Compatibilitate perfecta dar totusi nu se poate

by: adyt29
L-am cunoscut în urmă cu trei ani de zile. Eu, aveam statutul de femeie măritată, cu un copil, care îşi vede de familie şi care facea compromisuri pentru a-şi menţine căsnicia. El,coleg de servici, un băiat super ok, râvnit de multe colege de ale mele, libertin, , un stil de viaţă pe care eu nu mi-l mai puteam permite .Totul a început dintr-o joacă, venea în birou, radeam glumeam, ne mai ciondăneam şi nu ne mai salutam vreo două zile( reacţii copilăreşti). Incet, încet, ne-am dat seamă că între noi exista o atracţie foarte puternică şi că avem foarte multe lucruri în comun. Aşa a început totul! Un an şi jumătate, totul s-a redus la telefoane( foarte multe telefoane), surâsuri aruncate pe holurile instituţiei, câte un sărut pe fugă atunci cand ne întâlneam, totul era foarte spontan şi plăcut. După un an şi jumătate....ne-am iubit! Ne iubeam atât de frumos..... exista acea completare perfectă, fiecare ştia ce vrea celălalt ce îşi doreşte, cum doreşte...era perfect. La el am descoperit ce înseamnă să fi iubită cu adevărat, am aflat definiţia tandreţii, a pasiunii. Şi totuşi.... Eu într-un final am divorţat, nu el a fost motivul ci alte probleme de atitudine, comportament şi respect ale soţului meu pe care eu nu le-am mai putut suporta şi pe care până atunci le-am trecut cu vederea în speranţa că se va schimba. Iată-mă, divorţată, cu un copil de 4 ani şi jumătate, liberă să-mi văd de viaţa şi de fericirea mea. Dar, nu, abia acum a început calvarul meu! Mama, ştia de relaţia mea cu acest băiat, eu i-am spus pentru că mă simţeam datoare să afle de barbatul care mi-a cucerit inima şi care este tot ce mi-am dorit. Bineînţeles că a început să mă judece, să mă condamne, să-mi spună că nu mă gandesc la fericirea copilului meu şi că eu ar trebui să-mi văd de căsnicie pentru copil, etc, adică în concluzie să mă sacrific eu, pentru copil, fericirea mea să nu mai conteze. Aşa a început conflictul între mine şi mama mea, un conflict care avea consecinţeşi asupra actualei mele relaţii. Cert e că ne vedeam mai des când eram căsătorită, decât acum când sunt o femeie liberă. Separarea asta ne chinuia şi totuşi nu puteam face nimic. Sufeream atât eu cât şi el. Eu am responsabilitatea copilului meu iar el pe cea a mamei lui. Cert e că ne iubim, dar ne-am desparţit,nu pentru că nu ne-am completa sau nu am fi compatibil,ci pentru că nu găsim o altă soluţie. Ne-am despărţit pt k ne iubim..şi suferim amandoi. E foarte dureros......e o situaţie destul de încurcată..
 

doe

doe

adyt29...

03 Oct 2006, 16:04

Normal ca voi stiti cand sa ii spuneti copilului.
Ma bucur ca ati ramas amici, multi/e dupa ce se despart fac multe chesti urate, am fost prin tribunale sa vad cum se cearta sot si sotie dupa ce au spus ca da il/o iubesc vreau sa fiu cu el/ea pana ce moartea ne va desparti, ma dezgustat ce am vazut.
Sunteti maturi ceea ce eu am respect mult pt cei care sunt maturi, voi sunteti printre ei.
da te inteleg foarte bine, si stiu ca dragostea invinge tot.
Si sunt multe fete care si baieti care nu tin cont de iubirea ce li se ofera si rau fac.
Va felicit si atat va pot spune sa :
RAMANETI IN IUBIRE

leo

leo

ok

03 Oct 2006, 14:06

atunci iti doresc mult succes...!!!

adyt29

adyt29

doe

01 Oct 2006, 16:35

La momentul oportun îi voi explica copilului meu.Acum cred că este la o varstă mult prea fragedă pentru a înţelege exact cum stau lucrurile. În ce îl priveşte pe fostul meu soţ, poate unora o să li se pară destul de ciudat, dar suntem în relaţii foarte bune.Am rămas amici şi am acceptat că nu mai putem continua viaţa alături unul de celălalt. Amândoi am căzut de acord să îi spunem copilului despre despărţirea noastră, dar nu acum. Copilul nu simte lipsa tatălui din domiciliu pentru că şi înainte de divorţ, nu stătea foarte mult pe acasă din cauza serviciului pe care îl avea şi care implica destul de multe deplasări din localitate. În ce priveşte relaţia cu actualul meu iubit, pentru că în fond de aici am ajuns la aceste discuţii,pot să spun că totul este super ok Am hotărât să mergem mai departe şi să depăşim orice obstacol.Aşa cum ai spus şi tu şi au spus-o şi alţii......dragostea învinge orice....şi crede-mă, dragostea noastră este chiar frumoasă. O dragoste pe care o doresc tuturor femeilor care ştiu să dăruiască iubire dar să şi primească iubirea ce li se oferă. Doe, cred că eşti de acord cu mine că sunt destule femei care nu apreciază ce au lângă ele şi nu ştiu să păstreze dragostea adevărată, atunci când apare în viaţa lor.

doe

doe

leo&adyt29

29 Sep 2006, 15:17

Ai spus:" o mama poate avea oricati barbati, dar un copil are un singur tata".
La fel si barbatul poate avea orice femeie.
Dar nu asta am vrut sa zic, ci ca un copil poate sa aiba doar un tata bilogic nu si psihic, asa ca la ce iti trebuie un tata biologic daca in relatia cu mama copilul tatal biologic nusi mai gaseste locul.
Poate sa ramana el tatal copilului atat cat amandoi sunt deacord la fel si copilul.
Si mai ii ceva, daca copilului i se explica ce s-a intamplat, copilul cu inocenta lui, inteligenta pe care o detine ii va intelege, nici nu sti ce inteligenti sunt copiii.
Oricare dintre noi am vrut sa nise explice frumos si clar cand parinti se certau si nu ne mai cautau sau mama ne spunea ca tati e rau desi copilul a vazut contrarul dar trebuie sa o asculte pe mami astfel...
Asai ac am fii vrut sa nise spuna adevarul?
Copilul nu-i va ierta niciodata pe parinti daca ii mint
Adyt ai grija picati deacord tu cu sotul tau(fostul) si explicati copilului cat mai simplu ce se intampla ca el sa stie, si te asigur ca copilul va va multumi pt ca nu la-ti exclus

adyt29

adyt29

leo

29 Sep 2006, 12:55

Motivul divorţului nu a fost actuala mea relaţie ci faptul că eu şi soţul meu nu mai puteam convieţui împreună.Intervenise acea " singurătate în doi", o situaţie pe care amândoi am acceptat-o şi ne-am dat seama că cel mai bine ar fi să ne despărţim.Am şi specificat că anumite probleme de comportament şi respect ale soţului meu au dus la divort. Copilul nu ştie absolut nimic de, despărţirea noastră. El ştie că are un tată. Trebuie să-ţi mai spun că eu nu l-am introdus încă pe noul meu iubit în viaţa băiatului meu atâta timp cât nu ştiu cum vor decurge lucrurile. Nu vreau ca băiatul meu să devină confuz şi să nu mai înţeleagă nimic, respectiv să vadă bărbaţi venind şi plecând din viaţa noastră.Imi dau seamă că un astfel de comportament ar putea avea urmări nefericite în ce priveşte dezvoltarea lui. Nu, nu sunt genul! Exact cum ai spus, băiatul meu are un singur tată.

leo

leo

deh

29 Sep 2006, 02:10

problema este ce ii vei spune fiului tau cand te va intreba unde e tata... ca pe fondul unei relatii cu altcineva ai divortat si asta nu din cauza amantului?
nu uita: o mama poate avea oricati barbati, dar un copil are un singur tata.

addy

addy

hmm

27 Sep 2006, 10:21

Oricat ar fi de greu, puteti gasi o modalitate de a continua relatia intr-un mod frumos. Viata e si asa scurta si trebuie sa profitati de timpul pe care il petreceti impreuna, in ciuda celor care vor sa va puna piedici.

doll

doll

adyt29

21 Sep 2006, 22:10

povestea voastra e frumoasa dar nu lasa niste vorbe sa fie spuse doar asa de dragul de a fi spuse,vorbiti cat mai mult despre voi si despre ce simtiti unul ptr.celalalt,e foarte important sa stiti asta si nu va raniti cu vorbe goale,si daca simti ca e jumatatea care-ti lipsea atunci nu lasa nimic sa te desparta,parinti,rude,o locuinta..solutii sunt,trebuie doar sa-ti gasesti tu singura puterea sa alegi si sa stii ce vrei.Tu ce vrei?cred ca sa fii iubita si sa iubesti e tot ce doresti,nu-i asa?

adyt29

adyt29

addy

20 Sep 2006, 15:01

Adevărat! Am foarte multe probleme la ora actuală de care el are cunoştinţă, dar tot timpul a fost alături de mine şi m-a ajutat să găsesc o soluţie pentru a le rezolva. El nu este o problemă în viaţa mea, dimpotrivă este acea rază de soare care apare pe cerul înnorat.În ce privesc discuţiile, crede-mă că le avem tot timpul... Tocmai asta este problema , nu am găsit o soluţia pentru a continua relaţia noastră la fel de frumos ca şi până acum.

addy

addy

hmmm

20 Sep 2006, 14:40

E foarte posibil sa fi pus respectiva intrebare, in ideea de a nu iti complica tie viata, mai mult decat este in momentul de fata. Poate considera ca ai prea multe probleme la ora actuala ca sa mai constituie si el inca una in plus.

Oricum aceste lucuri ar trebui sa le clarificati voi, intr-o discutie deschisa in care sa va spuneti pasul.

E mare pacat de doi oameni care se iubesc cu adevarat sa se desparta la modul acesta.

Sa auzim de bine!

adyt29

adyt29

încă ceva...

20 Sep 2006, 12:35

În ultima noastră discuţie legată de relaţţia pe care o avem la un moment dat el a spus că noi ne amăgim cu ceva ce nu va putea exista niciodată. Eu am aprobat iar în momentul în care el m-a întrebat " şi dacă tu spui acelaşi lucru, crezi că este mai bine să punem punct aici?" Răspunsul meu a fost " da". Iar de aici nu am mai discutat despre ce va fi ci doar despre ce a fost. Am primit un mesaj de la el în care îmi scria că nu a avut niciodată intenţia să mă lase că eu sunt tot ce şi-a dorit şi că eu sunt cea care a vrut asta. Îm momentul în care am spus " da" la acea întrebare, nu m-am gandit nici o secundă că el o va lua de bună şi că totul se va opri aici. El ştie foarte bine cât de mult îl iubesc şi că pentru mine este totul. Nu pot înţelege, dacă nici el nu şi-a dorit ruptura asta, aşa cum susţine, de ce nu face nimic ca să nu piardă ce are? Mă întreb dacă nu s-a jucat cu vorbele, dacă a vrut ca ruptura să vină de la mine pentru a poza în victimă el şi nu eu, pentru a-şi păstra reputaţia de băiat ok, dar neînţeles, ....nu ştiu.....

adyt29

adyt29

e complicat...

20 Sep 2006, 12:09

împotriva relaţiei noastre, pentru moment este doar mama mea de la care am aşteptat tot sprijinul în noua mea viaţă, cu atât mai mult cu cât şi ea este divorţată de 4 ani de zile şi a stat lângă un om care nu a ştiut să o respecte. Dar asta este altă poveste. S-a obişnuit să deţină tot timpul controlul asupra mea şi să fac numai ce doreşte ea. Nu suportă ideea că m-am maturizat şi am discernământ , nemaiavând nevoie de un " tutore" legal". Îmi pune piedici în sensul că eu locuiesc cu băiatul meu în apartamentul ei( singuri pentru că ea are alt apartament) şi a stabilit o regulă clară" în casa mea , nu ai ce căuta cu un alt bărbat". Eu îi respect regula. Dacă vreau să mă întâlnesc cu iubirea mea, nu mă ajută să stea cu copilul şi îmi spune să îl iau cu mine( vorbesc despre întâlnirile noastre intimate, care oricum sunt destul de rare din cauza asta).În ce o priveşte pe mama lui, aceasta nici măcar nu ştie situaţia mea, pentru că amândoi am hotarât că să nu-i vorbim despre asta, cel puţin până acum. Era suficenta problema cu mama mea, dacă o mai aveam şi pe mama lui, deja era prea mult. Pisi, da, îmi acceptă copilul, dar eu nu am avut pretenţia niciodată de a-l şi iubi cu adevărat pentru că asta nu o poate face decât tatăl lui. Nu ştiu,totul este atât de confuz...Nu am ce să-i reproşez lui nimic cu privire la modul de a se comporta cu mine, cum mi-a vorbit, cum m-a răsfăţat, cum m-a respectat şi cum m-a iubit...dar am uneori impresia că parcă toată ruptura asta a fost dorită de el, să nu îşi asume obligaţia copilului. Spun asta pentru că în ultimile săptămâni discutam tot mai des că este foarte greu că nu putem sta împreună şi că la un moment dat o să obosim şi o să ne lăsăm unul de altul. El spune că sunt tot ce şi-a dorit la o femeie, iar eu tot ce mi-am dorit la un bărbat. Dar totuşi suferim pentru că iubim. Sau poate până la urmă, mă amăgesc eu. Poate că iubirea adevărată este doar din partea mea. Nu ştiu ce să mai cred...

pisi

pisi

Cand iubesti faci ( aproape) totul

20 Sep 2006, 11:14

ca sa fii cu persoana iubita,indiferent de obstacolele pe care le intalniti,fie ele,familie,prieteni etc.
O spun din experienta, crede-ma Adyt, ca se merita efortul, oricat de greu v-ar veni amandurora.
Ar trebui sa discuti cu mama ta ( din mesajul tau am inteles ca este despre propria ta mama) si s-o rogi sa te lase sa-ti traiesti viata dupa cum crezi tu ca va este voua ( tie ,copilului si noului iubit) mai bine. O inteleg si pe dumneai, acestea sunt conceptiile pe care le au mai toate mamele de o anume varsta sau mai bine zis dintr-o anumita generatie,vremurile cand mama se sacrifica de dragul copilului au apus demult, e vremea sa te gandesti la amandoi, si la tine, si la baietelul tau.
Daca tie ti-e bine, ii va fi bine si celui mic.
O singura nelamurire am, si cu asta inchei, sper ca noul iubit, iti accepta si copilul, adica nu te vrea doar pe tine in viata lui ?

Iti doresc mult noroc si discuta cu mama ta.

doe

doe

adyt29...

20 Sep 2006, 10:47

Ba se poate Dragostea invince orice obstacol, ar trebui sa sti, ca doar spui ca iubesti.
Am o intrebare, mama ta va sta in cale sau mama lui?
Raspundem la aceasta intrebare si voi continua
Ramai in iubire