Intamplari paranormale sau iesite din comun

personraluk

Povestiti-ne o intamplare paranormala la care ati asistat sau un fenomen iesit din comun la care ati fost martori. Cele mai credibile sau mai socante povestiri au sansa de a castiga un set de carti scrise de Ursula K Le Guin.

  • person Cred ca cea mai mare ciudatenie

    o reprezinta chiar data nasterii mele si numele meu.
    Va intrebati probabil din ce cauza afirm toate acestea ?
    Exact la data la care m-am nascut eu,murise cu exact 10 ani in urma o verisoara de-a mea la varsta de 11 luni.
    Ceea ce este frapant este ca verisoara-mea se numea exact cum ma numesc si eu, Viorica.
    Numele aceasta mi-a fost dat de catre nasa, care a tinut cu tot dinadinsul sa ma cheme ca pe ea, nestiind povetea verisoarei mele( nasa fiind o prietena de familie).
    Voi ce credeti ,sunt posibile ca doua coincidente atat de mari sa se intample,asa din senin ?

    Pt Adrian:si eu cred in evolutie. :)

    29 Sep 200611:35
  • person E.T. return home!

    Pentru Leo
    Nu am urmarit emisiunea de la OTV si probabil ca ultimele descoperiri au dat cele 22 de grame. Oricum, atunci cand a scris Nichita articolul era, cred, prin 1982!! Ma intriga insa fraza: nici nu a existat evolutie!! Bun, atunci nu am evoluat?! Am fost creati, am aparut din supa primordiala, veniti de aiurea din spatiu? La acest capitol cred ca sunt multe de spus, si atatea ipoteze.
    Pentru mai multe detalii, vezi cartea La hotarul enigmelor, Ed. Saeculum. Cat despre evolutie, am scris deja o alta lucrare, Piatra magica din Shambhala, predata la Humanitas, unde amintesc tocmai despre evolutie si rolul acesteia in dezvoltarea speciei noastre.

    29 Sep 200609:04
  • person odadrian: raspunsuri

    spiritul a fost cantarit si are 22 de grame. de asemenea a fost fotografiat (exista si aparate de filmat aura). erau si niste fotografii o data la OTV cu spiritul. cred ca ai pierdut insa emisiunea...
    al saselea simt nu s-a pierdut in timpul evolutiei (nici nu a existat evolutie) ci nu a fost activat niciodata. creatorul(-ii) nu l-a activat la om din motive necunoscute.
    cel de-al doilea creier nu s-a descoperit la mamifere. intr-adevar exista la dinozauri si exista la extraterestrii de tip reptilian. se presupune ca la cei din urma este cel responsabil cu puterile "paranormale".
    unii autori numesc la om al saselea simt hiperconstinta, dar se pare ca sediul ei este in constient (aici s-ar putea sa ma insel, s-ar putea ca superconstinta sa fie un fel de decorporalizare). cee ce simti tu in mijloacele de transport este valabil in cazul hipnozei la distanta.
    in privinta creierului nu este nimic cert, insa daca am gandi cu 80% ne-am dezintegra. nu avem cum sa hranim un creier care lucreaza asa de mult. si asa cu trei mese pe zi abia ii satisfacem necesarul. cei 15% (in cazul geniilor la homo sapiens sapiens) nu sunt rezultat al evolutie. nu exista dovezi ca primii homo sapiens sapiens foloseau mai putin

    29 Sep 200601:32
  • person Al doilea creier -2

    În susţinerea acestei ipoteze se pot avea în vedere şi numeroasele cazuri în care s-a semnalat părăsirea corpului de către spirit, ca urmare a unei morţi clinice, ori perspectiva stranie a reîncarnării, despre care am menţionat. Într-o zi din anul 1991, pe când mergeam pe o stradă din apropierea Foişorului de foc, am avut strania senzaţie, trecând pe lângă o casă, că am locuit acolo şi că respectiva clădire îmi era foarte familiară, chiar cunoscută.
    De unde apăruse acea impresie? Şi de ce doar în cazul acelei case? Din nou, probabil că al şaselea simţ a tras semnalul de alarmă, trezit din latenţă, pentru ca apoi să intre din nou în starea de veghe.
    Data viitoare am să vorbesc - sper că nu v-am plictisit - despre cum am am făcut comuniunea cu Dumnezeu. Nu am văzut lumini de diferite culori, mâini zgâriind pereţii unor biserici, sfere de foc, făpturi ciudate sau alte asemenea apariţii. Nu, pur şi simplu cunoaşterea Lui am făcut-o prin mine însumi, printr-o Revelaţie, eu am provocat această Revelaţie prin forţa de a CUNOAŞTE. A fost o întâmplare a fiinţei mele, cum scrie Nichita.

    28 Sep 200620:16
  • person Al doilea creier?

    S-a afirmat de multe ori că omul ar fi avut un al şaselea simţ, pe care, de-a lungul timpului, l-ar fi pierdut. În primul rând, cred, având în vedere logica evoluţiei, acest al şaselea simţ nu ar fi trebuit să se piardă - ori poate există într-o stare latentă, tocmai din cauză că nu a fost folosit la întreaga lui capacitate! -, ci să se dezvolte împreună cu celelalte funcţii vitale. Ne putem întreba care a fost acest al şaselea simţ şi ce rol avea. Sau care este?
    Unii specialişti din domeniul paranormalului şi al psihanalizei cred că este vorba de un receptor intuitiv, un fel de al doilea creier superperformant sau chiar spiritul însuşi! Oare aşa să fie? În ceea ce mă priveşte, mi s-a întâmplat de mai multe ori să mă aflu într-un mijloc de transport în comun sau în vreun magazin şi că, la un moment dat, să simt un fel de fluid în ceafă. Întorcând brusc capul, am observat că o persoană necu¬noscută mă privea fix. Ce anume m-a determinat să întorc deodată capul? Acele persoane îmi comunicau ceva, se gândeau la cine sunt, cum arăt, îmi ziceau ceva pe cale telepatică? Nici astăzi nu îmi dau seama. Ce reprezintă acest magnetism sau semnal fluidic? Nu poate fi chiar acest al şaselea simţ cel care m-a determinat să întorc brusc capul? Să amintesc de intuiţie, cu formele sale cele mai surprinzătoare? Orice ar fi, când se aduce în prim-plan senzorialul, lucrurile se complică şi cercetătorii alunecă pe foarte multe piste. În urmă cu câtva timp, aceştia afirmau că în stomac ar exista un al doilea creier! Tot ce este posibil, având în vedere faptul că unele stări de stres accentuat sau nelinişte acută induc dureri în zona menţionată, deşi unii specialişiti au lansat ipoteza că acestea ar proveni din creier. N-au menţionat însă din care anume.
    Creierul, cel pe care-1 cunoaştem sau pe care abia acum începem să-1 descoperim, este motorul corpului omenesc, pe care un om îl foloseşte pe durata vieţii abia în proporţie de 15%. De ce oare? Dacă ar fi folosit, să zicem, la o capacitate de 80%, cum ar gândi şi acţiona un astfel de om? Amintind de evoluţie, probabil că omul din Neanderthal şi-ar fi folosit capacitatea mentală la un nivel de 5% din totalul său şi că, în timp, ramura sa nu prea îndepărtată, Homo sapiens, a ajuns la un nivel de 10%, pentru ca astăzi noi să fi ajuns la un prag de 15%. Dar, oare, nu a fost depăşit acest prag de către omul modern, odată cu dezvoltarea sa accentuata din ultima sută de ani?

    28 Sep 200620:11
  • person Care va să zică: 2 grame!

    Ce este sufletul? Însuşi spiritul? Un fluid misterios, o entitate vie, celălalt eu, non-eul?Nichita Stănescu scria despre un medic suedez care a cântărit un bărbat aflat pe moarte, înainte de a-şi da duhul şi imediat după aceea. După calculele doctorului scandinav a reieşit o diferenţă de... două grame! Care va să zică, a concluzionat poetul, sufletul cântăreşte două grame! Iată totuşi o realitate palpabilă: de cântărit a fost cântărit, mai rămâne poate de fotografiat cu un aparat performant sau de detectat cu un altul la fel de deosebit. Cu siguranţă, ştiinţa va găsi într-o zi răspunsul la această întrebare care frământă omenirea de milenii: ce este sufletul?

    28 Sep 200619:40
  • person Reîncarnarea - 3

    - Poate că era sufletul cuiva apropiat, ori cine ştie de când rătăcea pe acolo, i-a spus omului mătuşa.
    Aceasta a povestit mai departe despre credinţa potrivit căreia, după ce au decedat, cei duşi dau târcoale casei vreme de trei săptămâni şi unii oameni lasă în apropiere o cană cu apă şi câteva felii de pâine pentru aceste suflete pierdute. Totuşi, eu eram atât de nedumerit şi tulburat, încât nu puteam pricepe cum avusese loc acea reîncarnare, dar întrebarea stăruitoare era: fusese, într-adevăr, o reîncarnare? Am privit vrăbiuţa din mâinile băiatului şi ceva interior îmi spunea că pasărea nu venise întâmplător pe pervaz, tocmai când sosise preotul, şi ochii ei semănau atât demult cu cei ai bunicii cumnatei... Sufletul ei, acest fluid misterios şi etern, migrase, după toate probabilităţile, în vrăbiuţă. Şi după ce aceasta se va stinge, m-am întrebat, în ce alt animal va poposi ori poate în ce alt copil nou-născut se va cuibări?

    28 Sep 200619:35
  • person Reîncarnarea -2

    E ceva straniu, m-am gândit eu privind vrabia care stătea cu ciocul deschis ca şi cum voia să spună ceva.
    - Are ochii bunicii, Doamne, nu se poate, e chiar
    adevărat?
    Încet, ca să nu sperii vrăbiuţa, i-am chemat repede şi pe ceilalţi să vadă minunea. Toţi au rămas uimiţi, mai puţin preotul şi o mătuşă.
    - E sufletul bunicii, Dumnezeu s-o ierte, că tare s-a
    chinuit. A venit să mai vadă o dată casa unde a trăit. Bine că se poate odihni acum în linişte, a zis preotul. Apoi a spus o rugăciune.
    M-a intrigat fraza „a venit să mai vadă o dată casa..." Oare unde ar fi zburat după aceea? m-am întrebat. Sufletul avea să plece într-o lungă călătorie spre altă lume?
    - Au dreptate oamenii când spun că sufletele celor morţi poposesc în vrăbii, a zis mătuşa. Am auzit vorbindu-se despre aşa ceva. Să vă povestesc ceva asemănător: am un vecin care, într-o zi, stătea pe o băncuţă şi se odihnea după ce udase roşiile şi ce mai avea el acolo. La un moment dat, pe când stătea aşa, o vrăbiuţă i s-a aşezat, pur şi simplu, pe umărul stâng. Omul, încremenit de acea atitudine „prietenoasă", a rămas nemişcat, curios să vadă ce se întâmplă mai departe. Vrăbiuţa a poposit câteva secunde, privindu-1 insistent şi ciripind, apoi şi-a luat zborul până la un vas din apropiere, a sorbit câteva picături şi, în cele din urmă, s-a făcut nevăzută, nu înainte de a mai da câteva târcoale pe deasupra bărbatului rămas mut de uimire, cât pe-aci să-1 atingă cu aripile. Omul a povestit soţiei, seara, ce i s-a întâmplat, însă aceasta nu a putut oferi vreo explicaţie plauzibilă întâmplării.

    28 Sep 200619:34
  • person Reîncarnarea - mit sau realitate?

    Aşa cum am promis, revin cu o întâmplare referitoare la reîncarnare. Chiar dacă textul pare prea lung, îl redau aşa, deoarece mi se pare interesant.
    Încep acest scurt popas pe tărâmul paranormalului şi al unor fenomene ciudate cu o întrebare care frământă de secole omenirea: reîncarnarea este mit sau realitate? Din timpuri străvechi, oamenii s-au întrebat ce este sufletul: o energie
    divină, un spirit, o formă necunoscută de existenţă dublă, o inimă de rezervă sau un fluid universal şi etern? De ce, oare, vechii egipteni îşi pregăteau cu atâta fast trecerea în lumea de dincolo? Ştiau, oare, că sufletul lor avea să ajungă acolo după trecerea în nefiinţă şi urma să se întoarcă apoi în alte trupuri, într-o altă fiinţă vie? Până nu demult nu am acordat atenţie acestui subiect, dar, după ce am trăit personal o experienţă care m-a tulburat profund, am început să văd cu alţi ochi această viaţă şi tainele sale. Despre ce este vorba? În urma unui deces în familia cumnatei mele - bunica acesteia s-a stins la vârsta de 90 de ani, în urma unei paralizii care a ţinut-o la pat vreme de şase ani, răstimp în care a trecut prin chinuri grele -, socrii şi rudele s-au ocupat de toate pregătirile pentru înmormântare.
    În ziua în care bătrâna a fost condusă pe ultimul ei drum s-a întâmplat ceva deosebit, care m-a determinat să-mi schimb complet viziunea despre viaţă şi moarte. La întoarcerea acasă a fost invitat şi preotul. La un moment dat, pe când mă aflam în bucătărie, pe pervazul de tablă al geamului a poposit o vrăbiuţă. Nu era ceva nou, deoarece pun mereu pâine într-o cutie de plastic şi vrăbiuţele vin tot timpul la masă, ciripind, iar uneori, când cutia este goală, ciripitul lor îmi sună ca o admonestare. De obicei, sunt sperioase şi, la cea mai mică intenţie de apropiere, îşi iau zborul. În mod ciudat însă, vrăbiuţa în cauză stătea liniştită şi avea ciocul deschis, ca şi cum ar fi vrut să spună ceva. Radu-Malvin, băiatul cel mai mic al cumnatei, s-a apropiat temător, pentru ca nu cumva pasărea să-şi ia zborul, dar a rămas uimit, dar şi bucuros, când a constatat că nu a plecat. Apoi a mângâiat-o şi a luat-o în palme, arătându-mi plin de bucurie „trofeul" lui. Am rămas înmărmurit, apoi am trecut la o stare de perplexitate şi tulburare, curiozitate şi, totodată, încântare: mă aşteptam la rândul meu ca vrabia să-şi ia zborul la apropierea lui Radu, aşa cum fac, de obicei, însă vrabia care tocmai poposise pe pervaz...

    28 Sep 200619:33
  • person parerea mea

    nu cred k a pierde bani este ceva paranormal... shi nu cred nici in povestirile voastre.... insa mi se par foarte interesnate si imi place sa le citesc dar shtiti voi cum zice omul.. "pana nu vezi nu crezi"....mi se pare bizar shi mult prea tras de coada povestirea in care respectiva persoana se trezeshte dezbracata...cred k nu asociaza realitatea cu imaginatia sau cu visul....altfel nu imi explic.........kt despre "viatza de dupa" cred.....adik trebuie sa existe shi ceva dupa, nu? shi lumea asta trebuie sa fie facuta de cineva shi la un moment dat... trebuie sa aflii scopul tuturor lucrurilor...

    28 Sep 200614:37
  • person realitate sau imaginatie??!!

    povestea mea a avut loc cu ceva ani in urma.eram la tara.mergeam cu un amic pe biciclata pe o ulita,era deja negura afara,in spatele nostru la aproximativ un minut distanta era alt prieten de-al nostru!ma uiatm pierduta cind inr-o curte ce avea gard de sirma am vazut ceva sarind dintr-un copac mai inalt pe unul mai mic de statura,a fost fractiune de secunda dar si in ziua de azi imi aduc perfect aminte trasaturile respectivei creaturi,era ceva cam la jumatea staturii unui om,dar nu a avea forma concreta era mai mult ca o umbra!am trecut mai departe cindindu-ma ca-mi joaca imaginatia feste ca dupa ce am ajuns la destinatie,amicul meu ce mergea in spatele nostru sa-mi spuna ca a vazut creatura sarind din copac in fata gardului!va dati seama ca am incremanit.nu-i povestisem nimic!!l-a descris exact cum il vazusem si eu!!sa ne fi jucat la amindoi imaginatia feste???iar de nu ce fel de creaturi se afla printre noi???

    28 Sep 200613:41
  • person @NC@

    ai grija cu decorporalizarile astea...daca nu le stapanesti sunt periculoase. este singura metoda prin care un spirit poate inlatura pe altul.

    27 Sep 200613:39
  • person Missing...inspiration

    Pentru lisia_ana, cred ca nu este nimic paranormal in pierderea unor bani!! Altfel spus, hai sa vorbim...cuvinte!

    27 Sep 200613:16
  • person Pt "lisia-ana"

    si de aceea dai tepe pe net oamenilor cu anunturi in care le promiti bani daca iti dau si ei bani ?lol lol
    Ca sa-ti recuperezi cei 50 de lei pierduti + dobanda la ei ? lol

    27 Sep 200612:45
  • person si mie mi s-a intamplat ceva ciudat

    intr-o zi ma pregateam sa plec si mi-am pus in buzunarul de la blugi 50 lei , dupa m-am mai invartit prin casa , cand bag mana in buzunar nu sunt bani.... am intors in ziua respectiva casa pe dos si tot nu am gasit bani. (nu am iesit din casa)
    Ciudat nu?????????

    27 Sep 200612:29
  • person Dupa ce mi-a murit o fiinta draga,

    in urma cu vreo 17 ani s-a intamplat totul, mama era cu mine si cu sora mea in camera,noapte fiind,incercam sa dormim,numai ca eu si mama nu puteam dormi. La un moment dat m-am uitat spre fereastra si am vazut o luminita de culoare portocalie care s-a tot plimbat prin fata ferestrei,am devenit f atenta, luminita devenise parca si mai intensa si crescuse in dimensiuni, la care mama,simtind ca nu dorm,m-a intrebat:"Ai vazut si tu?" si i-am raspuns ca da.
    Am continuat sa privim amandoua luminita pana cand a disparut,pana in ziua de azi credeam ca acea luminita era sufletul celui care plecase dintre noi, banuim ca venise sa-si ia ramas-bun ,pt ca nu apucase sa-si ia atunci cand a plecat si nu a mai venit...

    27 Sep 200610:45
  • person Ego sum qui sum

    Interesant visul cu Dumnezeu, cel putin asa ai simtit. A vorbi despre Dumnzeu inseamna sa intri intr-un labirint, si nu am loc aici. Cat despre decorporalizare, nu ma pot pronunta. Probabil ca ai trairi foarte puternice. Chiar esti "tatuata cun fulger", cum zicea Arghezi?

    27 Sep 200610:42
  • person Ce se intampla dupa?

    Referitor la articolul Bunicii mei, as vrea sa relatez o intamplare, chiar daca nu mi s-a intamplat mie: dupa moartea mamei unei foarte bune prietene de familie, aceasta din urma imi povestea ca, la cateva zile dupa inmormantare, a intrat in camera in care locuise mama sa. Mai era si cu sora ei. In timp ce stateau de vorba si subiectul era despre mama lor, au zarit o flacara de culoare rosu-portocaliu, televizorul s-a stins brusc si apoi...liniste! A fost vorba, oare, de un mesaj? Exista intr-adevar spirite dematerializate care incearca sa comunice cu cei dragi? Mi se pare straniu...La fel de bizar ca si aunci cand visezi pe cineva disparut si traditia spune ca te cheama la el, DINCOLO! Oare o fi adevarat? Cam sumbru, dar asta se spune. Si xista viata dupa moarte? Multe intrebari isi astapta raspunsul.

    27 Sep 200610:32
  • person very weird

    De cand eram mica am avut o problema cu cimitirele. De fiecare data cand intram intr-un cimitir pur si simplu parca vedeam spiritele celor "adormiti" care vroiau sa imi spuna fiecare cate ceva. Totul era ca vorbeau toate (spiritele) in acelasi timp, fapt pentru care simteam ca ma ia cu ameteala si simteam nevoia sa ies din cimitir pentru a ma linisti. :)

    26 Sep 200617:37
  • person Decorporalizarea

    In 27 decembrie am trait pt prima si ultima data o decorporalizare.
    Era in jurul orei 14:00,eram intinsa pe pat.Mi-am indreptat privirea spre fereastra si in momentul acela am simtit ca ma pierd,am avut acea senzatie de afundare(simteam ca ma afund in pat).Am simtit ca "ma pierd".S-a luminat f tare,o lumina orbitoare,apoi s-a intunecat brusc.S-a facut bezna totala si am vazut luna pe cer.Apoi am inceput sa vad normal.Priveam lucrurile din camera,dar era ceva ciudat.
    Simteam ca ceva se intampla cu mine,nu mai aveam forta,eram fara nici o putere.
    M-am speriat si am vrut sa o strig pe mama.Am dat sa ma misc,dar am realizat ca nu pot.Eram paralizata...Nu puteam sa ma misc,ma uitam la degete,nu se miscau.Eu insa puteam sa vad prin camera ca si cand ma puteam roti in toate directiile,insa nu miscam.Am dat sa strig.Am deschis gura,insa nu aveam glas.Nu se auzea nimic.Eu strigam,dar nu ma auzeam.
    M-am inspaimantat atunci.Am inceput sa ma zbat,nu ma puteam misca,dar simteam cum ma zbat,nu in corp.
    Simteam ca ma afund tot mai mult,ca ma pierd in neant.Am inceput sa plang.
    Am incercat sa ma linistesc pe urma si mi-am spus ca nu am incotro si ca trebuie sa astept sa imi revin.In momentul acela am simtit cum ma trage ceva in sus, cu o forta f mare.
    M-am speriat si mai rau...deja nu mai reuseam sa ma calmez,nu mai puteam spune:Totul va fi bine !
    Am vrut sa incerc sa inchid ochii si sa adorm,dar ma gandeam ca nu ma voi ma putea trezi si am renuntat.La cateva minute 2...3 ..nu stiu exact(pierdusem notiunea timpului) m-a tras din nou acea forta.
    Am inceput sa ma rog,sa plang.In timp ce ma rugam,incepeam sa imi revin.Si dintr-o data am simtit ca sunt ok si pot sa ma misc normal,nu in reluare,cum faceam inainte.
    Atunci am strigat-o cu adevarat pe mama,care nu a reusit toata ziua sa ma linisteasca.M-am simtit rau toata ziua,obosita,aveam o stare aiurea.
    Mi-a fost frica sa dorm noaptea respectiva.Cum ma puneam in pat,ma afundam din nou.
    Pot sa spun ca a fost cea mai groaznica zi din viata mea.Nu as vrea sa mai traiesc asa ceva.Nu e asa frumos cum se spune,nu e placut.
    Cineva din acest domeniu...m`a asigurat ca a fost vorba despre o decorporalizare...
    Nu vreau sa mai traiesc niciodata asa ceva....simteam ca ma sfarsesc :((

    26 Sep 200616:40
  • person ...

    Eu am avut f multe vise premonitorii ...unele f ciudate...
    Cel mai seminificativ pt mine a fost acela in care l`am visat pe Dumnezeu.
    In luna iunie,anul trecut in jurul pranzului..
    am visam ca eram in oras,singura,era vara si rataceam pe strazi,intram dintr-un bar in altul,nu vorbeam cu nimeni,doar ii priveam pe cei de la mese.Intram si ieseam din baruri,mergeam dintr-unul in altul.
    Apoi am plecat spre casa si am ajuns intr-o intersectie.Era deja noapte afara,era chiar bezna.Eu m-am oprit in fata unui chiosc sa imi cumpar o revista.Vindea tatal meu si fratele meu vitreg(pe care nu l-am vazut de cand eram mica).
    Cum stateam si ma uitam la diferite reviste,am simtit o caldura in spate si o lumina din ce in ce mai puternica..pana a devenit orbitoare.
    M-am intors,iar in spate se inalta o biserica mare,alba...cu numele EMANUEL!
    Eram uimita,dar fericita!
    Atunci au iesit din zidurile bisericii 2 maini enorme .Am vazut manecile hainei doar,pe nimeni altcineva.
    Erau maneci albe,cu fir auriu .
    Mainile ma chemau ..si dintr-o data in palma stanga a aparut un autocar ...era gol(nu era nimeni inauntru) si era al unei firme care se ocupa de transport inafara tarii,iar in palma dreapta era o hartie scrisa.Nu se distingea nimic din ce era scris acolo.
    Eu am trait un sentiment de fericire suprema,nu se poate descrie in cuvinte.
    Atunci a aparut si mama langa mine,se uita si ea la acele maini si la biserica care lumina,intr-o lumina orbitore.
    Trecea lumea,iar eu fericita,le spuneam sa priveasca,ca e D-zeu.
    Cateva femei s-au oprit si ele si s-au uitat,erau la fel de fericite si mirate ca mine,insa unii se uitau fara sa vada nimic.Ziceau ca nu e nimic ...si ziceau ca sunt nebuna!Unii ma credeau nebuna,cateva femei insa, vedeau si ele minunea.
    Mainile ma tot chemau,eu vroiam sa ma duc,dar am zis in gandul meu..nu acum!
    Atunci lumina a disparut ,mainile au inceput sa se retraga si sa zgarie peretii bisericii.


    La 2 luni ...l`am cunoscut pe prietenul meu ...pe care il cheama Emanuel si care apartine religiei acelei biserici din vis(alta decat a mea)...e plecat din tara (autocarul din palma) si trebuia sa ne casatorim (hartia din cealalta palma).
    Nu o sa uit niciodata visul ...este unul dintre cele mai ciudate...
    Si totul s`a potrivit in viata reala exact la fel...ceea ce m`a uimit... Nici acum nu`mi vine sa cred.

    26 Sep 200616:31
  • person Raul si bioenergia

    Mi s-a intamplat o data sa imi fie super super rau, de vreo doua ore imi venea sa borasc si ma durea capul ingrozitor. Trebuia sa asteptam trenul in SInaia. Ne-am intalnit cu unchiul prietenului meu in gara. M-a vazut palida si lesinata si am vb cam 2 minute. Cand a plecat nu ma mai durea nici capul, nici nimic.

    Am aflat mai apoi de la prietenul meu ca unchiul lui studia Reiki si bioenergii :) Poate a fost legat de asta, in orice caz a fost un miracol:)

    26 Sep 200615:19
  • person Bunicii mei

    Bunicul meu a murit prin toamna la vreo cinci ani dupa bunica. Am fost la ei acasa in iarna sa las niste lucruri. Teoretic nu mai fusese nimeni in casa de vreo doua luni. Cand am deschis usa s-a trantit usa de la bucatarie si si eu si prietenul meu am putut jura ca am vazut o lumina puternica portocalie, ceva ca o inundatie de lumina portocalie. Apoi usa s-a trantit inapoi. Mentionez ca in bucatarie nu era geamul deschis cand am intrat, era incuiat, iar apoi nu se mai vedea nici o lumina. :)

    26 Sep 200615:09
  • person Exista ceva!

    Da, cred in reincarnare si am sa relatez curand o intamplare adevarata despre aceasta "trecere", ori poate Marea Trecere de care amintea Blaga, ca sa nu mai vorbesc despre Egiptul antic.

    26 Sep 200612:43
  • person Kalokagathon

    Despre visele premonitorii s-a scris foarte mult. Dar in acest domeniu al paranormalului se poate afirma orice si nu toate cele spuse pot fi probate sau dovedite ca fiind fapte autentice.
    De altfel, cum te-ai trezit ca erai imbracata in negru in timp ce mergeai spre ceremonia de inmormantare? A te imbraca presupune un act constient, nu o "interventie" a altui fenomen, eu, non eu, spirit, poti sa-l numesti cum vrei. Iar acel dialog cu parintii a fost real sau o continuare a visului? Nu reise clar. De obicei, ceea ce visezi, in realitate poate fi vorba de ceva invers: visezi ca ai gasit o comoara si peste cateva zile te imbolnavesti, ca te simti rau si in urmatoarele zile afisezi o dispozitie excelenta etc. Deocamdata, atat timp cat nu au fost deslusite nebanuitele capacitati ale creierului (un om obisnuit isi foloseste in mod normal doar 15% din capacitatea sa), cred ca suntem departe de explicarea unor fenomene cum ar fi visul, perceptia extrasenzoriala si altele. Orice intamplari traite deschid usa speculatiilor si atunci cand este vorba de vise, ei bine, putem afirma orice. Cineva imi povestea odata ca era capabila, inca de la varsta de 8 luni, sa auda si sa vorbeasca, intr-un fel, cu mama sa!! Deci, inainte de a se fi nascut! Paranormal? Evident, fiecare poate afirma ceea ce doreste.

    26 Sep 200611:16
  • person Povestea mea...

    Povestea mea este trista.Am ales sa v-o spun pentru ca si acum ,dupa 12 ani ,mi se pare uimitoare...Eram la prietena mea,undeva intr-un sat departe de casa,invatam pentru treapta a doua la liceu.Intr-o noapte am visat ca-mi vad mama imbracata in negru si toata familia mea il jelea pe bunicul meu.Erau langa sicriu si plangeau.Imi vedeam rudele cum primeau vecinii sa-si ia ramas bun de la el.Ii vedeam pe toti. Am povestit visul mamei prietenei mele,care era foarte credincioasa si m-a sfatuit sa plec sa vad despre ce este vorba.Va spun ca nu aveam telefon acolo si nu aveam cum sa iau legatura cu ai mei.Am plecat inspre orasul unde locuia bunicul meu ,nu acasa la mine(in alta locatie)si m-am trezit pe drum ca sunt imbracata in haine negre.La mijlocul drumului,mi-am zarit parintii intr-o autogara si am coborat din autobuz,muta de uimire...mergeau spre casa...Erau imbracati in negru,suparati si mi-au reprosat ca nu am ajuns la inmormantarea bunicului meu,pentru ca spuneau ei ,mi-au trimis telegrama .Dar eu nu am primit-o.L-au inmormantat cu o zi inainte de a ajunge eu.Era inca tanar si nimeni nu se gandea ca se va duce.Si acum ma gndesc cum am reusit sa traiesc o astfel de experienta.Intr-un fel m-am consolat cu ideea ca inmormantarea ca atare am vazut-o cu ochii mintii,in schimb ,nu-mi iert ca nu am avut timp sa-mi iau ramas bun.Scuze daca v-am intristat.

    25 Sep 200622:58
Recomandari