Disperata e putin spus

by: mimotz
Ma aflu intr-um moment f dificil din viata mea. Iubesc si e o dragoste interzisa. Poate nu spun o noutate. totul a inceput nevinovat. Eram buni colegi, puteam barfi sefii, colegii, radeam, faceam haz de necaz. Incetul cu incetul am inceput sa vb si despre probleme personale.Asa am aflat ca el are o casnicie de forma, iar el a aflat ca eu sunt in prag de divort. Doamne cand ma gandesc in urma ma cutremur. Ne era asa de bine impreuna, vb chiar pe ascuns si pe mess cand mi-a marturisit ca ii place de mine apoi ca ma iubeste. Eu incepeam sa simt si eu la fel pt el dar imi era cumpllit de teama. Si ma macina sentimentul vinovatiei si al pacatului. De parca nu-mi ajugeau problemele pe care le aveam. Totusi ceva ma indemna sa merg mai departe. Am plecat de doua ori duminik la biserica sa ma rog sa gasesc o cale de iesire, sa pot sa gasesc in mine un raspuns. Nu am apucat sa ma rog pt k am dat de el de fiecare data. OFFFFFFF era oare sortit sa ma impiedic de el? Stiam ca nu fac bine. Nu p tmine pt ca casnicia mea era complet distrusa. I-am cerut sa nu ne vedem, a spus ca regreta ca nu m-a intalnit mai devreme. Si eu la fel. El e cu 5 ani mai mic ca mine. Si parca nu conta si nici acum nu conteaza Eu am 36 iar el 31. M-a cerut f repede in casatorie si atunci am ras si l-am intrebat daca e musulman. Au fost promisiuni vb frumoase, clipe minunate, franturi de fericire spun eu acum pt k au trecut 2 ani, eu sunt divortata de aproape 2 ani, iar el si acum e casatorit si tot imi cere rabdare. Nu mai pot sa suport sa il impart.Sau sa fiu impartita. I-am cerut pe mail sa nu ne mai vedem pana nu face un pas, iar el e suparat acum pe mine ca daca il iubesc atat de mult cum am putut sa fac asta. Vb mult la tel. De fapt numai eu il sun. Nu am avut curajul sa discut cu el in fata. Mi-era greu sa-i spun in fata ca vreau sa-si clarifice situatia pt k as fi vrut sa-l fortez la nimic. Voiam sa vina de la el. El sustine in continuare ca nu mai are nimic pt sotia lui, ca dorm in camere separate de aproape 3 ani. Voi puteti crede asta? De ce ezita atunci sa faca pasul? Eu nu mai am liniste.Tot eu am sentimentul ca am gresit. Oare ma amagesc singura? Oare pot sa sper ca va mai fi bine? Oare pot sa am incredere in ce-mi spune? Nu mai stiu ce-i cu mine. Nu am simtit niciodata atata deznadejde.
 

dezideria

dezideria

de ce ezita?e simplu

18 Oct 2006, 10:16

tu de ce crezi?ii place aceasta situatie,dar cui nu i-ar place acasa il asteapta mereu cineva cu o ciorba calda,la servici esti tu sa-i inveselesti ziua....egoist e putin spus.e foarte egoist .nu isi da nici el seama ce vrea,dar asdta nu e o scuza.parerea mea sincera e ca nu merita.totusi..de ce te complici sa traiesti o dragoste imposibila cand sunt atatia barbati care abeea asteapta sa le dai un semn?revina-ti!treci peste obsesia lui si traieste-ti viata cat mai ai timp.deja au trecut 2 ani cat mai trebuie sa treaca sa-ti dai seama cat de valoroasa esti si ca ,chiar nu el conteaza?

irenpak

irenpak

nu merita

13 Oct 2006, 13:57

Draga mea,
Dar omul acesta nu merita absolut deloc sa suferi pentru el.Este intradevar greu de acceptat ca 2 ani de zile ai trait in minciuna, dar cu cat mai repede te detaşesi de el cu atat mai bine pentru tine.Nu te supara pe mine ca sunt atat de dura, dar e mai bine sa suferi acum decat sa laşi sa-ti treaca anii de pomana.Te pup şi i-ti doresc multa bafta

mimotz

mimotz

Nici nu va imaginati

12 Oct 2006, 22:17

cat de bine imi face sa discut cu voi sincer. Sa stiu ca nu ma judecati ci doar va spuneti sincer parerea voastra impartiala. Un pas deja l-am facut nemaintalnindu-ma cu el. Ce sa spun aici ma ajuta si el care nu vrea sa mai fie cica marioneta si sa percuteze de cate ori am eu chef. Si daca eu am vrut sa nu ne mai vedem atunci cica asa sa fie si nu vrea sa ne mai intalnim. Poate asa e mai bine si -i multumesc pt asta. In schimb vb f mult la telefon si ne spunem poate ce nu am avut curajul sa ne spunem in fata. De fapt mai mult eu fac asta pt ca el doar riposteaza. Inca nu are curajul sa-mi spuna ca nu ma vrea langa el. Imi da impresia ca vrea sa ma faca pe mine sa renunt ca sa aiba el acoperire si sa aiba pe cine da vina. E doar o impresie a mea. Va multumesc inca o data pt ca am cu cine comunica

moon_girl

moon_girl

:*:*

12 Oct 2006, 20:38

Bine k te-ai gandit k e bine sa treci peste hop-ul acesta.Ia-ti puterea necesara shi da-i bataie! Nu iti mai pierde viatza asta frumoasa suferind... dupa cum a zis shi buna ta sfatuitoare mai sus...dak mai ai nevoie de ceva....ne gaseshti aici! :*

mimotz

mimotz

Va multumesc

12 Oct 2006, 16:10

pentru parerile voastre sincere. Sunt foarte constienta ca in mine trebui sa gasesc puterea de a ma desprinde. Vreau sa va spun ca e atat de greu sa imi spulber din suflet acel dram de speranta ca nu a fost totul o minciuna sau o iluzie... Si sa-mi alung aceasta dragoste pe care o simt in ciuda faptului ca sufar atat de pe urma ei... Mi-am spus de mii de ori ca nu trebuie sa-mi terfelesc sufletul in promiscuitatea asta si totusi ceva ma indeamna sa mai sper. Nu stiu cum pot fi unii oameni atat de schimbatori sau prefacuti. Eu una nu pot fi asa. Teoretic stiu ce ar trebui sa fac dar in suflet e cu totul altceva. Si ma doare sufletul, ma ustura minciuna, nepasarea si indiferenta. Mai vreau sa specific ca el nu are copii. Si cat de mult mi-a vorbit de dorintalui de a avea un copil atunci cand vom fi impreuna. Cum am putut sa nu-l cred cand imi vorbea de lucruri atat de serioase??? Cum a putut sa se joace asa cu vorbele??? Doamne oare e posibil? Oare voi putea sterge vreodata din suflet dragostea ce o simt si am trait-o? Pentru ca totul a fost minunat pana cand mi-am dorit si am considerat ca trebuie sa puna lucrurile la punct. Si i-am tot spus-o timid, si cu teama ca sa nu se simta presat. Simt acum ca totul e in zzadar, vorba voastra daca nu a facut nimic pana acum... Eu am sa ma desprind sunt sigura de asta. Mi-e foarte greu acum. Dar ma rog la dzeu sa-mi dea aceasta putere. Sa nu mai accept compromisul.

moon_girl

moon_girl

ia o hotarare

12 Oct 2006, 14:36

Sunt total de acord shi cu Pisi shi cu Ella.... au dreptate!!! Nu ai ce sa faci cu el....ramai cu el eventual doar dak vrei sa-ti distrugi viatza:((((

pisi

pisi

Un barbat care iubeste

12 Oct 2006, 12:14

cu adevarat o femeie nu are in vocabularul sau substantivul "nehotarare".
Am mai spus-o si pe la alte teme propuse de alte persoane,oarecum asemanatoare cu tragedia ta Mimotz,ca un barbat daca te iubeste cu adevarat face pe dracul in patru sa fie cu tine.
Are sovaieli,e nehotarat,te tot amana cu solutionarea problemei, e clar ca nu vrea sa faci parte cu adevarat din viata lui,imi pare rau sa ti-o spun,dar acesta e adevarul. :((
Fetele,te-au sfatuit f bine sa-l lasi, tu ai fost si esti acea persoana dintre voi doi, care a luptat cel mai mult pt relatia voastra din cate mi-am dat seama,asta e,viata merge inainte,cu sau fara el.

Sper sa ai puterea sa-i spui adio definitiv ca iubiti.

Mult succes.

moon_girl

moon_girl

u nu ai vina

12 Oct 2006, 07:48

Ce faci greshit? D ce voi fetele va invinovatiti mereu shi de ce ii gaseshti lui scuze? El nu a fost in stare de 2 ani de zile dupa cum ai zis sa bage divortul ala...!Tot ce ar trebui e sa nu umblii cu el in timp ce shti k are o familie care il asteapta acasa shi care probabil are incredere in el la fel cum ai shi u!
Gandeste-te shi la viatza sotiei lui care nu are nici o vina.. poare shi copilul(asta dak are)
Nu trebuie sa mai crezi in el...Dak atata timp nu a facut nimik ce te determna sa crezi k va face de acum incolo? Eu ma gandesc k sta cu ea .. sa nu se incurce cu impartitul casei...al copilului...Dar dak tot vroia sa stea cu tine...facea in asa fel incat sa iti fie shi tie bine nu NUMAI LUI! Ce-s cu vorbele astea? k dak ma iubeshti ai rabdare? Ce ar fi sa zica :dak ma iubeshti da-tu una in cap? sau mai shtiu eu ce... nu-l lasa sa te calce in picioare !! Eu nu-ti pot spune ce sa faci...doar imi dau cu parerea shi incerc sa ma pun in locu tau.Shtiu k e greu sa-l lashi .. dar sunt 1000 de barbati in lumea asta! Si inca mult mai buni decat el....Eu zic k o dovada de iubire din partea lui este sa se gandeasca shi la tine shi la situatia ta... sa iti fie shi tie bine...sa te simti fericita cu el... nu sa ai sentimente de dezamagire,tristete shi deznadejdie shi multe altele!!! Gandeste-te... cum ti-ar fi mai bine?

mimotz

mimotz

in speranta

11 Oct 2006, 19:49

ca cineva va citi cele scrise de mine si imi va putea da cateva sfaturi sau pur si simplu sa-si spuna parerea mai vreau sa adaug cateva amanunte pt a ma face mai bine inteleasa. El a facut eforturi de a intretine relatia noastra asa cum era in sensul ca orice clipa libera pe care o avea venea si o petrecea cu mine.Dar mintea acasa ca are treaba la servici, sau cand avea zi libera venea si o petreceam la mine. Familia mea a fost bulversata pt ca ma stiau si nu au inteles cum de accept situatia. i-am rugat sa aiba incredere in mine si in el pt ca el a promis ca va rezolva situatia, insa mai dureaza. Am crezut orbeste in el. Parca nici acum nu-mi vine sa cred ca un om poate minti in felul asta si tind saa sper inca ca el va face ce mi-a promis. dar trec zilele, si parca e din ce in ce mai greu. O parte din mine imi spune sa mi-l scot din suflet si sa-mi vad mai departe de drum iar alta parte imi cere sa mai am rabdare si incredere totusi. Si intre timp eu sunt chinuita de remuscari si scenerii. Poate platesc pretul pacatului ce l-am savarsit. Ce sa aleg? Ce sa fac? Eu dupa toate cate s-au petrecut inca am incredere in el iar el pt faptul ca nu am mai putut suporta sa fiu a doua si-a pierdut increderea in mine si considdera ca asa am sa fac de fiecare data cand dau de greu. De ce tot ce fac e gresit?