adyt29...

Normal ca voi stiti cand sa ii spuneti copilului.
Ma bucur ca ati ramas amici, multi/e dupa ce se despart fac multe chesti urate, am fost prin tribunale sa vad cum se cearta sot si sotie dupa ce au spus ca da il/o iubesc vreau sa fiu cu el/ea pana ce moartea ne va desparti, ma dezgustat ce am vazut.
Sunteti maturi ceea ce eu am respect mult pt cei care sunt maturi, voi sunteti printre ei.
da te inteleg foarte bine, si stiu ca dragostea invinge tot.
Si sunt multe fete care si baieti care nu tin cont de iubirea ce li se ofera si rau fac.
Va felicit si atat va pot spune sa :
RAMANETI IN IUBIRE

doe

La momentul oportun îi voi explica copilului meu.Acum cred că este la o varstă mult prea fragedă pentru a înţelege exact cum stau lucrurile. În ce îl priveşte pe fostul meu soţ, poate unora o să li se pară destul de ciudat, dar suntem în relaţii foarte bune.Am rămas amici şi am acceptat că nu mai putem continua viaţa alături unul de celălalt. Amândoi am căzut de acord să îi spunem copilului despre despărţirea noastră, dar nu acum. Copilul nu simte lipsa tatălui din domiciliu pentru că şi înainte de divorţ, nu stătea foarte mult pe acasă din cauza serviciului pe care îl avea şi care implica destul de multe deplasări din localitate. În ce priveşte relaţia cu actualul meu iubit, pentru că în fond de aici am ajuns la aceste discuţii,pot să spun că totul este super ok Am hotărât să mergem mai departe şi să depăşim orice obstacol.Aşa cum ai spus şi tu şi au spus-o şi alţii......dragostea învinge orice....şi crede-mă, dragostea noastră este chiar frumoasă. O dragoste pe care o doresc tuturor femeilor care ştiu să dăruiască iubire dar să şi primească iubirea ce li se oferă. Doe, cred că eşti de acord cu mine că sunt destule femei care nu apreciază ce au lângă ele şi nu ştiu să păstreze dragostea adevărată, atunci când apare în viaţa lor.

leo

Motivul divorţului nu a fost actuala mea relaţie ci faptul că eu şi soţul meu nu mai puteam convieţui împreună.Intervenise acea " singurătate în doi", o situaţie pe care amândoi am acceptat-o şi ne-am dat seama că cel mai bine ar fi să ne despărţim.Am şi specificat că anumite probleme de comportament şi respect ale soţului meu au dus la divort. Copilul nu ştie absolut nimic de, despărţirea noastră. El ştie că are un tată. Trebuie să-ţi mai spun că eu nu l-am introdus încă pe noul meu iubit în viaţa băiatului meu atâta timp cât nu ştiu cum vor decurge lucrurile. Nu vreau ca băiatul meu să devină confuz şi să nu mai înţeleagă nimic, respectiv să vadă bărbaţi venind şi plecând din viaţa noastră.Imi dau seamă că un astfel de comportament ar putea avea urmări nefericite în ce priveşte dezvoltarea lui. Nu, nu sunt genul! Exact cum ai spus, băiatul meu are un singur tată.

hmm

Oricat ar fi de greu, puteti gasi o modalitate de a continua relatia intr-un mod frumos. Viata e si asa scurta si trebuie sa profitati de timpul pe care il petreceti impreuna, in ciuda celor care vor sa va puna piedici.

addy

Adevărat! Am foarte multe probleme la ora actuală de care el are cunoştinţă, dar tot timpul a fost alături de mine şi m-a ajutat să găsesc o soluţie pentru a le rezolva. El nu este o problemă în viaţa mea, dimpotrivă este acea rază de soare care apare pe cerul înnorat.În ce privesc discuţiile, crede-mă că le avem tot timpul... Tocmai asta este problema , nu am găsit o soluţia pentru a continua relaţia noastră la fel de frumos ca şi până acum.

încă ceva...

În ultima noastră discuţie legată de relaţţia pe care o avem la un moment dat el a spus că noi ne amăgim cu ceva ce nu va putea exista niciodată. Eu am aprobat iar în momentul în care el m-a întrebat " şi dacă tu spui acelaşi lucru, crezi că este mai bine să punem punct aici?" Răspunsul meu a fost " da". Iar de aici nu am mai discutat despre ce va fi ci doar despre ce a fost. Am primit un mesaj de la el în care îmi scria că nu a avut niciodată intenţia să mă lase că eu sunt tot ce şi-a dorit şi că eu sunt cea care a vrut asta. Îm momentul în care am spus " da" la acea întrebare, nu m-am gandit nici o secundă că el o va lua de bună şi că totul se va opri aici. El ştie foarte bine cât de mult îl iubesc şi că pentru mine este totul. Nu pot înţelege, dacă nici el nu şi-a dorit ruptura asta, aşa cum susţine, de ce nu face nimic ca să nu piardă ce are? Mă întreb dacă nu s-a jucat cu vorbele, dacă a vrut ca ruptura să vină de la mine pentru a poza în victimă el şi nu eu, pentru a-şi păstra reputaţia de băiat ok, dar neînţeles, ....nu ştiu.....

Cand iubesti faci ( aproape) totul

ca sa fii cu persoana iubita,indiferent de obstacolele pe care le intalniti,fie ele,familie,prieteni etc.
O spun din experienta, crede-ma Adyt, ca se merita efortul, oricat de greu v-ar veni amandurora.
Ar trebui sa discuti cu mama ta ( din mesajul tau am inteles ca este despre propria ta mama) si s-o rogi sa te lase sa-ti traiesti viata dupa cum crezi tu ca va este voua ( tie ,copilului si noului iubit) mai bine. O inteleg si pe dumneai, acestea sunt conceptiile pe care le au mai toate mamele de o anume varsta sau mai bine zis dintr-o anumita generatie,vremurile cand mama se sacrifica de dragul copilului au apus demult, e vremea sa te gandesti la amandoi, si la tine, si la baietelul tau.
Daca tie ti-e bine, ii va fi bine si celui mic.
O singura nelamurire am, si cu asta inchei, sper ca noul iubit, iti accepta si copilul, adica nu te vrea doar pe tine in viata lui ?

Iti doresc mult noroc si discuta cu mama ta.