ce sa fac?

by: yrya
Luna viitoare se implinesc 21 ani de casatorie. 21 de ani de tinerete risipiti alaturi de un barbat egoist, violent, insensibil. Am vrut de multe ori sa rup relatia dar m-a intors de fiecare data cu promisiuni, lacrimi, raugaminti etc. In luna aprilie a acestui an am intentat actiune de divort si a reinceput calvarul: juraminte, lacrimi, promisiuni. Ei bine, de data asta nu mai pot crede ca s-a schimbat cu adevarat si nici nu mai vreau sa se schimbe, vreau doar sa-mi regasesc linistea si echilibrul emotional. Va rog sa-mi dati un sfat: cum sa fac sa-mi duc la capat dorinta de libertate in conditiile in care el este numai lapte si miere iar eu simt ca ma sufoc sub atata dragoste?
 

yrya

yrya

minunea s-a intamplat...acum sunt fericita !!!

12 Aug 2007, 19:13

Divortul a trecut...multe mizerii am indurat si la partaj...intrun cuvant: i-am lasat tot + bani...numai sa ma lase in pace.Apoi...D-zeu a vrut sa cunosc un OM....si este asa cum mi-am dorit mereu ; tandru, atent, sensibil, inteligent, realizat profesional, prezentabil, amuzant....3ani diferenta intre noi. Sunt fericita acum.....dar ma tem sa nu se intample ceva care sa distruga fericirea asta.....ma tem ca asa ceva nu exista. Nesiguranta asta imi intuneca fericirea si , parta, tot astept sa se intample ceva.........sper sa fie doar o nalucire a mea....SPER!!!!!

yrya

yrya

acum sunt bine

07 Mar 2007, 15:46

Am tot raspuns, dar vad ca nu apare ceea ce v-am scris. In fine, am terminat divortul.....a fost greu......si mai este inca ( partajul). Linistea pe care o am acum a meritat tot zbuciumul si lupta dusa in ultimele luni. Sunt alt om......o cu totul alta femeie.....ma vad ca o femeie - si ca sunt inca o femeie frumoasa- vad asta in ochii barbatilor pe strada...Sunt optimista...nu se poate sa nu existe, acolo, in om cumsecade si pentru mine. Va multumesc pt. sfaturi.....m-au ajutat mult.

anna

anna

sper

26 Feb 2007, 09:35

sa-ti fie bine, indiferent ce ai hotarat. Acum cum esti? Mai scrie-ne daca s-a schimbat ceva in bine.

yrya

yrya

multumesc pentru sfat anna

19 Dec 2006, 02:36

Multumesc anna , incepusem sa ma indoiesc, dar citind raspunsurile voastre ( si in special al tau) am inteles ca ma imbat cu apa chioara.....nu se va schimba...nimeni nu se schimba, asa peste noapte...chiar daca frica de a ramane fara mine este foarte mare. El face eforturi....le face pentru ca a obtinut din partea mea o perioada de gratie....pana in februarie. I-am promis ( numai din cauza oboselii....nu am mai rezistat si dupa 2 zile de santaj emotional - eu asa numesc teatrul jucat de el- am cedat si am promis ca nu fac nimic pana atunci. Dar sunt hotarata sa-mi schimb viata

anna,uite o chestie care m-a pus pe ganduri

02 Dec 2006, 10:08

din ceea ce ai scris tu aici

"orice hotarare (chiar proasta) este mai buna decat nehotarirea."
si se potriveste asa de bine la mine
poate ma trezesc si eu la realitate si reusesc sa iau o hotarare

te admir pt curaj

02 Dec 2006, 10:02

fii tare in continuare,ferma pe pozitie daca asta iti doresti cu adevarat
sau el nu face acum decat sa te deruteze?mai muklt ca sigur ca asa e si recunosc ca si eu am cazut in capcana chestiilor acestea si apoi a revenit aproape la normal,numai ca al meu nu e chiar rau insa nemultumirile mele vin din alte motive
oricum,gandeste-te bine ce-toi doresti si nu te lasa induplecata
incearca sa fii cat mai lucida
daca este sa se schimbe intr-adevar si sa-ti dovedeasca k e in stare de orice pt tine ca sa fii multumita va puteti iubi la o adica si cu hotararea de divort in mana
sau poate ca un astfel d impuls are nevoie ca sa se schimbe desi dupa 21 de ani nu stiu cat se poate schimba,in cel mai fericit caz doar partial

mimotz

mimotz

Ar trebui

01 Nov 2006, 17:23

sa pot sa dau un sfat bun pentru ca sunt una care a rezistat 14 ani langa un barbat ca cel descris de yrya. Identica a fost si reactia lui cand a aflat ca divortez. Insa nu am mai dat inapoi gandindu-ma la al meu baiat care avea 13 ani si a promis ca daca se mai poarta tata urat il va pune el la punct. Asta m-a ingrozit si m-a determinat sa merg pana la capat cu divortul de data aceasta. Nu a fost usor. Nu mi-e f bine nici acum dar din alte motive. Insa am inceput sa ma regasesc pe mine insami. Am invatat sa am incredere in mine. Arat mai bine dupa spusele tuturor. Am spus la inceput ca ar trebui sa stiu sa dau un sfat dar de fapt nu pot sa-l dau pt ca motivul pt care am hotarat sa divortez a fost ca nu cumva baiatul sa imprumute din caracterul tatalui si am primit o lovitura la capitolul asta. Dar asta e o alta poveste. Si e lunga si nu am parca puterea sa vb despre ea.Insa din experientza mea si a altora sunt convinsa ca cei violenti mai ales si complexatii nu se schimba niciodata. Si nici nu se lasa ajutati sa se schimbe. Sau poate nu suntem noi persoanele potrivite pt ei sa-i schimbam... Ma bucur in schimb ca am scapat de teroare, de teama si ca sunt mai stapana pe mine. E ff trist ce ni se intampla. Si nu ar trebui sa permitem sa ni se intample.

anna

anna

de ce te mai intrebi

01 Nov 2006, 12:34

ce sa faci? inseamna ca mai este loc de stat in loc. daca erai ferm convinsa pana acum se incheia totul. Un coleg imi spunea ca orice hotarare (chiar proasta) este mai buna decat nehotarirea. N-ai decat 2 posibilitati: incheie tot, fara drept de apel, sau ramai , dar convinsa ca asta vrei. Succes si ai grija in primul rand de tine.

ancaanca

ancaanca

Renunta si mergi mai departe.

31 Oct 2006, 00:09

Eu am implinit 25 ani de casnicie luna aceasta.Am trait si eu cam tot la fel,mai putin violenta fizica,dar am ramas pt copii.Ei au crescut,au viata lor si eu tot singura sunt.
Nu se va schimba niciodata,daca era capabil,se schimba intr-un an,doi,dar dupa 21 ani,nici vb.Cum nici al meu nu s-a schimbat,parca cu trecerea timpului este mai rau.Si eu vreau sa fac acelasi lucru,sa divortez,dar nu am curaj,nu stiu de ce.Cata nevoie am si eu de libertate,de viata.
Te admir pt curajul tau,mergi mai departe si nu te uita inapoi,nu se va schimba nimic.