelegem.. servite pe rand, nu toate odata. M-au deranjat toate, mi-am schimbat si atitudinea fata de el (le-am dat pana si nr de tel). Sunt multe alte detalii, dar ati avea impresia ca va “uitati” la o telenovela ieftina, daca nu o aveti deja. Ulterior “ea” s-a mutat in casa la mine cu fetita, ca nu se mai intelegea cu sotul.. si uite asa, am ajuns eu sa stau in casa cu copilul (mi-e draga fata de mor) si ei sa se duca la “cafea”.

teodora1

teodora1

continuare1

19 Nov 2010, 20:48

Da, am devenit prieteni (amici) – am povestit cu omul asta multe, vrute si nevrute, pe tot felul de subiecte, inclusiv femeia vietii lui. Este un om minunat, care stie sa faca o persoana sa se simta bine in prezenta lui. Si da.. dupa ceva timp am ajuns sa avem si ceva mai mult. Ceva foarte frumos din toate punctele de vedere, ne simteam bine impreuna, era o relatie deschisa si libera, fara obligatii si fara constrangeri. Dar viata nu e asa de roz, mai ales daca apare si o ea in viata ta.. si se “da” mare prietena (ruda, mentionez), iar tu ca o proasta iti deschizi sufletul in fata ei si ii mai deschizi si usa la casa. Greseala, mare greseala sa faci ce am facut eu… Ziua in care a inceput sfarsitul.. sa ai “intalnire”, sa se petreaca si “prietena” pe la tine, careia ii spui ca nu este nicio pb daca mai sta – in conditiile in care stii ca divorteaza - (ar fi mai multe detalii de dat .. meseria ei .. bla.. iar el chiar ar fi putut sa ii fie client – nu va ganditi la tampenii). Si ca sa fie meniul complet, suna si fostul sot (cu care am ramas in relatii de prietenie) si ma roaga sa-l las sa doarma la mine in acea seara.