durerea din suflet..

by: peter-pan
Ma aflu in aceea situatie de sfarsit..... Imi vine sa strig de durere, dar nu schitez nici un gest. Oare sufletul mi-a impietrit? Ma simt amortita si ma lupt cu mine sa ies din starea asta.
Am avut un an in care m-am simtit fericita pana la Dumnezeu si inapoi, dar numai atat cat imi ingaduiau capriciile lui. Cum se poate ca eu care sunt de principiul "totul sau nimic" sa ma fi multumit cu fericirea zilelor in care el credea ca ma iubeste si se purta ca un indragostit....restul zilelor..hm....nesiguranta, lacrimi.
Mi-am daruit sufletul fara rezerve, m-am aruncat in aceasta relatie cu toata pasiunea...Poate tocmai aici am gresit....
Krissa spunea ca a primit un mail..eu nici macar atat n-am primit. Asta ma doare cel mai mult:ca totul moare fara ca cineva sa spuna ceva....
Dintr-o data nimeni nu mai zice nimic...
Seara e cel mai fericit moment fiindca stiu ca voi adormi si, pentru cel putin 7 ore, nu voi mai stii de mine, insa diminetile sunt atat de triste....primul gand cu care ma trezesc : nu mai suntem impreuna...Oricat de mult soare ar fi afara, ziua mea devine neagra. Nu mai am vlaga, nu-mi mai doresc nimic, nu ma mai bucura nimic..sunt o epava sufleteasca.Atata suflet irosit...:(((((
Tremur.....imi dau lacrimile din senin...
Este atat de deosebit si nu numai eu il vad asa...Mi-a spus la inceput ca n-a iubit niciodata si isi doreste acest lucru.....La un moment dat a crezut ca i s-a intamplat cu mine...Am fost cea mai fericita femeie....N-am cunoscut pe nimeni ca el, ma ghicea doar privindu-ma, m-a redefinit ca femeie, cand eu credeam ca sunt o frigida, atat de copil cateodata si atat de matur alteori ..... pare inconstient de frumusetea lui sau tocmai fiind constient de asta, nu face mult caz de frumusetea lui...Asta ii da un farmec teribil!
Are un suflet mare....isi da ultimii bani pentru cel carei cere, isi cumpara o carte scumpa din ultimii bani de mancare si este atat de incantat de asta....Da! Mai exista astfel de oameni.... E de inteles de ce ma doare ca l-am pierdut...Ma simt atat de rea in comparatie cu el... M-a facut sa ma simt frumoasa si sa fiu mandra de trupul meu, m-a facut sa ma simt ca o liceeana, sa-mi amintesc sa fac haz din orice, sa ma prostesc, sa am curajul sa spun ce am de spus..Atatea lucruri...Oare eu am facut ceva pentru el?....
IL VREAU INAPOI!!!!
Vreau sa-l recuceresc, sa-l fac sa-mi trimita iar un mesaj in plina noapte, asa cum a mai facut-o odata, in care sa-mi spuna ca a realizat ca ma iubeste....:((((
Unde am gresit oare? L-am sufocat.....M-a suportat cu rabdare si a "fugit" la un moment dat , fara nici un cuvant..
Am sa revin...nu mai vad de lacrimi

 

doe

doe

ramo fi fericita ca...

02 Feb 2006, 16:24

ai un asa dar sa daruesti numai iubire,nu sufocare ca ea nu este iubire,sau obsesie.Ramai in iubire

symy

symy

no name

23 Ian 2006, 22:41

si io sunt intr-o situatie asemanatoare cu a ta numai k in situatia mea suferim amandoi nu numai io...adik nu pot sa spun d c sufera el mai clar....ii pasa ce se intampla cu mine vb zilnic....nu mai suntem impreuna de vreo 5 zile ....dar pot sa ii spun k am impresia k s-a sfarsit lumea....nu pot sa stau fara el la fel k tine....nu ai cum sa il sufoci nu mai gandi asa...undeva in sufletul lui a existat ceva si stai linistit k ceva puternic a fost in sufletul lui pt tine...nu pot sa iti spun mai multe fiindk nu stiu mai nimic despre relatia voastra....dar pot sa iti spun k nu esti singura are sufera si trebui sa trecem peste asta...
:((((.......offfff nici nu mai pot sa scriu.....si io as da orice sa il am inapoi ...sa mai petrec atatea clipe langa el dar poate nu se mai poate niciodata .....si pt mine somnul e cel mai placut moment fiindk nu mai realizez ce sa intampla......dar in cazul meu nu inteleg d c trebui sa suferim amandoi si nu suntem impreuna??.....Tu dak crezi k mai merita sa reluati relatia incearca sa il recuceresti dak poti....Si eu la fel k tine nu am iubit pe nimeni asa k pe el...dar viata intodeauna are ceva pt fiecare...Ceea ce conteaza acum e k suferim si nu putem trece peste asta...Eu una imi doresc sa mor....fara el nu are nici un sens viata sau are si nu il vad eu......Sufletul nostru e sfasiat,nu mai aveam zambet,avem tot felul de stari care ne fac sa ne simtim k ultimul om de pe pamant,sa plangem si atunci cand nu este momentul ...dar poate candva soarele ne va incalzi si noua zambetul , ne va usca lacrimile si va intra in sufletul nostru.......io incerc sa iti ridic tie moralul dar io sunt mai distrusa stiid k nici unul (adik mai mult el) nu facem nimic k sa fim iar impreuna........gata nu mai pot sa scriu nimic....nu mai pot sa vad de la lacrimi si nici sa mai gandesc.....dak vrei sa mai vb te ast pe symy_symy2000

meonlyme

meonlyme

alina

06 Iul 2005, 22:02

eu zic k ai gresit aici ... k majoritatea fetelor se daruiesc..f usor baiatului...trebuia sa il lasi sa vezi k lupta k il intereseaza persoana ta...nu imediat la pat.. nu iti zic din rautate dar eu cred k tu ai gresit,oricum succes...ai incredere in tine scumpo nu ceda usor!! o sa iasa si pe strada ta SOARELE,daca ai sa invetzi din greseli.kiss

peter-pan

peter-pan

RE: durerea din suflet..

17 Nov 2004, 13:20

Haaaa, am mai postat odata da" mi s-a blocat nesuferitu" asta de pc!!
Ce spuneam?...a, da....
Zilele trecute am visat ca sunt insarcinata, ca port copilul lui...Imi mangaiam burtica deja crescuta, eram atat de fericita, dar totodata ma intrebam daca e bine ce fac...In vis a aparut si mama, care mi-a spus doar atat :" Vrei sa-l pastrezi? treaba ta..." dar tonul ei spunea altceva. M-a mahnit un pic ceea ce mi-a spus. La sfarsitul visului nu mai aveam aceasi burtica, parca nici nu mai eram insarcinata, dar, ciudat, parca copilul era inca acolo.
E adevarat, il doresc foarte mult, si baietelul meu isi doreste o surioara, din pacate dorinta noastra nu este de ajuns...

RE: durerea din suflet..

15 Nov 2004, 16:57

Eu imi doresc sa mai iubesc o data, dar nu cred ca mai pot!

peter-pan

peter-pan

RE: durerea din suflet..

15 Nov 2004, 16:52

Tot ceea ce mi se intampla acum, toate aceste stari de depresie acuta, sunt doar vina mea. Simt ca m-a lasat pe mine sa fac alegerea pentru lui nu-i prea pasa. Ma poate evita usor daca doreste asa ca de ce si-ar mai face probleme. EU SUNT SINGURA VINOVATA! Stiu asta, imi va fi greu sa o mai recunosc altadata, azi sunt la capatul puterilor si simt cu toata fiinta ca nu mai am putere sa vad nimic frumos in viata. POate e si ploaia asta interminabila, poate e si faptul ca nu-mi gasesc locul in lumea asta, nu mai stiu. Stiu doar ca au reinceput noptile albe, dar atitudinea mea fata de acest lucru s-a schimbat. Pur si simplu incep si rad de acesta stare, o sfidez, nu cedeaza usor insa, pana la urma adorm. Insomnia nu mai este atat de lunga. Poate ca si asta e o solutie: sa razi de tine insuti, sa te faci cu ou si cu otet atunci cand te simti slab, sa-ti dai palme singur.
Nu ma va iubi niciodata, asa ca am inceput sa cred ca nu mai are nici un rost....Incep sa cred tot mai tare acest lucru. Si nu, nu el este cel care nu se ridica la nivelul meu, ci invers. Parca mi-as fi descoperit pentru prima oara in viata limitele. Lupt acum sa le depasesc in fiecare clipa. Dar oare n-o fac pentru a-i demonstra lui ceva? Aici incepe greseala mea! Mie, in primul rand , trebuie sa-mi demonstrez ceva, nu lui! I-am dat prea multa putere asupra mea. Da-mi Doamne putere si intelepciune! Am mare nevoie! Ca de aer!
NU-MI DORESC SA MAI IUBESC VREODATA! Implica prea multa, prea multa suferinta...

peter-pan

peter-pan

RE: durerea din suflet..

12 Nov 2004, 12:13

Cu o seara inainte de ziua mea, am plans de m-am umflat.Asta dupa ce am fost sigura ca micutul a adormit. Inainte imi facea bine sa plang, parca imi mai lua din povara, acum insa nu-mi mai ajuta....Mi-am zis ca daca voi incepe sa iau lectii de condus, acest lucru imi va da incredere in mine.Aiurea! Am sfarsit prin a ma gandi ca mai bine nu ma apucam. Am gresit intr-o zi de-mi venea sa ma bat singura.Am fost pe punctul de a renunta.
E din ce in ce mai ciudat, dar poate numai in mintea mea. Atunci cand ne intalnim, vorbim intr-una, radem de orice nimic, inventam subiecte, trec orele si ne trezim ca avem putin noroc daca mai prindem ultimul metrou sau ultima masina spre casa.....Oare exagerez cand imi doresc sa vorbesc cu el everyday? Sunt nebuna, da, asta trebuie sa fie....
Oricum, schimbarea exista, chiar daca eu exagerez. De cand s-a mutat inapoi la ai lui, abia daca ma mai atinge.Compar cu ce a fost la inceput....Hm,cat putea sa dureze? Chiar s-a mirat cand si-a dat seama ca suntem de un an impreuna. El care se plictiseste atat de repede de orice...Trebuie sa fiu foarte inventiva tot timpul, ma munceste ceva treaba asta, dar exista momente cand obosesc si as renunta fiindca oricum efortul meu nu inseamna nimic pentru el. Cel putin asa pare..

peter-pan

peter-pan

RE: durerea din suflet..

09 Nov 2004, 16:11

Lora...este mai bine ca ai facut acest pas. Ca n-a mers....e trist, intr-adevar, dar mai mare ar fi fost regretul, probabil, daca n-ati fi incercat sa faceti pasul asta.Asa, cel putin, s-a dovedit ca nu se poate. Stiu, nimic si nimeni nu poate opri tristetea din suflet, toate acele amintiri frumoase ( fiindca astea vin in minte) ale anului petrecut impreuna...
Te imbratisez, Lora, si iti doresc ce-ti doresti tu insati.

lora

lora

RE: durerea din suflet..

02 Nov 2004, 14:08

Pe 6 noiembrie se implineste un an de cand ne cunoasetem... In februarie ne-am mutat impreuna... S-a terminat totul!

RE: durerea din suflet..

28 Oct 2004, 14:17

Cum esti Maria? Vreau sa stiu ca macar tu esti mai bine!

peter-pan

peter-pan

RE: durerea din suflet..

26 Oct 2004, 13:18

ce fiinta ciudata e omul....isi creeaza propria imagine asupra lumii, da semnificatii unor lucruri aparent lipsite de importanta, se pierde in scenarii, spera si iar spera, se lupta de secole sa-si depaseasca conditia de animal.Si a reusit! Dar ce framantari ii da aceasta trecere spre spirit!
Uneori imi doresc sa fi fost o simpla fiinta dintr-un capat uitat de lume,sa nu-mi pese de conveniente, sa nu gandesc prea mult si sa-mi traiesc fiecare zi simplu, fara planuri, fara sperante...
desi incerc sa fac mai multe lucruri deodata, am senzatia ca nu fac nimic cum trebuie.Mi-am focalizat toata energia intr-un sens gresit, cu siguranta, energia mea serveste unei cauze moarte, oricat as incerca sa gandesc eu de pozitiv.Aici nu mai depinde de mine..sau ce a depins de mine, am avut "grija" sa distrug. Am dat cu batu"n balta, cum se zice...
Aproape ca-mi doresc sa ma indragostesc fulgerator de altcineva ca sa UIT....si apoi?.o iau de la capat? Nu, NICIODATA nu va mai fi cum a fost cu el... Stiu ce spun...si poate de aceea mi-e atat de greu sa renunt demn. Da, mai am putin si incep sa ma urasc! Mintea imi spune intr-una ca trebuie sa incetez, ma avertizeaza ca ma autodistrug pe zi ce trece, insa sufletul...offfff, de nu i-as mai auzi glasul trist care plange in hohote pe unde se nimereste....

peter-pan

peter-pan

RE: durerea din suflet..

19 Oct 2004, 16:25

Cel mai greu e dimineata cand ma trezesc....
Hm...am sa reusesc pana la urma....
Nu mai este ca inainte, nu l-am mai vazut razand din inima, il cunosc destul de bine ca sa stiu ca il framanta ceva si ca este asa numai cu mine.De fiecare data cand il vad sunt hotarata sa-l intreb verde in fata si de fiecare data renunt..Sunt slaba sau ....speranta moare ultima.
Toate aceste dialoguri eu cu mine sunt..cum sa le spun? prostesti? Cand de fapt ar trebui sa ma duc sa-l iau de guler si sa vorbim franc, asa cum ne-am promis mereu.
E un om atat de deosebit si ma doare cand ma gandesc ca am inceput sa-l pierd...
Am intrat intr-un chinuitor joc de-a v-ati ascunselea. Ma fac ca nu simt nimic in neregula, rad cu gura pana la urechi , mai mult ca sa nu izbucnesc in plans, el se face ca rade si spune ca totul e ok.Dar nu mai e el.... ma alinta si ma saruta cand ii venea, ma necajea si radea apoi de mutrita pe care o faceam, imi saruta mana, imi acoperea chipul de saruturi.....acum abia de ma priveste si atunci putin stingher....
Da,.....dupa o perioada de tacere, tot el ma cautat, asa ca intr-o doara, iar in seara aia am si iesit impreuna...am stat la taclale vreo 5 ore de care habar n-am avut cand au trecut...mai bine ma lasa in plata Domnului... asa a facut mereu, iar kestia asta m-a dat peste cap tot timpul, mi-a bulversat sufletul..sunt de vina fiindca n-am taria sa renunt dintr-o data si definitiv.

RE: durerea din suflet..

18 Oct 2004, 12:37

Este norocoasa Maria! Tu macar ai un copil, ai un suflet langa tine, ceva al tau si numai al tau! Dar eu....As fi dat orice sa am un copil cu el,m-as fi simtit atat de puternica si as fi avut pentru ce sa lupt.Poate daca ramaneam insarcina, el s-ar fi trezit la realitate, sau poate ar fi fugit mai rau decat a facut acum.....nu stiu.

peter-pan

peter-pan

RE: durerea din suflet..

18 Oct 2004, 10:19

Hm....partile bune din viata mea exista, din fericire! Copilul care imi face declaratii de dragoste in fiecare zi, faptul ca anul asta am terminat o facultate si nu cred ca ma voi opri aici cu invatatul, prietenii mei, putini dar adevarati, parintii mei care, chiar daca nu mi-o spun, sunt mandrii de mine.
Da,toata aceasta durere dupa omul care mi-a rascolit sufletul mai mult decat a reusit cineva vreodata, trebuie sa dispara..
Ieri dupa amiaza am avut un moment cumplit in care simteam ca alunec vertiginos in jos, intr-un abis de depresie, a fost ca o furtuna scurta, dar care m-a zdruncinat pana in adancul sufletului. Dupa ce a trecut, am simtit linistea in sufletul meu asa cum nu o mai simtisem de mult. Nu stiu in ce anume directie am sa pornesc de acum incolo, insa am capatat o liniste ciudata.Poate fi resemnare, impacare...nu stiu...Astept acum ca timpul sa -mi confirme daca am devenit mai inteleapta....

peter-pan

peter-pan

RE: durerea din suflet..

18 Oct 2004, 10:06

Hm..partile bune ale vietii mele? Daaaaaa,iata ca incep sa ma gandesc tot mai mult la ele, asta ca autoterapie, ca sa-mi reamintesc ca nu sunt cu nimic mai prejos decat altii!
De sase ani imi cresc singura copilul,timp in care am terminat si o facultate, am un job in care sper sa avansez, cu invatatul nu cred ca ma voi opri aici, copilul meu imi spune in fiecare zi ca ma iubeste, am prieteni adevarati, putini, dar adevarati, imi place muzica, imi place sa citesc si imi place muntele. T

lilly_alexa2000

lilly_alexa2000

CAPUL SUS FETELOR!.

16 Oct 2004, 16:47

Am citit postarile celor 2 fete, Maria si Ramo care sunt in mare impas sentimental... CAPUL SUS FETELOR!!!
Lumea nu se termina cu un barbat. Ganditi"va ca sunt atat de multe lucruri frumoase in jurul vostru... Inconjurati"va de prieteni, evitati sa fiti singure... nu mai alergati voi disperate dupa cei doi... s"ar putea ca in timp ei sa realizeze ce au pierdut. Daca nu, inseamna ca nu va merita...
Intr"o perioada asemanatoare cu cea prin care treceti voi cineva mi"a spus: Soarele apune seara ca sa rasara dimineata!
Poate ca e mult mai bine sa va despartiti acum. Ganditi"va la situatia mea: traiesc de un an agonia despartirii de un barbat dupa 8 ani de casnicie si alti 2 de prietenie. Avem un copil impreuna. NIMIC nu pare sa"l mai faca sa se intoarca din drumul pe care a pornit acum un an de zile cand a cunoscut o alta femeie. Sunt numarate clipele pe care le vom mai petrece impreuna.
Am plans destul dupa el, am incercat tot ce mi"a stat in putinta sa"l fac sa revina cu sufletul inapoi in famile dar am realizat ca am pierdut un an din viata DEGEABA. Nu"mi pare rau. Am facut"o de dragul fetitei care tine mult la tatal ei. Dar dragostea este oarba! Mi"a marturisit ca se inteleg foarte bine pe toate planurile mai ales in cel al relatiei sexuale. Cu mine nu avut niciodata parte de trairi atat de intense. Asta mi"a reprosat el. La fel ca si voi si eu i"am oferit toata dragostea mea, i"am facut toate "poftele" dar ceva nu a mers.L"am iubit enorm si la fel de mult i"l iubesc si acum! Si probabil ca va ramane undeva in sufletul meu "forever". Dar viata merge mai departe! Sunt la mii de km departare de toti cei apropiati sufletului meu, fara servici si fara a cunoaste prea bine limba tarii in care locuiesc. Si ma gandesc la voi ca va puteti considera fericite ca aveti cum povesti necazul unei prietene... mergeti la un servici care va asigura o independenta financiara... nu treceti prin stresul de a nu intelege intotdeauna ce spune vanzatoarea de la magazin...
Asa ca stergeti"va lacrimile pentru a vedea ce soare frumos rasare in dimineata asta...
Viata e minunata si merita traita oricum!

tish

tish

RE: durerea din suflet..

15 Oct 2004, 18:54

Curaj fetelor!
Capul sus si mergeti inainte!Lumea nu incepe si nici nu se termina cu cineva!
Timpul le rezolva pe toate dar in toata harababura asta nu uitati: FI BARBATA, ZOE!

RE: durerea din suflet..

15 Oct 2004, 15:18

Maria, nu asculta muzica de dragoste, iti face rau, apar amintirile.....
Sa fim puternice si optimiste
O imbratisare!

peter-pan

peter-pan

RE: durerea din suflet..

15 Oct 2004, 10:32

Ramo, o imbratisare pentru tine...

Ascult U2....Imi da o bucurie amara...
Spre surprinderea mea, constat ca mecanismele de aparare ale propriului meu eu sunt mai eficiente decat as fi crezut. ..Hm...oare? Astept...

RE: durerea din suflet..

14 Oct 2004, 16:51

Multumesc ca esti alaturi de mine!Incearca sa nu te mai gandesti la el, incearca sa-ti dai seama cat de pretiosa esti!Nu te merita! Si eu imi dau seama ca nu ma merita, dar inima! stiu ca e greu!dar suntem impreuna si vom reusi!Ai grija de tine si nu uita intotdeauna exista ceva mai bun!

peter-pan

peter-pan

RE: durerea din suflet..

14 Oct 2004, 16:22

Oarecum amuzata de idee, m-am gandit sa fac o lista cu intamplarile si lucrurile minunate pe care le-am trait cu el. Baaaad idea! M-a pornit plansul....Sa nu faceti acasa asa ceva! Sau daca o faceti, aplicati ca antidot lista "neagra".

Doamne, da" cat de fraiera pot sa fiu! Ce pisici, lumea se invarte in jurul lui? Azi noapte am stat cu ochii pe pereti, nu puteam adormi si aveam o caruta de nervi din cauza asta! Ghiciti ce facea el in timpul asta? Pun pariu ca dormea bine mersi!
Eu, dimineata, moarta de somn si cu cearcane,el...
Ce ma doare foarte tare este ca, dupa tot ce a fost intre noi, sunt lasata aiurea, fara nici un cuvant.Ma infurie de-adreptul acest mod las de final. FINAL????? :(((((((((((
Asta e gandul cu care ma trezesc in fiecare dimineata si , mai nou, in toiul noptii...
Ce ar mai fi de spus, de fapt? Tacerea lui spune tot.De ce imi place sa ma chinui singura? Chiar nu ma iubesc deloc? Mi s-a dereglat ordinea prioritatilor in asa hal? Pai sa nu-ti vina sa injuri?

RE: durerea din suflet..

14 Oct 2004, 12:49

Maria, cred ca si eu l-am sufocat, i-am oferit atata dragoste, atatea imbratisari si totul din suflet! Dar uite cum sunt barbatii! Eu sunt sigura ca o femeie ca mine, ca tine, ca oricare femeie care stie sa iubeasca, ar putea iubi orice barbat care ar sta langa ea si i-ar oferi putina caldura! Pentru ca asa suntem noi!
Uneori vreau sa ma schimb sa fiu rea, sa fiu o profitoare, dar nu reusesc! Eu sunt facuta sa iubesc, sa am prieteni, sa simt ca traiesc inconjurata de dragoste!
Azi ma bucur ca am descoperit acest site si sper sa va am pe voi alaturi si impreuna sa reusim sa mergem mai departe.