iti poti respecta tatal care te-a parasit
Tatal meu m-a parasit de la varsa de 1 an. Ne vedeam foarte rar dar cand ne vedeam tot ce facea era sa ma jigneasca sa-mi spuna ca sunt gresala tineretii, sa ma impinga si sa-mi spuna cat ma detesta.Nu a vrut sa-mi plateasca pensia alimentara a mituit judecatori ...in fine. Tp a trecut am crescut si m-a luat cu el in cateva concedii in care mi-a spus cat de proasta sunt , k nu ma pricep la absolut nimic, k fata lu cutarescu e desteapta a facut nustiu cate facultati. La orice ii ziceam la orice problema aveam celas raspuns de la el" prostii" sau " sunt vorbele lu mata " au trecut 18 ani pana sa-l pot infrunta si acum ii mai reprosez din cand in cand.
am ramas cu traume in fiecare barbat il vad pe el , nu sunt sigura pe mine cu toate ca stiu ca sunt foare capabila , mi-e frica de barbati cand eram mica nu suportam sa se apropie un barbat de mine pt ca incepeam sa plang , in diferite ocazii tata m-a maltratat emotional si am intrat in spital ani in sir facem pe sistem nervos diferite boli si nu m-a vizitat niciodata la spital fiind mica.
Acum cateva zile nu am vrut sa fac ce a zis el nu ca nu ma vrut nu ma putut , si a inceput sa ma insulte la telefon sa urele la mine dar nici eu nu m-am mai putut abtine si i-am zis tot ce aveam pe sufelt ,numic fals ..si acum duap tot raul care mi l-a facut are pretentia sa-i cer iertare (in genunchi).
Mama vrea k noi sa fim prieteni, in diferite ocazii m-a obligat sa merg cu el in concedii, sa-l caut, dar eu nu pot , nu pot respecta pe cineva care nu ma respecta care m-a traumatizat care mi-a facut cel mai mare rau de pe pamant si nici prieteni nu putem fi din aceleas motive.Lui nu-i pasa de mine mi-a demonstrat asta, are nevasta lui care atunci cand il sun ma intreba de ce-l sun, ce vreau de la el.
tatal meu daca il pot numi tata in diferite ocazii mi-a spus ca nu se pote intalni cu mine pt k are familia lui si ca el pote sa se dezica de mine oricand caci la urma uremei s-a dezis el si de altii.( sunt singurul lui copil insa nu m-a vrut niciodata).
ce sa fac??? merita respectat cineva care nu te respecta ba din contra char daca acesta ti-e ruda de sange??
- person monicutz
merci pt k te-ai obosit sa-mi citesti articolul si sa-mi raspunzi.
15 Nov 200600:33
ai foarte mare dreptate si la urma urmei daca el ma ignora eu de ce nu as putea face la fel....
kiss - person Respectul se castiga
Draga Maria, desi a trecut ceva vreme de cand ai postat acest anunt, iar eu sunt mai noua pe aici, insa nu am putut sa nu ma opresc sa citesc despre ce ai scris.
07 Nov 200623:49
Stiu cum e sa cresti fara tata, stiu cum te simti cand il intereseaza orice altceva mai putin persoana ta, cand esti considerata oaia neagra a familiei desi tu esti o persoana capabila, inteligenta si plina de viata. Mai nou, stiu si cum e sa te judeci prin tribunale cu proriul tata si sa iti amintesti ca ultimele lui cuvinte adresate tie sunt "Ne vedem la proces". Am doar 24 de ani, nu stiu daca o sa iei in considerare sfatul meu.
Si totusi, ignora-l si mergi mai departe.
E absurd sa zica cineva ca lipsa tatalui in cresterea unui copil nu inseamna nimic. Te influenteaza si te schimba, te intareste dar te doare. Cu atat mai mult, nu ii datorezi nimic.
El iti datora mult mai mult decat un biet spermatozoid cand te-a creat. Iar respectul se castiga, nu se cere cu forta, nu se presupune. Iar unii tati nu stiu sa iti castige respectul. Ba, mai mult, au un talent deosbit de a risipi si acel respect pe care il ai oricum fata de o fiinta, oricare ar fi ea.
Nu te mai chinui cu intrebari de genul "oare merita?" NU, nu merita! Tu mergi mai departe, pe drumul tau, si, in final, vei vedea: ignoranta doare cel mai tare.
Multa bafta! - person septembrie
desigur ca eu nu as ierta un tradator. infidelitatea si divortul le consider tradari. stiu situatia ta bine. prietena mea are exact aceeasi problema. la fel la un an parintii ei s-au despartit. aceeasi ura a tatalui pentru fiica. partea proasta este ca si mama ei o vede la fel. si asa trebuie sa se descurce singura. stiu ca ii este foarte greu. fata de tine insa ea avea ura pe barbati. mi-au luat 6 luni sa o conving ca o relatie cu mine ar fi benefica. timp si rabdare titanica si mai ales bani. si aproape un an ca sa ii refac viata si sa ii demonstrez ca exista si barbati asa cum isi doreste o femeie.
27 Sep 200623:20
sincer sa fiu e cam greu. trebuie sa gasesti pe cineva care sa fie in stare sa iti schimbe parerea. - person hmm...
va multumesc k mi-ati raspuns, ma asteptam insa sa primesc mai multe replici la aceasta tema.
27 Sep 200619:51
e foarte greu cand proprii tai parinti iti intorc spatele...
Daca vreti sa mai discutam mai privat despre aceasta tema adresa mea de mail este mariaiulia_iordache@yahoo.com
va pup!mai vorbim ( sper) - person offf
Nici eu nu sunt departe. :((
26 Sep 200616:48
Pe tatal meu l`am vazut prima data la 10 ani ...cand a venit sa semneze ca sa renunt la numele lui.Tatal vitreg(barbatul cu care s`a recasatorit mama cand aveam 10 ani )...m`a infiat.E un om deosebit...dar nu`i pot spune tata :((
Tatal meu insa...s`a bucurat din suflet ca a scapat de mine si ca nu`i mai port numele(oricum nu mi`a platit niciodata pensie alimentara).Mi`a zis zambind :-Daca erai baiat nu acceptam sa renunti la numele meu.Asa...imi convine..ca fete nu vreau :((
De atunci nu l`am mai vazut decat o data...arata jalnic...mai are 3 copii cu 2 femei( acele femei sunt surori)..o intreaga nebunie :((
Eu nu`mi cunosc fratii ...am un frate...cu cateva luni mai mic decat mine pe care nu l`am vazut niciodata :(( si tare mult imi doresc :((
De "tatal" meu ...nu imi pasa...nu o sa il caut niciodata..nu il simt ca pe un tata...e un strain pt mine . - person povestea ta
da,uite ca si eu am o poveste asemanatoare cu a ta...insa tu chiar ai fost chinuita...problema la mine e ca nu mi-am cunoscut niciodata tatal...acum insa m-am resemnat.o persoana care are un copil si il reneaga sau chestii de genul asta...nu poate fi considerat OM.tu nu ai nici o vina,crede-ma...daca tu esti ''problema''...de ce au vrut un copil?nu trebuie sa mai suferi in halul asta...crede-ma ca la mine in familie problema a fost ''mama''-care nici ea nu a avut vreo treaba in educatia mea...am fost crescuta de bunica de mica si ii multumesc pt asta...am avut multe traume dar am reusit prin propriile puteri sa devin un om mai puternic,care e cu picioarele pe pamant.as vrea sa discutam pe tema asta,si sa incerc sa te ajut
24 Sep 200615:36
Recomandari
Newsletter Ele.ro





- person
"insemnari personale privind cele mai bune exercitii fitness."








