Raspundeti la provocari?

personflower

  • person RE: Raspundeti la provocari?

    In general raspunsul la provocari este o justificare sau poate o confirmare a propriei valori...si daca ti-ai cunoaste valoarea,cred ca nu ai putea fi provocat.
    Si daca provocarea ar fi conflictuala?...raspunsul e acelasi...daca iti stii valoarea (desigur daca depasesti baremul)nimic nu te-ar putea atinge, in cazul in care esti sub barem, atunci s-ar include in cadrul axiomelor, iar acestea sant nistre propozitii adevarate prin ele insasi natura lor...si eu nu cred ca ai vrea sa lupti contra matematicii, e totusi stiinta cea mai exacta si inca abstracta :)

    14 Ian 200523:26
  • person

    eu raspund la provocari pentru ca asa sunt eu impulsiva..daca n-as face-o as simti ca imi calc pe inima...parca mi-as frange sufletul si de aia fac ceea ce cred ca trebuie sa fac si spun ceea ce vreau pana la ultimele consecinte

    07 Sep 200418:45
  • person

    Cred ca thread-ul "Forumul ELE.RO > Dragoste > Seductie > Provocare pentru barbatii de pe forum" explica oarecum pozitia mea.
    Da le accept , unele dintre ele pot fi constructive, altele distractive.

    Insa facand referire la tipul de provocari ale caror subiect esti chiar tu , raspund si la ele (:mad: de rau ce sunt :D ) si incerc sa aduc cat mai multe argumente in favoarea mea pentru a demonstra contrariul . In fond , astfel de provocari sunt facute de persoane care nu te cunosc prea bine si exista tentatia de a judeca dupa anumite interpretari ale cuvintelor (ca bine zicea Geo - cuvintele te reprezinta) sau dupa aparente.
    Fiecare se descurca in stilul lui......cred ca tine mai mult de personalitate.

    07 Sep 200418:45
  • person incercare?

    nu ai mai primii private msgs daca ai stii sa vorbesti frumos cu oamenii..poate asa nu vei mai avea nevoie sa-ti pui rabdarea la incercare....

    07 Sep 200418:45
  • person Raspundeti la provocari?

    De curand mi-a fost pusa rabdarea la incercare prin mai multe metode:
    - mesaje private
    - post-uri al caror subiect eram, etc.

    De obicei sunt impulsiva si raspund cu replici usturatoare de fiecare data la provocari.

    Am invatat, insa, de-alungul timpului ca "good things come to those who can wait", si mi-am acordat acest ragaz, mie si celor care m-au provocat.

    Eu nu am incercat niciodata sa ies in evidenta daca nu am avut ceva de spus. Dovada stau post-urile mele.

    Voi ce ati face daca ati fi provocati ?
    Daca

    De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
    In jurul tau si spun ca-i vina ta;
    De crezi in tine chiar cand omenirea
    Nu crede dar s-o crezi ar vrea;
    Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
    Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
    Daca privit cu ura nu te razbuni urand
    Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;
    Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
    Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
    De nu raspunzi la ura tot cu ura
    Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;
    Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
    Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
    De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
    De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;
    De poti sa nu cazi prada disperarii
    Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
    De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
    Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;
    De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
    Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
    De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
    Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
    Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
    Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;
    De poti ramane tu in marea gloata
    Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
    Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
    De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;
    De poti prin clipa cea neiertatoare
    Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
    Daca ajungi sa umpli minutul trecator
    Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
    Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
    Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu.
    de Rudyard Kippling

    07 Sep 200418:45
  • person

    Parere mea draga flower, ar fi urmatoarea.

    De obicei intr-adevar oamenii tind sa-si formeze o impresie gresita. Cel mai bun lucru pe care eu il fac si la mine sincera sa fiu a dat rezultate, este in primul rand sa cer lamuriri de la cel care mi s-a parut ca ma provoaca. Asta ca sa nu cred doar eu ca e o provocare si defapt sa nu fie. Sau daca e o provocare vizavi de care eu nu ma simt neaparat lezata, mai bine imi cer scuze.
    Daca totusi e o provocare care ma deranjeaza, incep prin a asculta ce are celalalt de spus, il mai intreb, mai recunosc ce-i de recunoscut, si in general in momentul in care celalalt vede ca sunt deschisa criticilor si chiar vreau sa stiu daca am gresit o lasa si el mai moale. Nu stiu daca e cea mai buna solutie, dar eu fiind de felul meu pasnica, mai bine cedez, decat sa dovedesc ca am eu dreptate. Un om caruia ai tinut sa-i dovedesti ca el a gresit si tu ai avut dreptate, nu stiu daca pe viitor te va mai avea la inima. Nu toti sunt dispusi sau nu stiu sa accepte ca au gresit.

    E doar parerea mea, poate voi aveti o alta parere, oricum draga flower cred ca tocmai ai deschis un subiect extrem de interesant, vizavi de cum trebuie sa reactionam in anumite situatii. Ce ziceti?

    07 Sep 200418:45
Recomandari