Cum trecem peste o deceptie?
- person
O sugestie pentru libertatea de dupa eventualul divort:fa mult sex si iubeste putin pentru o perioada.Eu pina la 24 de ani am privit sexul ca o dovada de iubire fata de partener.In sfirsit dupa 6 ani de viata sexuala mi-am propus sa ma gindesc la sex ca un lucru bun pentru mine insumi.In consecinta m-am decis sa uit de dragoste pentru o vreme si sa ma concentrez pe sex si voie buna.
07 Sep 200418:46
Singura preocupare era sa ma feresc de boli transmisibile sexual
si sa-mi gasesc parteneri cu care sa simt ca sint in control.Pentru citiva ani buni am reusit sa ma comport ca barbatii.Am avut chiar satisfactia sa am orgasme iar dinsii sa nu ejaculeze dupa care sa ma duc acasa.Am jubilat cind au fost tipi care isi imaginau ca vom avea o relatie amoroasa si se aratau nemultumiti de libertatea mea.Imi aminteam cu ironie cum adoram sa calc camasile primului meu iubit.Acum aveam "iubiti" pentru care nu faceam nimic decit sa-i incint cu prezenta.In acest context ei imi gateau sau daca nu ma scoteau la restaurant.In ultimii ani ai relatiei de 5 ani mi se facuse lehamite sa stau singura la bucatarie sa gatesc pentru frumosul din padurea adormita care lenevea in pat.Nici macar nu vroia sa stea cu mine la bucatarie sa am macar cu cine schimba o vorba.Ei bine mi-am luat revansa.Mi-am dat seama ca in viata gasesti ceea ce cauti si nu trebuie neaparat sa fii "mai buna" ca sa obtii mai mult si sa dai mai putin e deajuns doar sa vrei.In actuala casnicie isi calca singur camamasile.
Ma rog ceva idei de viitor aici daca crezi ca te inspira. - person
Mare adevar a spus Moon vis-a-vis de libertatea de miscare. Eu una in casnicia actual pe duca nu m-am bucurat niciodata de libertate de miscare, cam orice doream sa fac era prost primit si pot numara pe degetele de la o mana lucrurile pe care le faceam pentru mine, si va rog sa ma credeti ca obtineam cu efort lucrul asta, si nu era big deal.
07 Sep 200418:46
De multe ori am oftat pe tema asta, dar cred ca intamplandu-se mereu si intrand in relatie de tanara, ma obisnuisem si o luam ca pe o stare de fapt. Acum insa ma intreb ce voi face cu libertatea care mi se va da in curand. Si parca nu imi vine mare lucru in minte, asa ca sunt trista.
Cred insa ca daca ma voi mai cupla vreodata cu cineva (gand greu de crezut de mine la ora actuala, va spun drept) am sa ii explic de la inceput ca am avut un sot foarte posesiv si gelos si ca nu mai pot suporta asta. - person
E just ce spui tu!In fond "in tot raul e un bine" si "acolo unde nu este iubire este libertate(de la mine citire).In fond iubirea devine repede o capcana in care ne pierdem identitatea si libertatea de miscare.
07 Sep 200418:46
Pentru libertate, Mo. - person
Fetelor dragi(pe bune, cineva spunea pe forum ca nu suporta aceste dragalasenii, de ce nu?).
07 Sep 200418:46
Cum eu sint intr-o lupta cu mine insumi si cam cu toti din jurul meu de acum vreo 2 ani, ma hazardez in continuare sa va sugerez
din ideile care imi vin mie in situatia mea.
Cum dupa standardele mele casnicia mea este de rahat(pardon, vreau sa spun nici un aspect nu e satisfacator) m-am chinuit in zadar sa obtin cooperarea sotului meu pentru o ameliorare.Cum
simplul dialog a devenit un monolog al meu in fata unei stinci de neclintit(partenerul), am apelat la terte persoane(consilier matrimonial, psiholog etc) ,singura sau ,(cu mare efort din partea mea), in compania sotului.Nu am obtinut decit noi frustrari.Inainte de a cauta ajutor extern am conclus bine ca "daca dragoste nu este, nimic nu este" sau mai bine pe dos "daca nimic nu este, dragoste nu este".In aceasta idee a cauta ajutor dinafara nu are sens, dar avem un copil pe care il iubim amindoi si mi-am spus ca e spre binele lui sa ne intelegem.Acum toate aceste framintari m-au facut sa-mi detest sotul si sa nu mai vad alta solutie decit divortul.Nici aici nu am cooperarea lui, cica nu-i nimic daca-l detest, asta se va schimba, primii 5 ani de casnicie(deja impliniti) sint cei mai grei, bla, bla...Cica el traieste doar pentru mine si pentru copil pentru care si-ar da viata...Aiurea!I-am cerut lucruri mult mai minore decit viata si totusi...sintem in aceeasi situatie de acum 2 ani.El afirma ca divortam doar daca sintem batute, violate,
abuzate de un sot betiv sau afemeiat sau drogat.Voi ce credeti?
Eu cred ca orice obsesie a unuia din parteneri care face ca viata de familie e afectata fara posibilitate de redresare este un motiv de divort.Sotul meu are 2 obsesii majore care ne impiedica sa ne construim ca familie stabila si fericita.Putin conteaza natura obsesiilor.Sa zicem ca ar fi obsedat de dragostea de ciini, pentru care ar cheltui sume necesare familiei ar da prea mult din timpul lui etc.Nu este cazul nostru, dar ma rog, orice piedica majora care vine inaintea binelui familiei este un bun motiv de divort.
Acum de vreo 9 luni ma chinui sa divortez de el in mod convenabil
din cauza micutului caruia nu vreau sa-i daunez, ci dimpotriva.Si in asta ma lovesc de pasivitatea sotului.Nici sa traim bine impreuna
(de pe acum prea tirziu de a mai repara ceva deoarece sentimentele mele sint prea negative), nici sa traim bine separat
nu-l intereseaza.Cica sa am rabdare ca in curind va face rost de bani(aceeasi idee de 5 ani acum) si asta le va rezolva pe toate.
Ce am facut in periadele de stress intens?Am plins, am fumat in nestire, am baut, am mers pe la consilieri.Am cautat sa ma inconjur de prietene dar am esuat.Noroc ca m-am atasat de computer caci mi se acrise de plins, baut si fumat.Acum cind sint in pioneze ma reped pe forumuri , citesc despre necazurile altora, comunic, ajuta la ceva.
O alta gaselnita de ultima ora?CARTILE DE PSIHOLOGIE.
Cred ca intr-o situatie de criza e momentul sa ne analizam pe noi insine ca sa ne putem impaca cu ceea ce ni se intimpla.
Titlul ultimei carti sugereaza bine continutul: "A fi fericit nu este in mod necesar confortabil".
Din aceasta carte:(traduc din franceza)
"O perioada de depresie grea poate fi ocazia unei veritabile renasteri".
"Viata este o alternanta de succese si infringeri.Ca sa ne putem acomoda la aceasta alternanta avem nevoie sa ne extragem din diferite capcane sau sa le evitam, ceea ce nu este neaparat confortabil.Ori nu ne putem elibera de o capcana fara ca inainte sa fim constienti ca sintem prinsi in ea si in ce fel sintem prinsi.
In acest scop trebuie sa constientizam ca ceea ce traim nu este neaparat realitatea obiectiva ci o inchidere intr-o viziune subiectiva a realitatii.Se prea poate ca ne agatam in viziunea noastra asupra realitatii si nu ne imaginam o singura clipa ca poate sa existe o alta realitate si gindind astfel inchisi in capcana proprie atribuim in general vina altora."
ETC ETC
In prezent eu gasesc un mare confort in astfel de lecturi.De unde la un moment dat nu aveam chef de nimic dar o mare nevoie de a face ceva, acum astept momentele propice de a ma asterne la lectura.
Cu multa simpatie, pe curind! - person
Cred ca am facut bine ca am intrat pe forumul asta.
07 Sep 200418:46
Draga Kriss, din pacate eu nu sunt in stare sa iti dau sfaturi pertinente, caci sunt in mare necaz la randul meu si sunt la prima despartire, dupa foarte multi ani, asa ca sunt rau de tot in galeata. Al meu viitor ex mi-a insirat mii si mii de motive, si zau ca nu mi-a ajutat la nimic. Nu cred in motivele enumerate, sunt pur si simplu generale si aiurite, plus ca se si contrazice singur. Dar poate ca pe tine te-ar ajuta sa afli o explicatie, dar nu stiu in ce masura o explicatie data de altcineva iti va fi utila. Dar incearca, daca asta simti. Cred ca fiecare avem nevoie de cate ceva care sa ne ajute sa trecem peste necaz, eu de pilda acum am nevoie sa realizez ca cel de care ma despart acum nu mai era oricum cel pe care l-am iubit atatia ani, si asa si este, dar imi este greu pentru ca el incearca sa imi inoculeze ca schimbarea mi se datoreaza mie, ceea ce nu este, insa, adevarat.
M-a ajutat enorm ce a spus Moon despre impacarea cu tine insati dupa un divort. Mi-e greu sa cred (de fapt imposibil, acum) ca as putea sa gasesc pacea asta si apoi pe altcineva, dar probabil ca asa este si timpul mi-o va dovedi. Sper. Pana atunci, mult succes, si te rog mult, Kriss, atunci cand iti vei gasi linistea, povesteste-mi si mie, voi gasi curaj in vorbele tale. Si tare am nevoie. Bafta! - person
Draga mea Krissa,
07 Sep 200418:46
sint cu sufletul alaturi de tine.Si eu am suferit citeva despartiri dureroase si sint pe cale sa sufar alta.Daca cauti mesajele postate de mine, poti sa afli prin ce am trecut.
Orice despartire e dureroasa!Chiar una pe care o provoci tu.
Chiar ma intrebam zilele acestea daca euforia unei noi relatii merita suferinta de la sfirsitul ei.Probabil ca da, viata e facuta din urcusuri si coborisuri in toate domeniile ei.Dar e greu sa admiti asta cind esti pe coboris.Secretul este sa rezistam cit mai cu brio durerii ca sa puem fi pe faza mai incolo pentru o noua fericire.
Prima mea casatorie a fost din punct de vedere sentimental total aiurea.Imediat dupa sotul meu s-a lansat in a ma denigra, santaja
spunindu-mi insa ca cu toate "defectele mele" ma iubeste.Dupa 6 luni i-am propus divortul.Din simpatie pentru sentimentele lui am tras-o cu el inca 1 an pina cind mi-a propus si el acelasi lucru: divortul.Ei bine perioada imediat urmatoare despartirii a fost trista.Imi lipsea compania lui chiar daca era in mare parte dezagreabila.Obisnuinta este o a doua natura.Acum daca totul ar fi fost roz si apoi ne-am fi despartit...cunosc si faza asta, deoarece am trait-o in alte relatii.Nu stiu daca vei reusi sa afli "de ce-ul" din partea ex-ului.Barbatilor pe care eu i-am cunoscut nu le placea deloc sa se explice.Uneori doar timpul te face a tragi o concluzie de care nici nu poti fi sigura pentru ca ex-partenerul nu prea are interesul sa te lamureasca.Asta este, nu prea poti sa faci mare lucru.Ne-ar fi tuturor mai bine daca am sti sa ne despartim cu cit mai putine rani posibile.Nu cred ca multa lume se concentreaza pe aceasta faza a unei relatii.Eu da dar este de folos doar constiintei mele.Nu cred ca pertenerii mei mi-au fost recunoscatori pentru incercarile de a ne desparti armonios.Ei se grabesc sa puna totul in urma fara sa se chestioneze, sint grabiti spre o urmatoare relatie unde risca sa repete aceleasi gafe deoarece nu s-au analizat in urma esecului.
O perla a ratiunii mele: partenerul nu te trateaza in functie de calitatile tale ci in functie de ale lui.Sau: ceea ce vedem depinde
de capacitatea noastra vizuala.Faptul de a te comporta impecabil intr-o relatie poate in fond fi bun doar pentru propria constiinta.Poate partenerul ales are nevoie de o persoana mai putin virtuoasa ceea ce-l va face pe el prin comparatie sa se simta
superior.In fine relatiile interumane sint supercomplicate, nu exista reguli fixe nici garantii.1+1 nu fac neaparat 2.
In fine incerc sa-ti atraga atentia, sa-ti usurez durerea.Nu iti doresc ca relatia sa se refaca pentru ca acolo unde este confuzie o data este mai mereu.Iti doresc sa faci doliul acestei pierderi asa cum poti mai bine si sa mergi mai departe.Nu te ingrijora daca plingi, daca zidurile casei te apasa ,daca ai senzatia ca esti bolnava, e normal dar trece.Dupa faza disperarii vei simti o pace interioara, furtuna a trecut, e bine, viata e frumoasa...si de la capat cu o noua lectie la activ.Eu am iesit mult in primele luni dupa divort, uneori imi dadeau lacrimile in public, ma confesam unor persoane complet straine.Apoi am inceput sa respir bine de una singura la mine acasa.Imi amintesc de picnicuri pe podeaua bucatariei cu fereastra deschisa, caldura soarelui, linistea, eu cu mine intr-o totala armonie.Dupa, am fost refacuta complet "like a virgin".Asa se intimpla.Mult curaj si tine-ne la curent.
:"I believe in love after love, after love , after love..."Cred ca ajuta sa fredonezi cintecul acesta. - person
Krissa, îmi pare rau ca suferi! Te inteleg ca ai vrea sa afli ce s-a întamplat; si eu sunt curioasa, desi sunt in afara problemei.
07 Sep 200418:46
Ai încercat sa vb cu el? V-ati mai întâlnit de când v-ati despartit?
O avea ceva de ascuns?
Viata merge înainte, desi îmi dau seama ca pentru tine acum este foarte greu, dar...împreuna poate gasim explicatia comportamentului lui; asta în caz ca mai vrei sa tinem legatura!:)
Pupici! Gianna - person Cum trecem peste o deceptie?
Stateam si ma gandeam...ce oare am facut atat de rau,atat de grav incat sa merit numai "lovituri" una dupa alta?Am avut o relatie de multi,multi ani......am iubit cu disperare pana la un moment dat,cand n-am mai putut.Am suferit mult timp.....am suferit in tacere langa omul pe care l-am iubit cateva luni bune,sperand ca se va schimba ceva ......Am spus STOP.Am gasit pe altcineva...m-am apropiat, m-am daruit...am cautat sa fiu exact cum si-ar dori orice barbat.Nu vreau sa ma laud,dar am fost perfecta!Nu a avut ce sa imi reproseze.Inainte de a incepe relatia,am fost amici,ne cunosteam,ne completam....am fost fericiti.Mi-a spus ca nu imi gaseste nici un defect,m-a facut sa uit de primul prieten.....Am convenit de la inceput, fara rapoarte,fara verificari, incredere 100%....nu renuntam la prieteni, facem in asa fel incat sa numai trecem prin ce am trecut amandoi in trecut.Asa am si facut. CRED CA A FOST SINGURA PERIOADA IN CARE AM FOST CU ADEVARAT FERICITA ! Nu am fost mult timp impreuna,dar cu cateva inainte de a se narui totul, practic am locuit impreuna, am adormit impreuna,ne-am trezit impreuna.....am luat micul dejun impreuna.Nu puteam sa ne saturam unul de celalalt. Cred ca nu m-am sarutat cu fostul in atatia ani,cat m-am sarutat in ultimele 2 luni.Si....intr-o zi.....mi-a trimis un msj.Nici macar nu a avut curajul sa imi spuna in fata! "Cred ca nu merge relatia noastra.Am incercat,pt ca te plac foarte mult,dar chiar nu merge".....nici o explicatie in plus.Am fost terminata.Am cautat sa inteleg,dar nu am reusit.Prietenii lui , si ai mei mi-au spus ca s-a speriat ca totul era prea frumos.Eu nu stiu ce sa cred.Pt toata lumea a fost un soc,pt ca toti vedeau cum eram.....atat de inseparabili. Acum,m-am intalnit cu fostul care incearca sa imi ofere totul......dar pt mine chiar numai conteaza! Nici nu ma pot apropia de el. IMI E DOR DOAR DE EL!!!!
07 Sep 200418:46
Nici numai vreau sa aud o explicatie din gura lui,pt ca stiu ca asta trebuia sa vina la inceput.M-a ranit cum nu a facut-o nimeni pana acum.....dar, as vrea totusi sa stiu ce s-a intamplat....(nu de la el).
Durerea e atat de mare, incerc sa ies, sa uit sa ma distrez.....dar nu pot.Orice as face, gandul imi zboara la el! Doare atat de tare.......:(













