mentalitati de soacra

personarmoniq

Femeia de casa
Este o specie foarte raspandita chiar si in acest secol, in tara noastra. in familia de acest tip, mentalitatile s-au pastrat din generatie in generatie si sunt urmate cu sfintenie. Pe scurt, mamele si invata baietii inca din pruncie ca aleasa inimii lor ar fi bine sa fie o fata cuminte, ascultatoare si bineinteles, gospodine. Femeia sa asculte de barbat, sa nu iasa din cuvantul lui, sa nu aiba un cerc de prietene pentru ca ar fi periculos pentru relatie, cine stie ce idei ii baga in cap. Se observa clar cine dicteaza acest gen de relatie si cine cultiva sclavagismul feminin: mamele de baieti. Fireste, nu toate. Depinde foarte mult de nivelul intelectual si de educatia fiecarui om in parte. Oamenii ingusti la minte promoveaza acest tip de relatie si nu isi doresc evolutie

  • person ~

    Dani, tu nu vezi ca sotul tau este extraordinar de nesigur si ca te sufoca? Ca te trateaza ca pe o posesiune, ca te ascunde de lume, ca nu da atentie la ce-ti doresti tu. Acum eu nu stiu cum este cultura in Japonia, dar in America am avut colegi japonezi, si n-am vazut sa aiba probleme cu conceptul de prietenie. Dimpotriva, japonezele conglomerau poate mai mult decat orice alt grup si erau nedespartite. Deci nebunia asta ca prietenii nu sunt buni este ideea lui, si este o reflectare a faptului ca probabil e antisocial si are poor self-esteem. Rezultatul e ca tu nu ai voie sa faci lucruri pe care oamenii de pretutindeni le considera normale si necesare: nu ai voie sa iesi, sa vorbesti cu oamenii, sa ai prietene. Casatoria nu se presupune sa fie o inchisoare. Ce fel de viata ai, daca practic nu faci nimic si totul se roteste in jurul sotului tau?

    Si prietenul meu e strain (canadian) si noi locuim aici, dar nici nu se pune problema sa ne impunem reguli unul altuia (in afara de sinceritate si fidelitate, normal). Amandoi avem scoala, fiecare cu prietenii lui, si desi facem majoritatea lucrurilor impreuna, avem si evadarile noastre: eu ma duc singura pe la galerii, de ex, si el se duce singur la biliard, a fost singur in vacanta cu ai lui, eu in toamna ma duc singura la o prietena, deci avem si vietile noastre pe langa cea in comun. Lucrurile astea or sa persiste si dupa ce ne casatorim, desi amandoi incercam sa-l integram pe celalalt cat mai mult (ex: vorbesc si eu cu prietenii lui si el a inceput sa mearga la biserica ortodoxa). N-ar fi normal sa ne spunem unul altuia ca nu avem voie sa facem anumite lucruri pentru ca unul din noi are idei fixe.

    Si o intrebare legata de socri: cum se inteleg cele doua seturi? Pe mine asta ma ingrijoreaza mai mult decat mama lui, pe care n-am cunoscut-o inca (se anticipeaza la Craciun coliziunea si nu pot sa spun ca abia astept). Problema e ca familia lui e cam ... white trash, imi pare rau ca vorbesc asa urat, iar ai mei sunt foarte educati si cu coada mai pe sus. In familia lui, unchii sunt someri, cu cazier, etc, iar mama lui e singura care e functionara si are casa, ipoteca, credit, etc. Problema e ca la ei in familie nu s-a dat mare importanta educatiei, nu se traieste grozav, si chiar se vorbeste cam urat despre rudele educate. El e altfel, normal, dar tot ma ingrijoreaza atitudinea asta. Ai mei oricum stau in Romania, deci nu se vor incrucisa prea frecvent, poate doar la nunta, dar stiu ca vor fi tensiuni. Eu cum sa negociez, ca sa nu-i fac pe ai lui sa se simta prost, chiar daca as prefera sa nu avem mare contact cu ei?

    12 Aug 200500:37
  • person dayana

    Dany si eu locuiesc in Japonia si tot asa sunt in situatia ta , daca vrei sa vorbim scrie-mi pe email diana526@oct-net.ne.jp
    Te astept ! PA!

    03 Mar 200507:24
  • person RE: mentalitati de soacra

    multumim pentru prezenta, Najan!Probabil era nevoie si de o un barbat printre noi mai cu capul pe umeri ca sa zic asa. asta nu inseamna ca noi n-am fi!dar poate noi fetele avem tendinta sa teatralizam un pic situatiile astea si sa parem mai patetice.norocul e ca le teatralizam pana devin comice, altfel, eu, una n-as putea trece peste ele.Cred totusi ca nu vom ajunge acolo unde spui tu, Najan, adica nu vom ajunge sa fim specia asta de soacre de care tot vorbim aici.Si. referitor la celalalt aspect,cred ca relatiile soacra-ginere sunt cu totul altceva.Si sotul meu,si fostul meu sot, si fostul meu prieten, cu care am avut o relatie de 3 ani, s-au inteles foarte bine cu mama.In schimb am sesizat unele intepaturi inte ginere si socru,poate tot dintr-o anumita rivalitate.La femei rivalitatea este mai pronuntata din cauza naturii noastre mai explozive sa-i zic.Dar tot soacra e de vina,sa stii.
    Imi place tare mult sa vorbesc cu voi,ma cam incurc, citesc de 1000 de ori nu mai stiu cine ce a zis si ce parere are, era un bun chat pt asa ceva,cred ca ar fi tot timpul plin!
    eu o am in spate pe fotoliu si pe fata mea cea mica, anastasia care imi tot apasa pe taste.sper ca nu am fost incoerenta!?va pup pe toate si ...pe toti acum (asa tre sa zic)

    18 Feb 200522:45
  • person RE: mentalitati de soacra

    Bravo, Najan! Frumoasa analiza (sincer)!... Dar pari cam calculat. Uneori si femeile judeca asa, dar in majoritatea timpului asta nu le tine mult sau trebuie sa faca eforturi pentru asta. Sentimentele si calculul... Toti trebuie sa le tinem in echilibru... Pentru unii e mai usor, pentru altii (altele) - mai greu.

    De fapt, de aceea suntem si diferiti. Ce ar fi viata cu toti oamenii la fel? O plictiseala!

    18 Feb 200520:44
  • person RE: mentalitati de soacra

    Sper ca nu va deranjeaza parerea unui barbat. Daca va deranjeaza, va rog sa ignorati mesajul meu si primiti scuzele mele anticipat.
    Mamele de baieti nu sunt cu nimic deosebite de mamele de fete... Mamele ajung sa fie impartite in doua categorii in momentul in care devin soacre, ceea ce este o cu totul alta discutie. Ca o gluma, se spune ca soacra este ca berea : este buna rece, pe masa.
    Personal nu sunt de acord cu gluma de mai sus. Relatia mea cu soacrele a fost si este o relatie buna. Spun asta deoarece am avtu trei "soacre" si de 4 ani la a patra (am fost casatorit, am divortat si am mai avut doua relatii de 3 si respecti 5 ani). Relatia mea cu toate soacrele a fost excelenta si in ciuda evenimentelor care au dus la despartirea mea de fiicele lor, paradoxal, soacrele ma regreta si acum.
    Soacra actuala nu este cu nimic mai deosebita de celelalte dar nici de mama mea. Toate aceste femei nu vor nimic altceva decat fericirea "progeniturilor" lor (cum dealtfel, cred ca si voi, cele care cititi aceste randuri, vreti tot ce este mai bun pentru copiii vostrii actuali sau viitori). Iubirea de mama este totusi iubire de mama.
    Relatia cu soacrele trebuie definita de la inceput : respectul reciproc (consimtit sai umpus!!!) trebuie sa guverneze relatia DAR (ca exista si un dar), mai trebuie si acordul partenerului de viata.
    Daca partenerul(a) este in stare sa-ti dea cu tigaia in cap pentru ca ai zis ceva de "mama", este tragic.
    Apartenenta la "mama" este general valabila pentru ambii parteneri. Totul este, in ce masura "depindem" de mame si din ce motiv.
    Dependenta de mame poate fi din punct de vedere afectiv (ceea ce este tragic deoarece inseamna ca partenerul(a) nu-ti ofera afectiunea de care ai nevoie si, in acest caz se ajunge la despartire), din punct de vedere material (mai mult sau mai putin interesat), sau din necesitatea ajutorului (lucram si cineva trebuie sa duca si sa ia copiii la si de la gradinita, scoala etc).
    Un lucru trebuie "instaurat" de la inceput : relatiile cu parintii sunt relatii prieteni de familie. Ne vizitam, ne sfatuim, ne ajutam, dar, nu ne bagam in familia celorlalti decat atunci cand ni se solicita (dar si atunci, cu retineri).
    Relatia cu soacrele o intretin astfel : discutam, le cer sfatul, iar daca sfatul nu-mi convine, dirijez discutia in asa fel incat sa le fac sa ajunga la concluzia ca solutia lor nu este buna. Este greu dar merita efortul. Putina diplomatie nu strica nimanui (chiar face bine).
    Cat despre relatia "nora - soacra", aici intervin probleme feminine : dorinta fiecarei parti de a-si arata "DREPTUL DE POSESIE" asupra sotului-fiu. Soacra spune : Este fiul MEU iar nora spune: Este sotul MEU. Acest "MEU" este marul discordiei.

    armoniq spune : "mamele îºi învaþã bãieþii încã din pruncie cã aleasa inimii lor ar fi bine sã fie o fatã cuminte, ascultãtoare ºi bineînþeles, gospodinã. Femeia sã asculte de bãrbat, sã nu iasã din cuvântul lui, sã nu aibã un cerc de prietene pentru cã ar fi periculos pentru relaþie, cine ºtie ce idei îi bagã în cap."
    Daca ar fi asa, noi barbatii am ramane singuri toata viata, ceea ce nu se intampla.
    Sunt convins ca nici mamele de fete nu sunt altfel.
    Cat despre "Se observã clar cine dicteazã acest gen de relaþie ºi cine cultivã sclavagismul feminin: mamele de bãieþi." asta este o probelma pe care doar voi femeile o puteti eradica, deoarece, toate veti deveni intr-o zi, in mod inevitabil, SOACRE.
    Voi, actualele "nurori" oprimate de soacrele voastre, nu trebuie sa va razbunati pe viitoarele voastre nurori. Obisnuiti-va inca de pe acum sa luati in consideratie faptul ca copiii vostrii isi vor forma familiile lor iar familiile lor vor trebui sa fie respectate pentru ca copiii vostrii sa fie fericiti.
    Totul in momentul de fata se reduce la o chestiune de mentalitate retrograda, pe care o infierati acum dar la care "aderati" in momentul in care deveniti SOACRE.

    In speranta ca nu am jignit pe nimeni, va urez sa fiti fericite.

    18 Feb 200510:18
  • person RE: mentalitati de soacra

    Dany, ai incercat sa vorbesti cu alte fete din Japonia (sau cu alti oameni) la modul personal, nu oficial? In fiecare tara sunt chestii care tin de traditie, de mentalitate, pe care cei din alte culturi nu le inteleg si li se par, poate, absurde, iar pentru cei de acolo sunt normale.

    Sunt aproape sigura ca sotul tau actioneaza normal pentru Japonia sau pentru regiunea/nivelul de educatie/cultura din care provine, si discutii - poate chiar la modul abstract - cu cineva din acelasi mediu te-ar ajuta sa intelegi mai bine fenomenul si sa faci ceva.

    Inteleg ca tu nu lucrezi...? Din cate am citit (alta sursa de informatie in acest sens nu am), japonezii sunt obsedati de munca, deci, daca ai vrea sa lucrezi, cred ca sotul tau ar fi de acord, iar tu ai avea mai multa libertate si ai avea si alte preocupari, viata ta ar fi mai interesanta, si astfel de chestii nu te-ar afecta atat... (am stat 2 ani cu copilul meu acasa si, desi am fost si sunt foarte fericita ca il am si mi-a imbogatit viata - si asa foarte bogata - cu bucurii nemasurate, reintoarcerea in activitatea profesionala m-a facut si mai fericita - totul e atat de interesant!).

    In concluzie, cred ca raspunsul la intrebarile tale le-ai putea gasi la cei din jurul tau, sau chiar la tine - gandeste-te ce-ti place - sau la un preot din Japonia, cu care ai putea vorbi... Stii, preotii transmit multe de la suflet la suflet, mai presus de cuvinte.

    Vei gasi solutia, sunt sigura! Bafta!

    09 Feb 200522:38
  • person RE: mentalitati de soacra

    hei, dany, salut!
    imi pare rau ca esti nefericita dar te admir pentru faptul ca ai putut pleca acolo, intr-o tara cu totul diferita de a noastra.Eu am impresia ca sotul meu nu intelege bine ce-i spun in ramaneste si ne certam din cauza unor interpretari gresite, dar sa fi vorbit alta limba cu el!?In ce limba vorbiti?Poate ei au alte mentalitati si nu esti tu obisnuita cu ele.Poate ca el e bine intentionat,nu stiu ce sa zic.Poate iti pot da sfaturi alte fete care au mai avut sau au relatii cu tipi din alte tari.Eu nu am avut nu ca as fi impotriva,dar nu s-a intamplat.Mai vorbim.Succes.Eu zic sa iti faci ordine in ganduri si sa faci ce crezi tu ca trebuie facut.Poate esti de prea putin timp acolo si nu esti inca obisnuita.

    09 Feb 200516:25
  • person RE: mentalitati de soacra

    Nu ma intelegeti gresit ,eu locuiesc in japonia de 1 an de zile si nu am pe nimeni apsolut pe nimeni ,sant decat eu cu el ,si el cu mine ,cred ca este asa pt ca el nu are prieteni spune ca prieteni nu sant buni mai bine este singur .
    Vorbesc cu parinti mei de 2 sau 3 ori pe zi ,si vin in tara o data pe an ,doar atunci ma intalnesc cu prieteni mei si cu parinti.
    Am incercat sa il fac sa inteleaga ca si prieteni sant buni mai ales ca iti trece ziua nu mai este asa de plictisitoare dar nu am cu cine sa discut.
    Si asa a trecut un an gandindu-ma ca se va schimba dar imi dau seama ca este mai restrans.
    M-am gandit de enumerate ori sa divortez si sa vin acasa .
    Dar inafara de aceasta problema nu am apsolut niciuna .

    09 Feb 200516:07
  • person RE: mentalitati de soacra

    perfect daniela. esti meseriasa. daca ai ajuns in stadiul de ras inseamna ca te-ai imunizat. bravossssssssssss

    09 Feb 200515:51
  • person RE: mentalitati de soacra

    armoniq, imi place cum gandesti!de mine e mai nasol ca trebuie sa vin cu fetele dupa mine!sa stii ca pe mine ma pasioneaza tare mult discutiile astea, dar nu cred ca e vorba de o descarcare nervoasa, ca am ajuns la stadiul de ras deja.Si cand vine soacra-mea la mine deja nu ma mai enervez, ma bufneste rasul.

    09 Feb 200515:48
  • person RE: mentalitati de soacra

    Sincer nici nu stiu cu ce sa incep: sant casatorita de 1 an de zile,dar cert este ca sotul meu este japonez,nu am probleme cu soacra docamdata ,dar cu el am ; adica nu sant libertina ,nu am voie la cumparaturi singura ,dar mite in alte parti.
    La inceput mai ma lasa ,acum zice ca ma iubeste mai mult si este mai gelos.
    Soacra imi ia mereu apararea ii spune mereu sa ma lase mai libertina ,dar nu o baga in seama este in stare sa se si certe cu ea ca deschide subiectul acesta .
    Nu stiu ce sa fac ,ce sa ii mai zic pt ca raspunsul lui de fiecare data este ca eu sat frumoasa si poate imi gasesc altul ca el este urat.(dar nu este urat)nu stiu de ce are aceasta mentalitate .
    Inafara de aceasta problema nu am nici una ,am tot ce vreau ,nici nu deschid gura bine ca mi se si ofera.
    Dati-mi un sfat va rog mult de tot ce sa fac ca sa imi castig libertatea ce sa ii mai zic.

    09 Feb 200515:45
  • person RE: mentalitati de soacra

    stiti ce propun eu? o terapie in grup. sa ne adunam toate inversunatele de pe forum si sa spunem cele mai abjecte chestii care ni s-au intamplat , apoi sa ne sfatuim reciproc. paote iese ceva bun. de cand am propus tema asta simt mult stres in jurul acestui subiect si multe suparari. ce-ar fi sa devenim mai nepasatoare la toate mizeriile astea si sa incercam sa ne descretim fruntea?

    09 Feb 200515:39
  • person RE: mentalitati de soacra

    madalina, o sa zici ca sunt paranoia dar cred ca socrul tau are aceasta mentalitate pt ca nevasta lui i-a permis sa se poarte asa si l-a facut sa creada ca el e buricul pamnatului. in concluzie, tot soacra e vinovata pt ca a incurajat un astfel de comportament odios, iar lui ii convine de minune. nu te lasa doborate de nesimtirea lui. sa-si vada de nevasta aia pe care o conduce , tu sa iti vezi de casa ta.

    09 Feb 200515:36
  • person RE: mentalitati de soacra

    bine ai venit,Madalina!Eu m-am inteles bine cu primul socru dar din pacate nu putea sa deschida nici macar gara in fata "vrajitoarei".Iar pe al doilea nu l-am cunoscut pt ca a murit inainte sa il cunosc pe sotul meu.Dar in schimb ea , poate si din cauza ca este singura, e foarte rautacioasa.Dar n-am lasat-o preo mult sa se bage peste noi si chiar daca tot timpul sunt cu copii dupa mine pt ca nici macar nu vreau sa-i las cu ea, ma simt foarte bine.Am lasat-o de cateva ori si mi-a ajuns,e genul ala care se uita si dupa bonuri in cosul de gunoi sa vada cat am mai cheltuit pe la supermarket-uri.Iarna mi-e mai greu, dar vara sunt atatea parcuri cu terase, si mare si alte alea.Poate ca am noroc si cu fetele mele care sunt foarte cuminti. Mai vorbim, va pup fetelor.

    09 Feb 200515:28
  • person RE: mentalitati de soacra

    am observat dintr-o singura privire ca majoritatea aveti probleme cu soacra.Ei,bine eu nu ma inteleg cu socrul meu.De cum l-am vazut nu mi-a placut.E tipul de barbat care crede ca o femeie trebuie sa fie o sluga,sa-l serveasca.E tot ce urasc la un om:a avut o multime de femei,pe nici una nu a respectat-o si a incercat sa ma injoseasca si pe mine,dar nu i-a mers.Am noroc ca sotul meu tine cu mine,stiind cum este tatal sau.Daca vreti mai multe amanunte,vi le ofer cu placere(ma descarc si eu)

    09 Feb 200514:17
  • person RE: mentalitati de soacra

    insa sa nu uit sa precizexz, cred f mult in destin. asa ca s-ar putea sa ma indragostesc iremediabil de un roman minunat care prin calitatatile lui deosebite sa ma faca sa trec cu usurinta pentru povara de a aavea o soacra. orice e posibil. dar imi creionez altfel destinul din varful patului si altfel se intampla in realitate. va pup pe toate si ma bucur ca v-am trezit interesul. iar de tine cata ce sa zic, esti o draguta ca intotdeauna

    07 Feb 200516:10
  • person RE: mentalitati de soacra

    nu pot decat sa va fericesc pe amandoua. pe mine ma sperie un singur lucru la mine, ca n-o sa pot si n-o sa vreau sa ma prefac ca imi convin anumite lucruri, cand de fapt, nu-mi convin. cum spuneti si voi, ca mai treceti cu vederea, ca va prefaceti ca nu sesizati sagetile. pai eu as sari ca arsa, dar v-am spus din start ca sunt usor sarita de pe fix...chiar m-as bucura sa fie adevarat ce spuneti si sa va fie bine. eu una visez sa imi iau sotul departe, cat mai departe si sa nu mai aiba nici un contact cu maica-sa. sa fie numai cu mine. asta e. va fi imposibil, n-o sa fac asata, dar o sa imi caut un barbat de origine straina a cariu mama sa fie peste mari si tari.

    07 Feb 200516:06
  • person RE: mentalitati de soacra

    draga armoniq,am intalnit si romani fericiti adika ...sunt si barbati care nu dau 2 bani pe ce spune maica sa ,sau pe ce face maica sa ..dc? pentru ca la el in casa nu este maica sa...este doar el si cu ea...la el in casa nu maica sa ii da sa manance nu maica sa plateste datoriile case ..ci numai el si cu ea...la intalnirile de familie ,si nu numai .,sunt zile cand apare din senin sta cateva momente si pleaka la casa ei...daca are ceva de spus...spune ...discutam...dar nu legat de casa ..fiecare e stapan in casa lui si ea stie asta ..la inceput a fost mai greu...dar a priceput..nu spun ca nu exista in viata noastra ..exista si va exista mereu ...fiind cea care i a dat viata omului pe care l iubesc...atunci cand gresec recunosc ...atunci cand greseste recunoaste...de vorba buna stie toata lumea ....pana si soacrele ...iar eu pe a mea o respect ...
    bafta la soacre bune...pt ca exista...
    si bafta la barbati care nu vad in fiecare femeie ..pe mama lor (e grozanic de tragic)

    07 Feb 200515:37
  • person RE: mentalitati de soacra

    salut!
    abia am citit mesajele voastre ,nu mi-a mers net-ul cateva zile.Cata, esti fericita, ma bucur pentru tine, sa stii ca si eu sunt tot la a doua casnicie,prima mea soacra era si mai si, ma trezeam cu ea la usa la 5 dimineata cu borcane cu mancare si cu comentarii de genul"sa aiba si el ce sa manance saracul" dar am avut noroc ca am avut casa si am stat singuri si n-am avut prea multe in comun cu ea.iar a doua e mai buna sa zic asa, dar tot soacra e pana la urma.normal mai sunt si exceptii, am si eu o prietena care se intelege mai bine cu soacra decat cu mama ei.
    Ieri am fost la ea la masa si l-a luat pe sotul meu de la usa "ce-are casa asta de nu-ti mai place?".Am noroc ca el nu se prea ia dupa ea, ca altfel...Eu n-am nici un stres, zambesc frumos si ma fac ca nu am auzit.Si mi-e foarte bine.

    07 Feb 200513:47
  • person RE: mentalitati de soacra

    Sa traiesti, mindro! De unde ai capatat aversiunea asta vis-a-vis de soacre? Sau mame de baieti? E drept ca in mare masura este asa cu prea bine spui dar, cum tot tu ai afirmat, exista si exceptii. Probabil ca trebuie sa ma consider fericita pentru ca nu am avut astfel de probleme. Sint la a doua casnicie dar cu nici una din soacre nu am avut probleme. Prima ma trezea dimineata cu cafeaua si micul dejun pe noptiera, si tot ea m-a invatat ca femeile trebuie sa aiba si "secretele lor". Ca sint multe lucruri pe care barbatii nu e necesar sa le stie, ci doar "eu cu geanta mea"!Sintem in relatii bune si in ziua de astazi. Iar cea de-a doua...e pisaloaga, ma suna sa-mi spuna ca s-a scumpit curentul, ca nu mai stiu care a anuntat un cutremur si ca ar fi bine sa-mi iau copilul si sa plec undeva, in cimp!, ca sint o groaza de controlori in autobuz....probleme existentiale. Dar, in rest, am impus un regulament strict: fiecare cu casa si familia lui. In schimb, sotul meu, e putin "ordinar". Cind merge la ea, nu foarte des, ii pune femeia sa manince. Deh puiul ei. El foarte sceptic inspecteaza mincarea, o gusta si-i spune: mai mamica, asta este mincare? Pai mincare mai buna ca fata mea, nu face nimeni. Nu-mi place mincare ta. Biata femeie...nici nu vreau sa stiu ce este in sufletul ei. I-am facut observatie, dar degeaba. Cica prefera sa-i spuna decit sa manince fortat si sa o minta. Dar nu-i asa ca-i lipseste diplomatia? Oricit de bine m-as simti eu, trebuie sa recunosc ca asa ceva nu se face.
    Concluzia este ca nu m-am izbit de astfel de probleme. Daca i se pare ei ca o bluza, o oala sau o cratita este frumoasa si mi-ar folosi, imi cumpara. Ma mai trezesc cu cite un telefon mai domestic: trimite-ti baiatul ca v-am luat niste brinza, sau peste, sau ce Dumnezeu mai cumpara ea. Ma iubeste, sau se preface bine, o face pentru linistea baiatului ei...habar n-am dar este OK.

    07 Feb 200512:16
  • person RE: mentalitati de soacra

    draga anjeline, nici un barbat nu fuge de propriul lui confort. ori mamele sunt mai mult decat un vis frumos, sunt pt ei femeia ideala in viata. daca s-ar putea si sotia sa fie la fel, sa gateasca la fel, sa fie devotata pana la anularea propriei fiinte ar fi perfect pt ei. cum crezi tu ca fug barbatii de asa ceva? nu stiu ce fel ai intalnit tu, dar majoritatea vor o sotie care sa fie prelungirea mamei. am spus cred ca sunt si exceptii, dar prea putine pe metru patrat..

    06 Feb 200513:26
  • person RE: mentalitati de soacra

    alina valentina, mesajul meu pt tine i l-am atribuit din greseala danielei, nu ca ea nu ar fi de apreciat. dar sinceritatea ta m-a lasat cu gura cascata, recunosc. un om care se ghideaza pe principiul, ce nu-ti place altuia nu-i face, este valoros si merita respectat. felicitari

    06 Feb 200513:21
  • person RE: mentalitati de soacra

    exemplul da de tine- cu cine vrei sa ma culc? cu tine?- este cat se poate de confortabil pt mame, de aia se linistesc. ce zic ele- lasa ca atata timp cat baiatul meu isi rezolva problemele fiziologice, nu ma deranjeaza cu nimic. dar stai sa vezi cand vine vorba de o casatorie, cum sar ca arse. cum ? baiatul meu? botul meu de aur? sa se insoare cu aia? sa fim serioase. cred ca nu e femeie sa nu fi simtit mizeria asta macar o data in viata.

    06 Feb 200513:18
  • person RE: mentalitati de soacra

    ma mir ca e usa de biserica. de obicei mamele de baieti sunt usa de biserica pana...data viitoare daca ma intelegi. stii ce e ciudat? ca nici macar nu sunt maritata, dar am o greatza profunda de toate aspectele astea abjecte pe care le implica o relatie de cuplu. nici iubit nu am, sa ne-ntelegem, ca la cat sunt de turbata, cina sa ma suporte?

    06 Feb 200513:11
  • person RE: mentalitati de soacra

    Ca tot e vorba de soacre,sa va povestesc o intamplare destul de amuzanta...despre cum si"a educat iubitul meu mama.Pe la 20 de ani,la prima relatie serioasa,incepuse maica"sa sa intre in panica: " nu"ti mai place mancarea acasa,iubita aia a ta gateste mai bine nu?" , " bine ca nici de dormit nu mai dormi acasa" , " eee...stiu eu,nu ma mai iubesti tu de cand esti cu fata asta,m"ai uitat".A rabdat baiatul cat a rabdat,dar deja se umpluse paharul..si in timpul unei crize de gelozie din partea mamei,s"a descarcat si el: "Femeio,da ce vrei sa ma culc cu tine?mai lasa"ma"n pace...iubita e una,mama e alta...ce tot imi faci crize de gelozie atata?".Ei,vreau sa zic ca femeia e usa de biserica de atunci... :)

    04 Feb 200519:14
  • person RE: mentalitati de soacra

    daniela, ma bucur ca exista femei si mame ca tine. ma bucur si ca ai un sot deosebit alaturi pentru ca sunt convinsa ca foarte putini barbati sunt statornici si la fel de putini nu se lasa influentati de mame. eu nu vreau sa jignesc pe nimeni, poate si eu voi fi mama de baiat, dar sunt convinsa ca voi fi o mama corecta. mi-e atat de greata de mamele care distrug casnicii si care au cu fii lor o relatie aproape incestuasa, incat stiu ca nu voi putea fi asa niciodata. m-as anula ca om

    01 Feb 200510:13
  • person RE: mentalitati de soacra

    salut!imi place subiectul asta!eu sunt destul de diplomata de obicei cu soacra,mai ales ca este chiar soacra adevarata, are un singur baiat, idei multe si invechite,si tare i-ar placea sa fie ea sefa in casa mea (pt ca nu stam cu ea).Cand am ramas gravida a crezut ca n-o sa pot fara ea si o sa termin cu gasca, cu prietenele mele si o sa isi instaureze regimul terorist la noi in casa.Si culmea, n-a fost asa.Acum am 2 copii (2 fete),nu imi e usor pentru ca mama lucreaza si sunt singura,dar daca sta soacra-mea la mine mai mult de 1 ora ma scoate din ritm si ma doare capul.Sunt super agitata si ocupata,dar ma simt foarte bine.NU SUNT STRESATA!Si nici nu tac daca nu-mi convine ceva, ba chiar dau din gura tot timpul.Pina la urma e casa mea, nu a ei si deciziile imi apartin.Iar sotul meu nu prea comenteaza dar daca o face ii bag si lui aceeasi placa,si tace saracul!Oricum mereu a fost de partea mea, in privinta asta n-am avut probleme.Am luat-o razna, e aproape 3, ma duc sa ma culc.salutari tuturor!

    01 Feb 200502:41
  • person RE: mentalitati de soacra

    Ne degeaba se spune "mama de baiat"!

    Eu sunt mama de baiat - copilul meu are 8 ani - si, pentru ca am auzit si toata lumea vorbeste despre ce inseamna mama de baiat, ma straduiesc sa nu confim asta si sa-i dau cat mai multa libertate baiatului meu, pentru ca el sa fie cat mai independent si pe picioarele pe lui, prin urmare cat mai puternic.

    Cat despre soacre, mama mea, femeie normala, cu capul pe umeri, rationala (si educata, a propos de ce se spunea mai sus...), sa vedeti ce s-a transformat in SOACRA cand fratele meu s-a casatorit! Sper sa-mi amintesc asta (la capitolul ASA NU) cand voi deveni soacra...

    29 Ian 200516:54
  • person RE: mentalitati de soacra

    sal..hmm..cum ai ajuns la concluzia asta? ciudat...eu nu am intalnit nici un asemenea specimen
    de barbat...care sa stea legat de fusta mamei..inca mai exista? eu credeam ca au disparut...demult sau mai bine zis din totdeauna barbatii si au dorit independentza cu mai multa disperare decat femeile..dc. exact tocmai de a scapa de gura mamei...iar ...soacrele nu s asa de rele atata timp cat face pe mama cu baiatul ei..pt ea esti la inceput...un adeversar strain care i fura baiatul...dar nu multe realizeaza ca de fapt ei vor sa fuga....si in plus e normal...si in plus la mame e normala chestia asta ...(in general...intotdeauna exista si cazuri de exceptie..lojik)...dc i normal...pt ca intervine ...."functia"(sa i zic asa) materna...
    have a good day

    28 Ian 200514:05
  • person RE: mentalitati de soacra

    dar si femeile sunt vinovate …greu de înþeles, sofisticate, sensibile, ºirete, cochete, seducãtoare, ambiþioase, visãtoare, mãmici moderne, ºefe. Pe de altã parte, tot femei, dar resemnate, complexate, gospodine, timide, ascultãtoare, casnice, plângãcioase, panicoase. c-est la vie mes amis

    23 Ian 200512:50
Recomandari