diferente...

by: zenit
Sunt singura acum si asta pentru ca am fost nevoita sa renunt la o relatie fericita. Eram amandoi de profesii similare, medici, dar cu mari diferente de ordin social, proveneam din 2 lumi complet diferite; chiar daca incercam sa anulez asta mi-era imposibil, eu in veci nu m-as fi adaptat lui si simteam diferentele dintre noi; totul imi parea fals din partea lui, ii simteam incercarile de falsa schimbare; mai rau e ca in lumea lui el se credea undeva pe un piedestal foarte inalt, pe cand eu am incercat mereu sa ma adaptez si oamenilor simpli. in final am spus stop, bineinteles si cu influente majore venite din partea familie mele. inca il iubesc tare mult, dar la rece gandind imi dau seama ca niciodata n-as fi putut trai in armonie alaturi de el si familia lui. Sunt persoana modesta, care iubesc oamenii indiferent de statutul lor, dar parca cand vine vorba de pereche simt nevoia provocarii similare, de aceeasi factura educationala, culturala. Credeti intr-o astfel de relatie, are sanse de reusita? si nu ma refer nicidecum la relatiile inchegate intre situatii materiale fericite si mai putin fericite...
 

leo

leo

zenit

16 Iul 2007, 02:27

senzatia mea este ca nu trebuie sa suferi ci sa te bucuri ca ai intalnit o asemenea iubire...e mai rar sentimentul

zenit

zenit

multumesc

14 Iul 2007, 19:22

multumesc, daca ati stii cum aceste sfaturi reusesc sa alunge gandurile negre! Chiar imi sunteti de ajutor. Familia mea nu a ridicat pretentii directe, a fost intr-un fel de stand-by, incercand prin exemple sa imi sugereze ca mie mi s-ar potrivi altceva. relatia noastra evolua, dar simteam niste ochi care imi aratau ca mai tarziu am sa fiu plina de regrete si ca fie ma voi plafona si voi accepta soarta, fie voi cauta ceva mai bun. M-am despartit exact cand trebuia, cand deja el vroia sa fim pentru totdeauna impreuna iar acum, cand imi fac rezumatul si incerc sa imi alung amintirile imi dau seama ca orbita de dragoste am uitat ceea ce cautam eu de fapt la un barbat. sper ca provocarea aceea pe care o meritam toate sa fie f aproape de mine.
Cum am spus sunt foarte legata de familie, le sunt aproape complet datoare pentru ceea ce sunt acum, iar parintii isi masoara realizarile, prin noi, copiii lor.

thea

thea

Ai luat decizia corecta

14 Iul 2007, 18:08

Cred ca ai luat decizia corecta, pentru e mai bine sa suferi acum, cand ai de pierdut o simpla iubire, decat mai tarziu, cand ai avea poate de pierdut o casnicie. Un divort este cu mult mai dureros, in special cand sunt la mijloc si copii si e mai bine sa previi asta. Iubirea trebuie sustinuta si de familie, altfel se poate pierde. Am o prietena casatorita cu un barbat de un rang social diferit de al ei pe care la inceput l-a iubit foarte mult, insa pe parcurs, tot mai multe diferente dintre ei au iesit la iveala, familia lui se amesteca mereu intre ei, pentru ca nu fusese de acord cu aceasta casatorie, iar acum ei doi s-au instrainat foarte mult unul de altul. Au si un copil, de aceea ea nu vrea sa divorteze, dar a inceput sa caute iubirea pe care a pierdut-o in alta parte, in bratele unui alt barbat, cu care are mai multe lucruri in comun si care o intelege mai bine. Cel mai bine e sa poti preveni asemenea cazuri in viata.

zenit

zenit

re

13 Iul 2007, 11:07

da, nu-s cei 7 ani de-acasa problema. Astia se invata si mai tarziu, poate nu la fel de bine, poate nu la fel de natural. Probabil ca multe suntem nevoite ca cel putin o data in viata sa renuntam la iubire fortate de alte imprejurari. Noi doi am fi trait pana la adanci batraneti, impreuna, fericiti, daca fugeam de tot ceea ce inseamna familia din care provii, mediul in care ai trait pana atunci. Dar cum optiunea asta nu ar fi fost cea mai fericita, cum am si eu o familie careia ii voi ramane pe veci datoare pentru formarea mea, familie care vrea poate ce e mai bun din toate punctele de vedere pentru fata ei, nu am avut ce face. Am intors spatele, sufar inca, nu ma vindec, iubesc in tacere si astept ca destinul sa isi faca de lucru. Pana acum, la mine a lucrat destul aiurea...

leo

leo

aurasi

13 Iul 2007, 00:27

ce spui tu nu se aplica la probleme de genul statut social (asta am inteles eu ca este problema). poti sa ai 20 de ani de acasa, statutul social te schimba. la asta adaugam si pshihologia masculina. si poate e mai bine asa. decat sa iti strige toata viata ca esti un nimic...

aurasi

aurasi

greu......

12 Iul 2007, 09:40

Foarte greu reusesti,totusi o sansa si asta daca vrea si el sa se schimbe,exista, insa nu "completa". Poate gresec,dar am inteles ca este vorbacel mai mult de lipsa celor 7 ani de acasa.Orice se poate invata in lumea asta.Poate nu de 10, poate nu repede, dar cei 7 ani de acasa,la orice varsta peste 7 ani e greeeeeeeeeu si sigur ar fi "invatat" doar 4-5 nu toti 7.Tu poate ai trece, cu sacrifici mari,peste lipsa celor 2-3 ani despre care vorbesc, dar sigur, EL nu ar fi capabil sa treaca.El doar ar profita de intelegerea ta,de ajutorul tau,de tine si in loc sa mai adauge in fiecare zi,minut,cate "o luna, doua" la anii aia lipsa, ar fi si mai "cineva" si ar mai astepta si "recompensa" ca s-a schimbat si ca tu esti de "vina" ca nu vezi "eforturile" lui. Un raspuns concret cu da sau nu e greu,ca si decizia pe care o sa o iei tu singura......

zenit

zenit

...

11 Iul 2007, 14:01

Tocmai atutudinea lui ma intriga si isca de multe ori conflicte. Nu trebuie niciodata sa uitam de unde am plecat, pentru oamenii care ne-au fost mereu alaturi ramanem aceiasi, profesia nu trebuie sa ne schimbe. Poate suna ciudat faptul ca eram fericita, dar asa e. Atata timp cat eram numai noi doi totul era ok, in schimb, in societate, poate fiindca si eu sunt prea perfectionista apareau nemultumirile. Si mai rau e ca lupta cu societatea, dorinta de a ajunge departe, te face egoist. Desi ma simteam ocrotita, protejata, realizam ca nu stiu cat contam eu ca persoana, ci relatia cu mine, care era pentru el tot un mijloc de ascensiune.
E greu insa sa scapi de umbrele iubirii, mai ales a uneia de durata, de o lume construita in jurul a doi oameni si sa refaci totul, de la capat acum. Te simti singur, numai cu radacinile proprii, lipsit de speranta si incredere in viitor.

grisa

grisa

nu iubi

11 Iul 2007, 06:57

pe cine nu te întelege pe deplin,îti va chinui si mai mult sufletul.Daca tendinta ta este de
a-i întelege si pe cei simpli si esti comunicativa,neconsiderând ca un doctor trebuie neaparat asezat pe un piedestal,vei avea mult de câstigat.

mona.monada

mona.monada

Subscriu

10 Iul 2007, 10:32

Desi probabil suferi, cred ca ai luat decizia inteleapta. Este greu sa traiesti alaturi de o persoana atat de diferita, sa nu poti fi tu insati, sa trebuiasca in permanenta sa te adaptezi la situatii neobisnuite pentru tine si, mai ales, sa vezi si cum persoana iubita se chinuie sa iti fie pe plac. Se spune ca opozotiile se atrag, dar in acest caz cred ca nu trebuie facute compromisuri

leo

leo

...

09 Iul 2007, 23:30

sansele sunt minime. chiar aproape de zoro. mentalitatea unei persoane se chimba greu. nu va merge.