Visez sa te-ntalnesc!
Nu as vrea sa va plictisesc cu mica mea poveste,dar va rog sa aveti rabdarea de-a trece peste ea.Am 32ani si tot imi pun intrebarea:Unde esti,cine esti? O intrebare adresata fiintei care m-a nascut si ma lasat intr-un spital din TURNU-MAGURELE.Oare nu are reprosuri,nu o va trezi din somn tipete de bebelus,ce-i implora dragostea de mama? E o durere pe care nu stiu cum s-o astern.Iertati-ma!-m-am blocat in cuvinte.
- person ...
e de apreciat ca ai trecut prin atatea si totusi mai gasesti in sufletul tau puterea de a ti ierta mama biologica.
28 Ian 200811:11
Eu nu cred ca as putea...Poate a fost o situatie mai speciala si s o fi speriat ca este mama , dar dupa ceva timp treuie sa iti revii.Si de ce sa caute tot cel abandonat?Pt ca tot el a suferit cel mai mult.Oricum esti de apreciat, dar din punctul meu de vedere nu cred ca merita deranjul. - person continuare
"-In alte cazuri copii acestor parinti,s-au imbolnavit de pneumonie si-au murit" Stiti ce-am facut? -Am luat fetita si-am fugit,tremurand de frica sa nu vina cineva sa mi-o ia.NIci nu ma gandeam ce se va intampla cu viata,cariera,familia mea,imi vedeam fericirea doar alaturi de ea.
27 Ian 200822:25 - person o intamplare.....
In urma cu 10ani am nascut o fetita,eram atat de fericita,incat uitasem de toate intrebarile ce ma urmareau,dar soarta mi-a dat alta lovitura:la 7luni aflu ca fetita mea nu vede.Va imaginati ce soc am avut cand mi sa spus direct:"draga doamna ,fetita nu vede deloc si nu are nici-o sansa in viitor".Cu-o masca de bun indrumator in viata,acest profesor universitar ma cheama in birou si-mi spune:"-Am avut cazuri asemanatoare si de multe ori parintii au lasat acesti copii in centre speciale si i-si nasc alti copii sanatosi.
27 Ian 200822:07 - person Dragi prieteni,
Sant de acord cu voi:"o mama adevarata nu-si poate parasi puiul orice ar fi " in asemenea cazuri nu exista scuze.Nu o urasc sau s-o condamn, nu am acest drept,judecatea o face cel de sus"Doamne-Doamne".Ii doresc multa putere sa-si invinga cosmarurile,sant sigura ca traiest-n umra lor.
27 Ian 200821:14 - person diana
nu cred ca vreunul dintre noi isi poate imagina cit de dureros este pentru tine. Nici nu indraznesc sa spun as sti prin ce treci.
27 Ian 200811:41
Totusi, desi reactia Albatricai este una normala, eu zic sa nu te adincesti in mihnire. Nu cred ca o femeie intreaga la minte isi poate abandona copilul fara un motiv extrem de serios ( nu scuzabil dar trebuie sa existe un motiv ) care sa o faca sa renunte la cel caruia i-a dat viatza. daca o gasesti pe mama ta, bucura-te de ea macar de acum inainte. Daca e cu putinta. Sint sigura ca este o femeie cu o poveste trista, la fel de trista ca parasirea ta intr-un spital - person Fii tare!
Eu, daca as fi in locul tau, as face tot posibilul sa o intalnesc pe acea femeie care ti-a dat viata, as privi-o in ochi si as intreba-o, cum a avut nerusinarea sa-si abandoneze copilul, bucatica din carnea ei, suflet din sufletul ei...oare n-a avut nici o remuscare cand a abandonat o fiinta nevinovata? Cum a putut avea asa o inima de caine? Pentru asa ceva nu exista scuze, oricat de greu i-ar fi fost financiar sau familial...un copil nu se lasa niciodata pe mainile unui strain, la voia intamplarii.Cum a putut sa renunte la fericirea de a tine in brate un pui de om, la bucuria de alapta si de a-i vedea progresele facute in fiecare zi? La zambetul nevinovat si induiosator al unui prunc.Orice ar fi...nu merita sa-i spui vreodata MAMA!
26 Ian 200820:01
Recomandari
Newsletter Ele.ro





- person
"detalii la www.fondurile-structurale.com"








