CUM SCAP???

by: bianca08
Mama mea naturala a ramas gravida ( sarcina fiind eu ) la o varsta frageda si conditia pentru a fi luata de nevasta a fost sa scape de copil, adica de mine… Din fericire s-au gasit niste oameni fara copii care sa ma primeasca la ei, sa ma creasca ca pe copilul lor. Din pacate insa ei s-au stins prematur, cand eu aveam 10 ani… din acel moment am crescut fara parinti… Nu a avut deci nimeni care sa imi explice ce este o familie si cum ar trebui ea sa fie…
Incep cu visul meu...de la inceput, un vis imprimat de mama mea care stiind ca va muri a incercat din rasputeri sa ma educe cum a crezut ea mai bine.
Visul=ideea aceea ce a fi fecioara in noaptea nuntii...visul=ideea de a fi femeia unui singur barbat..indiferent de cum va fi el in timp...de transformari ...aduse de greutati sau lucruri neasteptate.
...si ma gandeam copil fiind dupa moartea ei...doamne cat de mult trebuie sa conteze asta...daca mama mea plangea si ma ruga sa am grija de mine, de singura "zestre" ce ma putea ridica..inainte de toate si de tot.Nu era important nimic din ceea ce ma gandeam eu ca as simti...pe parcurs..din auzite, povestite...cum ca..fetele de prin sat si prin oras se culca cu cate un baiat.
 

missystudio

missystudio

Studio Videochat Bucuresti

06 Apr 2011, 23:09

Joburi foarte banoase pentru doamne/domnisoare:

WWW.STUDIOVIDEOCHATBUCURESTI.NET

yrya

yrya

de ce ai disparut Bianca?

20 Ian 2009, 19:25

Sper din tot sufletul ca nu ai patit nimic si ca lipsa ta de pe forum se datoreaza unei intamplari fericite. Scrie despre tine Bianca!!...sunt ingrijorata. Astept cu nerabdare vesti!!...

zapacita25

zapacita25

fara cuvinte...

16 Ian 2009, 11:54

nu pot sa cred k exista asemenea bestii de oameni si nici femei care pot indura atatea...nu pot decat sa sper k viata mea nu va fi asa si sa va urez multa bafta si sa aveti parte acum de tot ce nu ati avut pana acum...astept vesti despre ce sa intamplat sper k esti ok si fericita sau macar implinita...te pup

buburuzik

buburuzik

Draga Bianca

14 Ian 2009, 00:08

ti-am citit povestea de mai multe ori. Cu siguranta ai putea scrie o carte, romanul vietii tale. E trist ca sunt femei tratate asa chiar de cei care ar trebui sa le fie alaturi la bine si la rau si care la inceputul relatiei jura iubire si credinta vesnica. E trist... Dar te rog sa nu te dai batuta. Ma uit ca mesajele tale au fost scrise acu ceva timp si ma intreb ce s-a intamplat intre timp. Te rog povesteste-ne ce ai facut si cum a decurs viata ta de atunci. Mult curaj si incredere!

alexandraaa

alexandraaa

sau..

28 Nov 2008, 14:52

sau... "Iubito nu pot trai fara tine!", cuvinte pe care nu le-a auzit sau macar citit din partea lui 25 de ani de casnicie. De ce acum? Pentru ca la fel ca si "dragului tau sot" ii este frica sa nu piarda leguma (imi cer mii de scuze pentru expresie) care atatia ani nu i-a iesit din cuvant, care intotdeauna i-a incalzit patul si care de cate ori avea nevoia sa se descarce era acolo pentru el sa auda cuvinte grele si nu avea curajul nici macar sa zica "Au!" atunci cand o lovea.
Zilele astea este plecata in Romania. Pentru: ULTIMA INFATISARE LA TRIBUNAL! Vorbim la telefon, si desi eu am 21 de ani iar ea 40, imi spune ca un copil: "Nu mai are de ce sa-mi fie teama, nu?! S-a terminat!" Sper sa se termine si la tine cat de curand, si te rog, nu te grabi cu barbatul pe care l-ai intalnit. Fii intai femeie libera si independenta si abia apoi fa un urmator pas! Bafta multa!!!

alexandraaa

alexandraaa

Fii tare!

28 Nov 2008, 14:35

Din pacate, sunt extrem de multe femei aflate in situatia ta si foarte putine care inca nu au curajul sa puna punct acestui cosmar. De ce? PENTRU COPII! Draga Bianca, plecand acum nu iti faci numai tie bine, ii faci si copilului si poate si femeii cu care peste ani el se va casatori. Desi chinuit in copilarie, poate gandi ca asta inseamna o familie, ca si el isi va pastra sotia langa el toata viata, facand acelasi lucru pe care l-a facut si tatal lui.
Eu sunt plecata din tara si aici unde sunt am cunoscut o femeie care a trecut prin aceeasi situatie. Crescuta la casa de copii cativa anisori, apoi de bunici. La 15 ani a decis sa se casatoreasca, dorind sa le usureze viata scurta care le mai ramasesera bunicilor si sperand la o familie fericita... N-a fost sa fie insa... O ascultam ore in sir si nu-mi venea sa cred urechilor. Cat de bestii pot fi unii si cum nu se opresc sa-si distruga propria viata, dar vor sa o distruga si pe cea a femeii de langa ei. Si ea are 2 copii, adolescenti acum, carora isi cere iertare de cate ori are ocazia pentru ca a lasat sa se intample asa ceva. O cunosc de vreo 2 luni. Zi de zi primea mesaje de la el "Puiul meu, intoarce-te!",

damaged

damaged

INCREDIBIL

09 Nov 2008, 17:02

Nici nu stiu ce sa spun...Un singur lucru posa spun sigur, esti o persoana extraordinar de puternica cum ai putut sa rezisti atata timp si sa nu inebunesti ma depaseste complet...daca ai rezistat atata timp in conditiile alea eu cred ca poti sa te descuri singura nu meriti sa fii tratata asa,daca ai suportat atat de multe si ai trecut prin atatea,sincer ar trebui sa existe o organizatie care sa dea medalii oamenilor ca tine,cum ai putut sa ramai asa de puternica asa de mult timp numi dau seama...sunt sigur ca o sa fie bine si o sa te descurci,o sa gasesti tu o rezolvare...Important e sa nu te lasi batuta sa ai incredere in tine, sa crezi ca poti...

yrya

yrya

continuare..

19 Aug 2008, 19:05

Am mai revenit cu o scurta povestioara din viata mea de acum. Abia am venit din concediu. Doamne ce concediu am avut!....primul meu concediu adevarat. Pana acum 3 ani concediul era un calvar...toata lumea dorea concediul , eu nu as fi plecat de la serviciu. A meritat toata lupta pt. ce am simtit acum. Ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pt. barbatul de langa mine si ii mai multumesc pt. curajul pe care l-am avut de a lua viata de la inceput. Din fire nu sunt optimista - a avut el grija sa mi-l anihileze 22 de ani, dar acum sunt. Vad viata altfel si sunt sigura ca nu se va schimba...ca va ramane gentelemanul desavarsit de acum.....Sunt aproape 3 ani de cand il cunosc....si 1 de cand suntem casatoriti. Avea timp sa-si dea in petic macar odata. Ne respectam si ne iubim....din ce in ce mai mult pe timp ce trece. Nu ne-am certat nici macar odata si nici nu se va intampla. Am suferit amandoi prea mult sa ne mai permitem sa stricam armonia dintre noi. Se poate..exista si barbati buni...trebuie doar sa ii gasim.

yrya

yrya

continuare

19 Aug 2008, 18:54

despre el ca este un las, un fricos egoist care se simte puternic doar in preajma ta. Doar pe tine te poate controla si langa tine se simte puternic. Nevoia lui de dominare este satisfacuta prin tine si copilul vostru. Pun pariu ca la serviciu e mielusel, lingau, aservit, slugarnic, iar cand ajunge acasa se da mare in fata ta ce bun e el, cum l-a turnat pe X sau Y, ce ordine a facul el si ce bine e vazut de sef pt. ca il tine la curent cu tot ce misca. De fapt e vazut ca un gunoi periculos iar el simte asta si se decsarca acasa. Fugi de el bianca !...fugi unde vezi cu ochii...sau stai si lupta...cu indarjire, speranta, fara teama, asumandu-ti toate riscurile, cerand ajutor autoritatilor. Iti stau la dispozitie cu toate sfaturile necesare : unde sa te adresezi, ce sa ceri, cum sa ceri si cum sa obti din partea autoritatilor ce ti se cuvine tie si copilului. Sotul meu de acum a lucrat ani multi in politie si stie ce trebuie facut sa seusesti.Tu doar intreaba!SI,MAI ALES,NU PIERDE SPERANTA CA ITI VA FI,NU BINE, CI FOARTE BINE!SE POATE BIANCA-EU STIU CEL MAI BINE.EU SUNT ACUM FERICITA.ASA CUM E DESCRISA FERICIREA IN CARTI.POTI SI TU!Lupta,roagate,fi hotarata si vei obtine.Astept vesti!

yrya

yrya

draga mea prietena !!

19 Aug 2008, 18:38

Sper ca imi permiti sa te numesc asa. Am citit iar si iar povestea ta si mi sa facut pielea gainii pt. ca am simtit spaima ta, pt. ca stiu prin ce ai trecut si treci, pt. ca te inteleg mai bine decat multe femei care citesc acest forum. Bianca draga ! am inteles eu bine ca ai cunoscut alt barbat?..spune-mi mai multe despre el.. despre relatia voastra.As putea sa te ajut cu sfaturi pertinente daca as sti mai multe despre el. In lipsa de informatii despre el (celalalt barbat) iti pot spune cu siguranta altceva: nu mai permite sotului tau sa te viziteze, incearca pe cat posibil sa il ti cat mai departe de baiat - invocand diverse scuze - dar atentie! nu lasa sa se vada ca nu doresti o relatie intre baiat si el. Se va incapatana sa il vada din ce in ce mai des si va va chinui si mai mult. Fa apel la toata stapanirea ta de sine si nu lasa sa se vada dispretul, si mai ales,frica ta pt. l. Daca ai posibilitatea schimba locuinta, pleaca in alta parte Bianca ! nu te mai lasa coplesita de el! nu mai traii cu frica in san! fa reclamatie la politie, da-l in judecata si obtine interdictie. Gasesti tu un martor si tinel la distanta. Dupa cate am am inteles eu din ce ai povestit iti pot spune

bianca08

bianca08

speranta...

13 Aug 2008, 10:07

Viata este vesnic intr-o continua schimbare.Cum sa spun...nu putem aniticipa ce va urma, astfel am scapa de toate nenorocirile ce ni se intampla...si ne ia prin surpindere in fiecare zi.
Nu am simtit ca am o viata mult timp...am simtit nesiguranta si multa teama, si asta pt ca nu am avut aproape pe nimeni care sa ma incurajeze, care sa ma intrebe daca-mi este bine sau rau, daca vreau sau nu o farfurie de mancare calda.Nimeni nu mi-a purtat de grija, iar visele mele erau reduse la 0.
Vreau sa visez acum..vreau sa-mi fac planuri alaturi de copil, vreau sa fiu sigura de mine si de faptul ca POT mai mult.
VREAU SA ZAMBESC...SI SA-MI VAD COPILUL FACAND ASTA ALATURI DE MINE...IN FIECARE ZI.

geaninab

geaninab

...

06 Aug 2008, 19:45

Te rog sa ma ierti daca am inteles gresit din postul tau, dar eu asa am citit.. ca ai intalnit un om. Nu de alta, mi-e teama pentru tine sa nu fie si el la fel. Ca stii tu.. la inceput toti sunt mielusei..
Da, cred ca visez la varsta asta:) Dar sincer, nu tin neaparat sa ma casatoresc, sa fiu iubita.. cum zic toate femeile. Mai bine ma iubesc eu in primul rand, si asta imi ajunge deocamdata.. E prea devreme de maritat si facut copii..
Dar stii cum e, niciodata sa nu spui niciodata.. totusi, sper sa decurga asa cum mi-am propus :)
Tine-ne la curent cu ce se intampla..
Aveti grija de voi!

bianca08

bianca08

raspuns pentru Geanina B

06 Aug 2008, 10:40

Orice femei isi doreste sa fie in viata ce-o traieste..singura viata dealtfel, sa fie implinita.
Mi-am dorit o famile, siguranta pentru copilul meu.Din toata povestea mea...nu vad cum ai putut retine ca asta urmaresc:sa-mi caut pe cineva, sa-mi refac viata.Iti spun ceva.La 21 de ani plangeam in fiecare zi...pt ca mi-am permis sa cer:azi o cutie de pate si o banana pt copil,un pachet de biscuiti...lucruri interzise pt ca:un copil in opinia dn-lui..poate manca si altceva..oricum el este mic si nu poate tine minte.
La 21 de ani visezi...speri...iti faci planuri.Banuiesc ca faci asta...si asta-ti doresc.Sa fii fericita, sa-ti faci un drum in viata si ce este mai important...sa nu depinzi de nimeni.

bianca08

bianca08

raspuns YRYA

06 Aug 2008, 10:12

Zilnic ma prosteam...in timp am uitat sa mai zambesc, singurele momente de bucurie fiind doar acelea in care faceam daruri nepotilor si cumnatilor(si mai tot timpul pe ascuns).In timp ...dupa o perioada grea, am reusit sa ma ridic, sa ma ridic, sa castig increderea lor.
Povestea ta...este copia vetii mele asa cum ai spus..seamana extraordinar.
In acest moment ma simt pierduta, intotdeauna mi-am dorit o famile, un camin, o viata linistita.Ce am trait pana acum...a trecut.Vreau sa ma intaresc...pt ca sufletul mi-e foarte greu, nu pot sa nu ma gandesc ca cei 17 ani au fost chinuiti, ma apuca regretele si devin din ce in ce mai trista.
Te felicit pentru puterea ta, iti doresc tot binele din lume.Voia avea nevoie de sprijin, ma cuprinde o stare de neliniste, privesc viitorul cu speranta, dar trebuie sa recunosc ca si cu multa...foarte multa teama...pana la lacrimi uneori.Te sarut si-ti doresc o zi minunata!

bianca08

bianca08

Raspuns YRYA

06 Aug 2008, 10:09

Ma ingrozesti...m-a apucat plansul...Oare ce am facut sa meritam asa ceva?
Ma doare sa vad atat suferinta, si supunere doar din dorinta de a nu deranja pe cei din jur.Umilinta a fost tot timpul starea mea "normala"...cum spui si tu, am ajuns sa nu mai cred ca am vreo valoare de nici un gen...profesionala, personala, sufleteasca sau spirituala.Ce mi-a facut...sau cum am putut sa accept astfel de "lectii" cu lingurita...nici acum nu-mi dau seama.Comportamentul fata de copil ma inebunea...stateam zilnic ore intregi si incercam sa-l fac sa inteleaga ca suntem diferiti, ca eu vad altfel viata in cuplu, ca avem un copil care are nevoie de un tata care sa-i acorde atentia la vremea respectiva.Urlam de durere cand il batea, ne certam...urmam si eu.Nu ma durea nimic, decat sufletul si faptul ca ma impovarase cu o stare de neputinta.Cat ma urasc ca nu am putut sa iau decizia aceasta pana acum.

yrya

yrya

imi gasesti povestea la pagina 6

30 Iul 2008, 20:05

Si eu am cerut ajutor si l-am primit tot aici. Poate vei gasi si tu calea. Povestea ta m-a cutremurat si mi-a revenit in minte tot calvarul meu. As fi onorata daca ai mai scrie despre tine... te simt aproape ca si cand mi-ai fi sora si tare mult as vrea sa te pot ajuta cu tot ce stiu. Experienta mea iti sta la dispozitie. scrie-mi ! si sigur vei primi raspuns.

yrya

yrya

continuare

30 Iul 2008, 19:57

sa divortez cu orice pret,sa ma lupt cu el cu toata forta,indiferent daca ma omoara sau traiesc.A fost groaznic!nici nu banuiesti ce santaj emotional a trebuit sa indur,cate nopti nedormite cu el plangand la picioarele mele,cate juraminte a trebuit sa aud, cate promisiuni de viata ca-n rai.Sa nu crezi ca era mielusel tot timpul..nu!starile de plans alternau cu distru-gerea mobilei,cu scaune aruncate dupa mine,cu corectii brutale aplicate baiatului etc. Dar am scapat,frica a fost mai mare decat nevoia de mine,mai ales cand am facut reclamatie la politie.Si sa-ti mai spun ceva : era un om educat,cu functie, care nu bea nu fuma-omul perfect in societate, sarmant, politicos,bine vazut de sefi. Acum sunt fericita, iubita, alintata si apreciata asa cum trebuie sa fie orice femeie de un alt barbat cu care m-am si casatorit. Care il iubeste pe filul meu ca si cum ar fi al lui.Daca nu aveam curajul sa rup relatia aceea nesanatoasa as fi murit fara sa cunosc dragostea si mangaierea.Nu spun sa faci ca mine,dar spun ca lumea e mare si nu se poate sa nu gasesti in ea pe acela care te merita, trebuie doar sa-ti doresti si sa lupti pt.a obtine pt tine si baiat.Fi fericita ca mine, asta iti doresc

yrya

yrya

continuare

30 Iul 2008, 19:43

dar....OFFFFFFF!!!!!.....nici nu gandesti ce pateam in sesiuni !!...nu m-a lasa sa invat...ma obiga sa plecam tot timpul de acasa sa nu mai am timp de nimic....ma punea sa fac fel de fel de lucruri sa-mi pierd timpul, iar seara ma obliga sa ma culc...sa nu invat noaptea. Sesiunile debenisera un cosmar. Crezi ca s-a limitat la asta ????....NU...mintea lui diabilica clocotea...cauta inebunit ceva sa ma lege definitiv de el pt. ca simtea ca ma pierde...ca voi vedea calea de scapare....ca ceea ce invat ma va ajuta. Atunci a dorit cu disperare un copil care sa ma lege de el total....sa nu intelegi gresit !!! imi doream cu disperare un copil, dar nu cu el.....doream copilul meu dar o boala grava m-a privat de bucuria de a deveni mama....DAR NU CU EL !!....am infiat un baietel pana la urma. Este si in prezent lumina ochilor mei. Crezi ca s-a schimbat la aparitia copilului?? AS!!....acum eram 2 care o incasau periodic.....din haimana si prost nu il scotea.....Sa nu mai lungesc poveste.....In ziua in care mi-a lovit grav baiatul am avut o viziune infioratoare : am vazut, intro fractiune de secunda, un viitor sumbru - baiatul mort sau , mai rau, intrun carucior cu rotile. Atunci am hotarat

yrya

yrya

bianca...iti voi spune povestea mea....cu final fe

30 Iul 2008, 19:33

Ma numesc elena si am trait un cosmar 22 de ani. O viata de om. Daca ai sti ce mult seamana povestea ta cu a mea !!!. M-am maritat devreme (16 ani)cu barbatul vietii mele..frumos , inalt, student, manierat...fat frumos din poveste care venea sa ma salveze. Mi-am primit pedeapsa pt. nesabuinta mea cu varf si indesat. S-a dovedit a fi egoist, fricos, cu un limbaj trivial, violent,zgarcit si de o agresivitate ca ma ingrozea si m-a paraliza. Timpul a trecut si am dorit sa merg la facultate. Cosmarul s-a dublat...nu dorea sa ma instruiesc...ii era frica sa capat independenta. M-a ajutat Dumnezeu si am terminat facultatea de psihologie din Bucuresti. Trebuia sa inteleg natura umana si sa incerc sa il vindec... HA, Ha !!!..DOREAM SA IL VINDEC. Reusise sa imi slabeasca increderea in mine pana la anihilare. Ajunsesem sa ma cred prosta, needucata, incapabila sa rezolva cea mai mica problema, incapabila sa traiesc fara el....vedeam prin ochii lui, respiram prin el. Se enerva din orice (imi aduc aminte ca am luat bataie odata pt. ca s-a scumpit benzina). Trei ani m-am luptat cu el sa ma lase la facultate. Cand si-a dat seama ca ma poate omora in bataie dar nu cedez m-a lasat....dar

geaninab

geaninab

....

27 Iul 2008, 02:55

Nu stiu cat de mult te-ar ajuta sfaturile unei tinere de 21 de ani.. dar povestea ta m-a lasat masca!
Pare greu sa-mi imaginez cum ar fi fost sa cresc intr-o astfel de familie, pentru ca pot spune ca am crescut intr-o familie perfecta :)
Te admir pentru puterea de care ai dat dovada pana acum, si NU.. NU este cazul sa abandonezi acum!
Mergi inainte, divorteaza.. e singura ta sansa de scapare, pentru un viitor mai bun pentru tine si baiatul tau!
Ti-e frica de el? Nu ai de ce! E la fel de fricos ca tine. Uita-te la el, si-a dat arama pe fata, ii e frica ca o sa te piarda, ca o sa ramana singur (asa cum te-ai simtit tu in toti astia 17 ani).
Omul pe care l-ai intalnit nu poate fi alaturi de tine? Nu-ti poate oferi protectie, gazduire?
Totusi, eu te inteleg ca iti este rau.. dar ar trebui sa te gandesti la copilul tau.. de ce tot cauti sa-ti refaci viata cu altcineva? Inca te simti singura? Cand il ai pe copilul tau? Nu te implineste destul? Eu nici nu m-as mai gandi la refacerea vietii cu altcineva.. poti sa nimeresti la fel.. de ce sa risti? Copilul tau nu te va trada niciodata, nu te va jigni, nu te va dispretui.. asta daca ii oferi educatie si atentie.

bianca08

bianca08

CUM SCAP???

26 Iul 2008, 01:03

sa vorbesc ), vreau sa introduce iar divort si de data asta vreau sa merg pana la capat… dar cum sa fac cu el? Cum sa ii explic ca nu mai pot? Ca daca tot spune acum ca face orice sa sa fiu multumita vreau doar sa ma lase libera…? Ca daca chiar iti pasa de cineva si il iubesti nu ai dreptul sa il tii cu forta…
Discutii in fiecare zi si seara, presiuni, plans, isterii, nervi… ca nu voi scapa de el… acum ma viziteaza la serviciu, ma invita in oras, ma intreaba cum sa se imbrace… iar mie imi vine greata cand stiu cum m-a chinuit 17 ani… si il rugam sa fie altfel il imploram, plangeam sa fie bun…
Acum imi spune el sa mergem la tara la copil., il suna sa il intrebe ce vrea, bietul copil aproape s-a speriat, nu a facut niciodata asta…
Cum sa scap??? cum sa fac asta? Ce sa fac??? am dreptul sa ma gandesc si eu la mine,la fericirea mea??? Cum sa ii explic, cum sa fac???? E nebun si nu stiu cum sa scap... Vreau sa rezist pana la capat...

bianca08

bianca08

CUM SCAP???

26 Iul 2008, 01:02

si sa il fac sa se simta bine…
De fiecare data imi spunea ca daca plec mergem la notar sa declare ca lui ii ramane totul, il intrebam “ si eu unde ma duc cu copilul?” “ nu stiu, cat timp esti cum mine ne bucuram de tot impreuna, nu mai esti, este corect sa ma bucur doar eu…” de fapt nu m-am bucurat de nimic nici eu nici copilul, nu avem voie sa cumparam mai nimic…sa vrem mai nimic…
Acum am intalnit un OM care ma iubeste cum nu speram sau credeam vreodata ca pot fi iubita ( “ o jigodie, o grasa, un copil al strazii bun de nimic, o proasta” asta mi s-a repetat in toti acesti ani ) si pe care il iubesc… Ma simt de parca invat sa merg din nou si descopar sentimente care nu am stiut ca pot exista sau ca am dreptul sa le simt… Ma simt respectata, iubita, dorita, rasfatata… Asta ma ajuta sa descopar ca viata poate fi altfel, ca am dreptul sa traiesc…
Pana acum mi se parea ca nu am puterea sa fac nimic, ca asa trebuie sa fie lucrurile, familia, ca sunt batrana si nu sunt buna de nimic cum imi tot spunea, ca m-a laut de pe drumuri, copilul nimanui si o sa mor de foame, si eu si copilul…

bianca08

bianca08

CUM SCAP???

26 Iul 2008, 01:01

un om a inceput sa imi arate realitatea ce-o refuzam…
nu cautam un alt barbat...pt sex..cautam acel barbat care sa ma lase sa fiu EU. care daca ma vrea...trebuie sa ma accepte sa fiu EU am descoperit ca pot sa spun...VREAU
da..VREAU ceva pentru mine, pt o viata de poveste, pt o poveste de dragoste...pt ca sunt constienta ca pot trai asa.IUBIND zi de zi..ZAMBIND zi de zi...VISAND zi de zi.
asta vreau sa fiu EU.Iar el sa fie EL
atat.
Ar dura zile si zeci de pagini sa descriu tot chinul, imi spunea intr-o zi sa zis mersi ca nu imi infige un topor in cap cand dorm… nu am avut niciodata voie sa vreau ceva, doar ce vrea el…
Prea putini au stiut de-a lungul vremii prin ce trec… eu eram demna si asteptam sa fie mai bine, spuneam tuturor ca este bine… nu a avut cine sa imi explice cum ar trebui sa fie o familie si – cu jena recunosc – au fost ani cand il consideram Dzeu si orice ar fi facut mi se parea ok si normal, credeam ca asa este la toti…

bianca08

bianca08

CUM SCAP???

26 Iul 2008, 01:01

Copilul creste traumatizat, cu o ideea gresita despre familie… nu are incredere in el…
..sunt atat de multe mizerii... imi mai amintesc si mai adaug cate ceva pe parcurs...: copilul meu exista pt ca a existat un doctor cu suflet mare, dr. Pauna de la Sp. Jud. Arges - Dumnezeu sa il ierte! iubitul meu spune pe buna dreptate sa mergem cu lumanari si flori la el... - eram gravida si domnul meu ma obliga sa avortez, m-a dus cu forta, am plans ore, platise chiuretajul si doctorului i s-a facut mila si l-a chemat si l-a intrebat : "chiar vrei sa nenorocesti copilul asta? nici macar nu este inca femeie, de ce vrei sa ii faci asta?" pana la urma i s-a facut rusine de doctor, ce vroiam eu nu conta... si uite asa exista copilul meu... nu l-a dorit, mi-a spus ca il voi creste singura si am suferit mult de atunci...
Am plecat amandoi de la nivel egal, numai ca el a ramas cu 10 clase si profesionala, eu termin acum la stat facultatea de finante-banci, am un job ok la care sunt respectata… de cate ori nu am incercat sa il ajut, s ail fac sa vrea mai mult… imi zicea ca este important sa ai scoala vietii si atat…
In 2006.. insetata de dialog si nevoi de comunicare..

bianca08

bianca08

CUM SCAP???

26 Iul 2008, 00:59

“De ce sunt proasta?pt ca ai tu chef sa te descarci?Sa nu crezi ca ma mai lovesti.” Dintr-o data a ramas mut...intr-un tarziu am vrut sa mananc si l-am intrebat: vii?si el mi-a raspuns mai tarziu...momentan imi pun ordine in ganduri. In gandurile negre? si..am plecat.
Asta a fost o zi obisnuita din viata mea...o zi pe care am trait-o si ieri si azi si anul trecut si acum 10 ani!Nimic schimbat, nimic diferit...vesnic la fel de vinovata ca nu fac nimic ca el sa fie satisfacut pt cat munceste iar eu nu-l sustin.Daca in pat nu zambesc... moare...pt ca vede ca eu nu-l vreau...si de cate ori nu am zambit..pt ca a doua zi sa fiu sigura ca ma va incerca din nou...atingadu-si nevoia...transformand-o intr-o reusita.
Cat imi este de greu sa spun ce simt, sa scriu povestea zilelor ce le traiesc.
Pot schimba ceva?De ce acum?doar am acceptat atatia ani.
…. despre copilul meu...pt care am plans in neputinta mea...de teama de a nu fi singura pe strazi...am renuntat sa mai vorbesc...eventual am facut-o pe ascuns, avand in el un confident, un suflet ce mi-a fost aproape ce l-am educat in stilul meu...cald si bun..lucru pt care mi se striga: “este ca tine...bun de nimic.”

bianca08

bianca08

CUM SCAP???

26 Iul 2008, 00:59

Este frustant pt el sa nu ma vada multumita..si trecand la fapte de recompensa...astfel aratandu-mi implinirea din acel moment.
Mai devreme...azi..pt ca nu l-am ascultat si mi-am cumparat din mall alartaieri un sacou… cand initial vorbisem la telefon si intrebandu-l...”daca-mi place ceva..am voie sa-mi iau?” (nu ca mi l-ar plati..ci doar ca l-as aduce acasa, sa ii cer voie sa il duc acasa…), el a fost categoric si mi-a spus...”nu-ti mai trebuie nimic....” deci pt ca nu l-am ascultat...a venit aici, la birou cu un cutit mic de bucatarie, spunadu-mi: “are mai putin de 10 cm...deci nu poate fi acuzat de crima.Ce-i cu sacoul acela cu eticheta?ce am discutat noi?”
“Imi pare rau...dar am considerat ca mi-l permit..si mi-a placut.am incercat sa-i explic ca am dorit sa-l am, l-am plstit eu” A contat ce am vrut eu?am fost facuta in toate felurile...doar pt ca am trecut peste cuvantul lui.
In alt moment lasasem pe partea pe care dorm un fluture de par.L-a deranjat ca l-am lasat acolo (mi-l scosesem cand m-am culcat si l-am pus langa perna)...si nu a pierdut momentul sa-mi spuna: “vai mama ta de proasta ce esti.”

bianca08

bianca08

CUM SCAP???

26 Iul 2008, 00:58

“am crezut ca ma vei asculta..de aceea te-am luat.Faptul ca nu ai fost cum vroiam eu, m-a facut sa trec la alta metoda in a te educa in asa fel incat sa fie bine.”
Imi amintesc acum de o scena recenta..anul trecut.
Am intrat in supermarket...unde nu am voie sa intind mana in prezenta lui.
I-am spus...hai sa luam un cozonac.Si l-am luat.Nu-mi mai amintesc exact cuvintele...reactia lui m-a blocat, am izbucnit in plans pt ca nu mi-a venit sa cred.In zadar incercam sa-i spun..te rog..taci..vorbeste mai incet.M-a umilit ingrozitor, se uitau oamenii la noi, iar eu tot ma gandeam ca visez..iti jur ca am negat sa cred ca am fost acolo.A trebuit sa uit umilinta...eram de vina ca am vrut eu si nu si el.
O alta scena in care ma ameninta ca ma va omora si ma va da la porci (groaznica intamplare..mi-e jena).”Nu ar ramane o urma..pt ca ei mananca tot...nu lasa nimic.”Si asta..pt ca indraznisem sa-i spun ca atunci cand ma bag in pat langa el...sa incerce sa ma faca sa il doresc, nu doar sa astepte ca eu sa fac ceva… Waw...dar ce indrazneala..pt cate a facut el pt mine???mi-e greu sa fac eu primul pas?ca intotdeauna?de ce de data asta i-as cere sa fie altcumva?

bianca08

bianca08

CUM SCAP???

26 Iul 2008, 00:58

Pot scrie ore intregi, scene detaliate, momente care nu odata m-au dus la marginea prapastiei.
Plangeam...si il rugam sa ma lase, sa nu ma mai chinuie.Il intrebam:tu realizezi ce faci?...revino-ti, si ma rugam la Dumnezeu sa-l lumineze.
I-am spus: voi face o prostie, voi incepe sa beau si voi cauta linistea in alcool.Stia sa n-o voi face pt ca nu suportam mirosul, gustul...dar eram pe cale s-o fac.Ma gandeam..este greu sa incep.Ma voi obisnui.Dar o alta intrebare imi venea in minte:daca voi dori sa-mi revin...voi reusi?Copilul ce va spune?ce voi face pentru el?Mai bine lasa...traiesc constienta fiecare clipa.
Ieri mi-am amintit de bataile din trecut.Imi zice: in ultimul timp imi tot amintesti...de ce?de ce-mi amintesti de momentele in care eu vroiam ceva..si tu nu erai de acord.Iti spuneam sa faci ceva..si tu faceai altceva.Oricat am incercat sa-i spun ca fiind doua persoane diferite..vom gandi tot timpul diferit..si ca-i mare diferenta intre a fi de acord cu o idee...cu ceva, cel putin sustii ideea, dar in a-i impune cuiva sa faca ceva...ceva in care el nu gaseste binele..era o jignire adusa eu lui lui.

bianca08

bianca08

CUM SCAP???

26 Iul 2008, 00:57

eu taceam
si mi se replica de catre el: de ce sa vorbeasca...daca nu spune acelasi lucru ca mine...si debiteaza prostiile ce-i trec prin cap.Si tot asa..zile la rand..pana am refuzat sa mai vorbesc..si dintr-o data toate au fost minunat de frumoase.
De sex??de dragoste???se mai punea problema???era din abundenta...de cate ori dorea..plangand in perna..si spunand ca...nu-i corect si drept ce face...dupa ore de chin psihic..si fizic..Ore state in picioare..in fata lui asteptand sa-si dea acordul sa ma pot aseza..gravida fiind.
Intr-una din aceste intamplari...a venit salvarea..eram in 6 luni..pt ca am picat, dupa 4, 5 ore de plans si stat in picioare.
Si totusi..mintea mea..nu visa sa-si puna intrebarea:cum este sa fii iubita?
Este vreo diferenta intre ce am acum...? poate eu sunt de vina..poate nu stiu sa ofer nimic.Poate-i prea putin, poate sunt mult prea proasta ...si sunt exact cum spune el...copilul nimanui.
Imi poate vorbi cineva de vinovatie? Nu..pt ca eu m-am facut vinovata toata viata de cum sunt.Un om bun la nimic, copilul nimanui si care niciodata n-a fost in stare sa faca nimic, care..ar fi ajuns sa cerseasca daca nu ar fi fost EL.

bianca08

bianca08

CUM SCAP???

26 Iul 2008, 00:56

ma bagam in pat plangand ca nimeni nu ma intreaba daca-mi este frig sau foame..nimeni nu-mi spunea...Mai vrei ceva?era frig..si plangeam pna adormeam..in lunile de iarna..cand ma trezeam la 1 ziua..de teama de a nu pica iara in singuratate.Citeam in plapuma..plangeam..scriam jurnale..sute de pagini,arse la un moment dat din disperarea de a ma incalzi.Stia cineva?ai pasa cuiva?era normal sa accept ideea ca NU..pt ca eram a nimanui.
Baiatul acesta...care vorbea putin..in ideea mea..credeam ca nici nu vrea multe.
Pana la urma imi era indiferent...Imi placea ca tace..ca este ca si mine.Timpul a trecut, am simtit ca iubesc..azi iubeam..maine nu.Imi era indifrent.
Acceptam cu voiosie ideea ca sunt cu cineva.
Imi transformasem in acest fel...o imunitate...vedeam un drum... am fost 2 ani prieteni si ne-am casatorit cand eu aveam 15 ani, acum am 35 si un baiat minunat de 15 ani…
Au fost momente grele, mi se impunea intr-un tarziu un alt mod de gandire...vroia sa ma transform in ceva mai "simplu" decat fusesem pana atunci.Nu aveam voie sa vorbesc..pt ca ajunsesem sa cred ca vorbesc doar prostii.
Cei din jur...ripostau....spunand: las-o mai sa vorbeasca...