Povestea noastra...sau cum visul devine realitate!!!
- person sa va traiasca
Mi-a placut povestea dumneavoastra , m-ati sensibilizat si pe mine
26 Feb 200611:35
Numai bine
Sonia - person Theodora
AI NISTE COPII SUPERBI! Sa le dea Dumnezeu multa sanatate, iar pe voi ( pe tine si pe Makis) sa va tina sanatosi si fericiti mereu (nu de alta, dar aveti de crescut 2 BIBELOURI DE PORTELAN) :)
07 Sep 200418:46
:( Din pacate, noi inca nu avem copii! Desi speram sa vina cel putin unul (pt ca si noi am vrea gemeni- fata si baiat :) ) cât mai curând!
IUBESC COPIII, ÎI ADOR! Am terminat COLEGIUL DE INSTITUTORI (educatoare, învatatoare, profesoara), de dragul copiilor. In perioada în care am lucrat la gradinita, eram foarte fericita, eram în mediul meu. Imi place sa ma cobor la mintea copilului, îi îndeplinesc toate dorintele. Dorintele copiilor, sunt legi pentru mine. De aceea, copiii ma iubesc si asa cum spunea flower, simt ca eu îi iubesc si vin la mine, chiar si copiii care nu ma cunosc! Si pe strada când întâlnesc un copil (cu parintii lui) fac "goange" cu el si imediat începe sa râda! (si parintii zâmbesc larg):) - person
Wow , cat de mari s-au facut.....in ultima poza erau niste proiecte de om......
07 Sep 200418:46 - person Povestea noastra...sau cum visul devine realitate!!!
Frumoasa poveste ,Theo!
07 Sep 200418:46
Noi eram casatoriti de trei ani si eu spusesem de la inceput ca nu vreau copii, ca n-as avea rabdare sa-i cresc si nu stiu daca le-as putea oferi ceea ce mi-as dori. Sotul meu a fost de acord cu mine, a spus ca daca eu nu vreau deloc, poate vom adopta candva un copil( ideea asta am respins-o din start).
Sotul meu e innebunit dupa copii si se pare ca si acestia il plac. Mergeam pe strada si ne intalneam cu alte cupluri cu copii si acestia veneau la el razand, desi nu-l conosteau. Ma durea cand il vedeam uitandu-se cu drag la copii altora...m-am hotarat sa-mi calc pe inima si sa fac si eu un copil.
Nu am avut nici o alta sarcina nici inainte nici dupa ce l-am avut pe Cosmin.
A durat vreo doua luni pana am ramas insarcinata, ca sotul meu care isi dorea atat de mult copilul incepuse sa se teama ca nu putem fizic vorbind sa avem unul.
Am ramas insarcinata stiam lucrul asta, il simteam dar mi-am facut si testul sotul meu era in al noualea cer cand a vazut ca e pozitiv.
M-am dus la ginecolog cand eram in luna a doua si m-am mai dus la opt luni si jumatate. M-am simtit rau in primele patru luni, avea senzatii de voma cand simteam miros de parfum barbatesc( al meu nu ma deranja deloc), miros de cafea( si eu sunt o mare bautoare de cafea, beau cam 1 litru /zi), miros de tutun...
Imi era somn tot timpul...
A trecut si perioada asta si a inceput la serviciu o perioada foarte tensionata din cauza sefei ( venisera controlerii financiari din Olanda si descoperisera niste greseli la clientii debitori si incepusera sa sape si sa ceara tot felul de rapoarte, au fost pe punctul de a o da afara pe sefa care e sotia directorului) si nu mai puteam dormi noaptea din cauza stresului...
Am decis sa nasc normal desi toate colegele imi spuneau sa fac cezariana, ca e mai bine.
La opt luni si jumatate am facut ecografie si mi-au spus ca bebe are 3.800 gr.
Ne doream o fetita dar Dumnezeu ne-a daruit un baietel [b]superb[/b], de 4.300 gr., blond cu ochii albastri ca cerul( noi suntem amandoi bruneti cu ochii caprui, copilul seamana cu mama sotului meu).
Nasterea a fost cumplita, niste dureri pe care nici nu mi le puteam imagina care au durat aproape 12 ore. Am nascut miercuri, 25 iunie 2003 la orele 24 fix.
A doua zi m-am dat jos din pat si am lesinat, m-au ridicat de jos alte fete care erau in acelasi salon cu mine. N-am putut urina trei zile, eram in pragul de a face blocaj renal, plangeam tot timpul.
M-au mutat in alt salon si nu m-am putut ridica din pat doua zile, nu-mi vazusem copilul decat atunci cand il nascusem si imi spuneau fetele celelalte ca plangea de foame cand ele se duceau sa-si alapteze copiii. N-am avut lapte decat cand am ajuns acasa si atunci doar doua saptamani. Nu mi s-a parut ca era o senzatie deosebita alaptatul si nici n-am avut probleme cand am incetat sa mai alaptez.
Am reusit sa-l vad a treia zi si mi s-a parut cel mai frumos copil pe care l-am vazut vreodata, toate asistentele il dragaleau ca era cel mai mare si mai cuminte de-acolo, toti copii urlau langa el si el dormea. Cand l-am adus acasa s-au scimbat lucrurile, n-am mai avut odihna.
Sotul meu e cel mai fericit tatic pe care l-am vazut vreodata, iar Cosmin e cel mai rasfatat copil, nu-i refuza nimic.
Acum pot sa spun ca sunt mandra de copilul meu, ca-mi pare bine ca am luat hotararea sa fiu mama, si ca respect mult mai mult femeile care au copii pt. ca acum stiu ce inseamna sa cresti un copil, cata truda si nopti nedormite inseamna, cata rabdare trebuie sa ai. - person Povestea noastra...sau cum visul devine realitate!!!
[b]Partea 1-a
07 Sep 200418:46
"Cind a inceput ziua de luni,stiam ca va fi o zi deosebite,speciala,unica...Era ziua in care intilnirea cu doctorul meu,imi confirma ceea ce stiam cu siguranta de o saptamina! Nu-mi inchipuiam,insa,ca lucrurile vor lua o asa mare viteza!!!
Intilnirea era la 18.30.Zece minute inainte,eram acolo.Mi-a venit rindul,insa,abia la 19.40. Eram pregatita,stiam de ce sint acolo,vroiam doar confirmarea doctorului ca sint insarcinata. Nu eram insa pregatita pentru ceea ce aveam sa aud peste numai cinci minute!!!
Intinsa pe masa si cu ochii pe ecranul computerului,vad la un moment dat doua bobite ca doi ochisori. Pina sa-mi dau seama ce se intimpla sau ce vad,doctorul ma intreaba daca cu ceea ce-mi va spune voi plinge sau voi ride!!???!!! Pina sa-mi dau seama ce vrea sa spuna,a aruncat bomba:"AI GEMENI!!!"
Am crezut ca se opreste timpul in loc! Nu-mi venea sa cred,desi dovada se afla in fata mea SI ERA VIE!!! GEMENI! Doamne Dumnezeule! VISUL DEVENISE REALITATE! VOI DEVENI MAMA!
Continuarea e usor de imaginat! Makis a ramas cu gura cascata,surprins,dar in acelas timp,mindru de mine si de el...Gemeni! Nu e putin! Trecea dintr-un soc intr-un altul!!! Cind a inceput sa realizeze situatia si sa puna cap la cap tot ce-i spuneam,am inteles ca deja,in cinci minute,devenise deja TATA!
Partea a 2-a
Sarcina a decurs aproape fara surprize neplacute! Traiam cea mai minunata perioada din viata mea! Au urmat primele batai de inimioare,primele miscari din burtica,o hemoragie serioasa,dar care nu a pus in pericol gemenii,cerclajul,aflarea sexului si...25 kg in plus!!! Era uimitor cit de bine se dezvoltau gemenii! Insasi sarcina gemelara era o minune,avind in vedere faptul ca in urma unei operatii de chist ovarian,ovarul sting a fost inlaturat si trompa stinga legata!!! Toate mergeau ca pe roate! Doar eu ma miscam ca o rata! Ziua cea mare se apropia! De la bun inceput am stiut ca voi naste prin cezariana! Nu aveam nici cea mai mica idee de ce ma astepta,dar cu toate astea eram foarte calma. Aveam siguranta ca atunci cind va sosi timpul,voi sti cum sa fac si ce sa fac tot ce trebuie!!! Deci am hotarit intilnirea cu gemenii pe 03.Aprilie.2002.
Partea a 3-a(dar nu ultima!)
Am nascut miercuri,03.Aprilie.2002 la ora 12.45...si 12.52!
Alexandros 3030gr,50.5 cm a avut cordonul ombilical in jurul gitului si au necesitat 7 min pentru a veni pe lume si Yannis 2405gr,50 cm!
Alexandros a avut nevoie de oxigen(Doamne, ce bine ca dormeam!!!) si a fost citeva ore la incubator...Din fericire,pina mi-am revenit din anestezie,si-a revenit si puiul meu...Dar nu puteam sa-i vad! Eram legata de pat...perfuzii,punga cu urina...brrr!!! Si nu vroiam sa dorm din nou... bebeii mei ma asteptau Vreau sa ma scol! Ma doare,nu ma pot misca,ametesc...O.K. Miine la prima ora! Miine la fel,dar nu rezist,cer sa-mi scoata toate cablurile,il iau pe Makis de mina si cu junghiuri care nu pot fi descrise ma ridic...ametesc din nou dar sint in picioare,am facut un pas,inca unul! URA!!! Sint doi pasi mai aproape de ingerii mei...
Trusa de farduri! Unde e trusa de farduri??? Nu ma pot duce in halul asta sa-mi intilnesc ingerii!!! Ma fac frumoasa,desi miinile i-mi tremura,reusesc un machiaj aproape profesional!!! Cred ca o sa-mi schimb meseria! Sint gata! Da,dar e abia 12.00 si vizita e la ora...19.00 Dar au trecut 24 de ore...nu mi-am vazut ingerii,vreau sa-i vad ACUM!!!!!! Degeaba! Nimeni nu ma poate ajuta! Trebuie sa astept pina la ora 19.00
Paseam pe holul care ma duce mai aproape de puii mei si nu ma tineau picioarele! Erau in saloane diferite. Makis a vrut sa-mi spuna care era Yannis,dar eu,inainte sa deschida gura,eram linga el si-i vorbeam la ureche...am stiut ca el este...era cel mai cumintel...toti plingeau,se agitau,Yannis,doar cu scutecelul(pampers),dadea din minute si ma astepta! Si cind l-am luat in brate...Doamne! m-a cuprins o caldura si un sentiment de nedescris...era asa de cald...si moale...si mirosea asa de frumos! Makis da din gura...ceva zice,dar eu nu aud! Ma zguduie putin si-mi spune un nume"ALEXANDROS" Ahhh!!! Mai am inca un pui care ma asteapta!Cu greu,il las pe Yannisjos si ma duc in celalalt salon.Alexandros era sub lampi cu cabluri la miini si la picioare...
Doarme! Nu-l pot lua in brate! Dar ma aplec si-i vorbesc la ureche...ma aude...stiu ca ma aude! Misca minuta...si nasucul...stie ca sint aici...dar drumul a fost lung...si vrea sa doarma! Dormi,ingerasul meu! Cind te vei trezi,eu voi fi din nou aici! Incep sa pling si incerc sa-mi ascund lacrimile! O sora ma vede!"De ce plingeti,doamna Papadopoulou(Papadopulu!!!!)?" Ohhh! M-a vazut!"De fericire" raspund..."Aaaa,atunci e in regula,aveti voie sa plingeti din belsug! Sa va traiasca gemenii!"
Dupa patru zile alaptez pentru prima oara! Pe Yannis! Alexandros e inca sub lampa,are un icter slab,inca nu l-am luat in brate!
Alaptatul!!! Ce experienta minunata! Yannis a stiut din prima ce are de facut,eu eram doar spectator! Adoarme la sin...se trezeste...mai maninca putin...time up! Trebuie sa ne despartim...ne vedem peste patru ore puiule...
Urmatoarele zile(am stat 8 zile in spital) traiam doar asteptind sa treaca ora si sa ma duc din nou sa-i vad si sa-l alaptez pe Yannis!
Dupa opt zileam plecat DOAR cu Yannis acasa! Alexandros asteapta rezultatele cu noile numere de la icter.Nu am dormit toata noaptea,puiul meu era singur acolo! Yannis s-a trezit de doua ori,a papat si din nou nanica! La ora 09.00 dimineata Makis era la spital,i-am spus sa nu vina fara Alexandros!!!
La ora 14.00 eram cu totii ACASA...si marea aventura abia incepea!
Azi puii mei au 2 ANI SI 2 LUNI!!!
Asta a fost! Sper ca va placut povestea noastra si nu v-ati plictisit citind-o.[/b]
Recomandari
Newsletter Ele.ro





- person
"zambeste iar si priveste putin:orice pahar jumatate gol mereu e si jumatate plin"








