Ce sa fac cu viatza mea?

by: mimotz
Dragii mei sunt noua pe forum desi citesc de ceva timp mesajele scrise de voi.Va scriu pt k am nevoie de sfaturile sau parerea voastra sincera.Sper sa pot sa transmit mesajul care-l doresc pt k sunt ravasita si asa e intreaga mea viatza.De aproape doi,cand casnicia mea de 12 ani ajunsese in metastaza m-am apropiat mai mult, aproape fara sa-mi dau seama, de un coleg de servici care era casatorit de 2 ani. In momentul cand i-am spus, la insistentele lui pt ca ma vedea suparata, ca a mea casnicie e pe duca mi-a marturisit ca si la el e la fel ca de cateva luni bune nu mai are nici o relatie sexuala cu sotia lui. Mi-a spus ca vrea sa se casatoreasca cu mine si ca ma iubeste nebuneste. Eu sufeream enorm si poate si de aceea m-am lasat dusa de val si peste 4 luni am acceptat sa am am o relatie cu el pt k ceea ce simteam pt el nu mai simtisem niciodata si nici nu am crezut ca sunt in stare sa nutresc astfel de sentimente. Am fost luata prin surprindere de noile sentimente si recunosc sunt si acum fericita ca am avut sansa sa le traiesc. Am crezut orbeste in declaratiile si promisiunile lui. Am incercat de multe ori sa ma opresc pt ca ma speria ca incepeam sa ma implic mult dar el m-a facut sa nu renunt. Eu am divortat iar el a asteptat sa se incheie divortul meu pt k nu avea incredere ca voi merge pana la capat. Au trecut deatunci 9 luni si el tot asteapta sa faca sotia lui un pas gresit sau sa se lamureasca ai lui ca a lui casnicie nu mai are sanse pt a-i da acordul sa face ce vrea. Ma doare cumplit ca inca nu poate lua aceasta hotarare mai ales ca cica nu are nici o relatie cu a lui sotie. Dorm in camere separate,isi impart doar cheltuielile comune si atat.Acum o luna i-am cerut sa nu ne mai intalnim pana nu-si clarifica situatia. Bineinteles ca nu crede ca asta e motivul si imi reproseaza ca sunt egoita si ca doar ceea ce simt eu conteaza, ca as vrea libertate. Nu pot sa mi-l scot din minte in ciuda faptului ca simt ca sunt dusa cu presul si ca el n-o sa faca niciodata pasul asta. Desi sper.Vorbim la telefon, ne scriem e-mailuri si cand am vrut dupa doua saptamani sa ne intalnim mi-a spus ca nu e marioneta si daca am hotarat sa nu ne vedem atunci asa sa fie. Si ca el oricum va divorta si ma iubeste. Ma simt groaznic cand imi doresc sa faca lucrul asta pt ca asa mult mi-as fi dorit sa nu trebuiasca sa il cer eu ci sa vina de la el. Sunt atat de multe de spus ... Cert e ca aproape nu pot sa respir de durere ca nu e langa mine. Nu stiu ce sa mai cred. Ma insel?
 

karllitta17

karllitta17

buna

03 Feb 2007, 20:19

O sa iti spun si eu acelasi lucru si anume ca te-a mintit.Barbatii sun niste ticalosi si tot timpul se folosesc de aceasta scuza ca nu se inteleg cu sotiile, cand de fapt sunt f bine!Atentie pe viitor, sa nu mai ai incredere !!!iti doresc numai bine!!

yrya

yrya

multumesc

02 Nov 2006, 18:19

Am primit mesajul tau si iti multumesc pentru faptul ca ai avut bunavointa sa-mi impartasesti din exerienta ta desi nici tu nu ai o viata roza. Ti-am spus parerea mea vis-a-vis de problema pusa de tine - recunosc ca este o parere "la rece" - fara sa ma las influentata de propria mea durere. Este ceea ce ar trebui sa facem atunci cand suntem inselate in asteptari si sentimente. Mesajul tau m-a pus serios pe ganduri desi nu sunt lucruri pe care nu le stiam. Stiu ca deseori copiii imprumuta si copiaza comportamentul parintelui dominant si asta ma ingrozeste si pe mine. Baiatul meu are 10 ani si deja simt si vad il el pe tata. Este si motivul care m-a determinat sa rup cu trecutul. Dar daca deja raul a fost facut? In acest moment ma aflu intr-o situatie ingrata : am promis ca pana in februarie nu continui actiunea de divort, ca ii voi lasa tim sa se impace cu ideea si sa-si gaseasca o locuinta. Dar nu il vad facand vreun demers in privinta asta, dimpotriva se poarta ca in luna de miere iar mie imi vine sa imi iau lumea in cap. Nu am decat 37 de ani si prietenii imi spun ca arat bine - mai este timp pentru o alta viata, altfel......sper. Multumesc inca odata si iti doresc numai bine.

mimotz

mimotz

Deja am rupt relatia

01 Nov 2006, 17:34

Dar cum ma simt ma darama. Am o luna de cand nu l-am mai vazut si 10 zile de cand nu mai vb nici la tel. Mi-e tare, tare greu. Sunt constienta ca totul a fost o minciuna si ca nu mai este nici o sansa pt noi. De fapt nici nu a fost. A fost doar amagire. Dar sufletul ma doare... ma doare dorul de el, ma dor amintirile. Am fost sincera in ce am simtit si am facut. Ma bucur ca am avut sansa sa iubesc cu adevarat si ma doare cumplit ca nimic nu a fost adevarat din partea lui. Poate ca acum platesc pretul egoismului meu. Am vrut sa iubesc si sa daruiesc dragoste. Am ales gresit insa persoana.... Ma lupt cu mine insami sa trec peste asta ... Ma lupt cu sufletul meu dar inca nmu ma asculta...

yrya

yrya

atentie

27 Oct 2006, 22:53

Draga mea eu cred cu tarie ca te minte. nici vorba de probleme in casinia lui. Se foloseste si de tine si de ea...se simte bine cu ambele. Trebuie sa te gandesti serios ce vrei....mergi inainte asa si accepti compromisuri la nesfarsit sau rupi relatia, suferi ingrozitor azi, mai putin maine si te vindeci . Iti doresc succes....ai mare nevoie