Dragoste implinita si regretul cu care traim toata viata

by: marra
Buna tuturor... Nu stiu cum sa incep acest topic, dar cu siguranta ma voi stradui.
Eu sunt o persoana fericita, urmeaza sa ma casatoresc peste o luna si jumatate cu un barbat extraordinar, pe care il iubesc din adancul inimii si pentru el orice sacrificiu este prea mic...
Problema mea este urmatoarea: nu as face nimic sa ranesc acest suflet cald de langa mine ce ma iubeste neconditionat, dar din toata viata mea de pana acum am un singur regret...
Regret o aventura de copii, o dragoste sincera, inocenta si spontana din liceu pe care am omorat-o inainte sa inceapa. Cu persoana respectiva totul a inceput ca o joaca de copii, la o petrecere la care eram singura unde eu si o prietena, noi am hotarat sa ne distram si fiecare dintre noi a ales un baiat dragut din camera pe care sa il innebunim. Eu l-am ales pe baiatul inalt, blondin si rusinos, din prima clipa in care ne-am atins au iesit scantei, a fost dragoste la prima ... "atingere"...
Am tinut totul ascuns la inceput, ne vedeam doar noi doi, ne plimbam in parc, ne tranteam in frunze, era sincer. Cand ma uitam in ochii lui vedeam ca ma adora, ca ar fi facut orice pentru mine... Dar eu in perioada aceea doar ce ma despartisem de cineva si imi era prea frica sa nu fiu ranita iar... si asa am omorat dragostea sincera... El a spus ca ma va astepta cat va fi nevoie, ca nu ma va putea uita nicidata... Dar eram copii...
Apoi o perioada mare de timp trecea pe langa mine in fuga si imi fura cate un sarut, imi dariua o floricica, o privire melancolica...
La sfarsitul verii respective, cand el a terminat cu bac-ul a plecat in Italia la o matusa de-a sa... Nu am mai vorbit timp de un an de zile pana intr-o zi cand a intrat din nou in viata mea la telefon, zicandu-mi ca eu sunt motivul pentru care a plecat si nu poate sa nu se gandeasca la ce ar fi putut fi... Convorbirea s-a incheiat cu vorbele : "vom trai toata viata cu regretul ca am avut curajul sa vedem ce si cine putem fi impreuna..."
Acum, inainte de nunta cu o luna jumatate, privirile nostre s-au intalnit intamplator, si am vazut aceiasi ochi de copil, calzi, plini de dragoste, adoratie si tristete in acelasi timp...
Inimile nostre sunt formate din mai multe camarute, fiecare persoana avand-usi locul sau, am o camera mare plina de dragoste si fericire alaturi de logodnicul meu, si o cameruta mica, pitita undeva, numai de mine stiuta , unde exista ochii de copil si regretul ca nu voi sti niciodata ce am fi putut fi impreuna...
Fiecare persoana regreta ca nu a facut ceva, ca nu a dat o sansa cuiva in viata sa... Care sunt regretele voastre?
 

erikka

erikka

stiu cum e....

01 Nov 2006, 21:48

....dar cel putin in cazul tau cand ai ales deja cu cine vrei sa-ti imparti viata,nu prea mai ai ce face!eu sunt cu prietenul meu de 3 ani,si langa el am tot ce imi doresc si tot ce si-ar putea dori o femeie dar....nu demult "in viata mea" a revenit ce-i drept doar virtual un tip pe care il cunoscusem acu patru ani adica,un an mai devreme de a-l cunoaste pe actualul.exista acolo o dorinta daca-i putem spune asa de a ma vedea cu el,de a vedea cum ar fi putut sa fie,dar nu pot face lucrul asta...ma simt destul vinovata pt ca am chat-uit cu el.:)