iubire sau obisnuinta?
Pot spune ca ne cunoastem de-o viata. Ne-am iubit din prima clipa din care ne-am cunoscut, am crescut impreuna, ne-am iubit, ne-am invatat unul pe celalalt ce-nseamna dragostea, ne-am respectat, am avut incredere unul in celalalt, ne-am certat si am trecut cu bine peste toate, crezand ca am invatat din greseli. Am fost alaturi unul de celalalt la bine si la rau, ne-am sustinut reciproc si orice pas greu pe care il aveam de facut, il faceam impreuna si asta ne intarea si mai mult. Multi s-au impotrivit relatiei noastre, printre care la un moment dat si parintii lui, dar am reusit sa depasim si aceasta faza si sa aratam lumii intregi ca pentru noi nu conteaza frumusetea, banii si inteligenta, ci intelegerea, iubirea, respectul si increderea. Dar pana cand sa dureze acest vis frumos? Pana in ziua in care destinul ne-a despartit drumurile, cand amandoi mergeam pe carari diferite, incercand sa ajungem la captaul padurii unde ne astepta o viata linistita, sub un cer senin, intr-o casuta modesta, care sa fie doar a noastra si in care sa ne putem iubi.
- person pentru batranu
te pup...
30 Sep 200822:42 - person nu am mai raspuns de mult
ma bucur ca in continuare imi scrieti si ma bucur ca-mi impartasiti ganduri si sentimente. din pacate eu am fost foarte ocupata si abia acum am reusit sa mai am putin timp liber. oricum promit ca de cate ori voi avea ocazia voi ntra sa vad daca a mai postat cineva, ceva. si in legatura cu ultimul raspuns pe care l-am primit as vrea sa spun ca e adeavarat ce spui si ca mi s-ar fi parut o tampenie sa nu tinem legatura, mai ales ca in relatia noastra prietenia era cea mai importanta. in primul rand eram prieteni si apoi iubiti, pentru ca in primul rand ne ajutam reciproc si pe urma ne bucuram de iubire. desi e destul de greu... pff, nu vorbim cate 2-3 saptamani si dupa aceea vb cam 1 ora la tel. si sper ca asta sa nu ma afecteze pe viitor pentru ca daca se va intampla sa aiba pe altcineva in primul rand nu as mai face nici eu asta, dar nici ei nu i-ar conveni sa primeasca tel in noapte doar pt ca am eu o problema. oricum pana atunci mai profit putin... :)) glumeam. va pup.
12 Sep 200822:35 - person :(
sfaturile altora nu te vor ajuta pentru ca numai tu stii prin ce ati trecut impreuna. doi oameni se pot iubi foarte mult si totusi datorita greutatilor vietii sau greselilor facute de fiecare de-a lungul timpului la un moment dat pur si simplu sa nu mai poata continua. imi doresc totusi sa-mi spui ca ati ramas prieteni. doi oameni care au trecut prin atatea lucruri impreuna nu pot pur si simplu sa se distanteze definitiv, nu?
03 Sep 200814:23 - person unicitate
Chiar daca ni se vor parea asemanatoare unele experiente (situatii prin care au trecut alte cupluri), ca sa parafrazez autorii de pamflete, voi sustine ca "orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare". Suntem unici, si tot ce ni se intampla are doar termeni de comparatie "cu altii" si doar atat - nici macar nu sunt relevanti pentru stresul prin care trecem in astfel de momente de grea cumpana a vietii noastre. Nimic bun nu se castiga fara sacrificii. Iar timpul. atentie, nu este un "doctor atotstiutor care le vindeca pe toate". Fals. Fals. Fals. Nu lasa timpul sa treaca pe langa tine.
01 Sep 200822:31 - person nu cred...
Nu cred ca e vorba de plictiseala, pentru ca desi suntem sau mai bine zis eram impreuna de ceva ani buni, job-urile nu ne permiteau sa ne plictisim, mai ales ca el era plecat mai mereu din tara, uneori reusind sa ne petrecem doar weekend-urile impreuna. Oricum toate au trecut, cat de cat. M-am cufundat in munca si am reusit cat de cat sa trec mai usor peste asta. In plus cred ca am lamurit destul problema si am ajuns la concluzia ca nu mai are rost sa continuam, cel putin deocamdata... si sincer mi-e mai bine.
01 Sep 200819:20
Oarecum... nu in totalitate... dar sper k va fi bine. - person :)
Nu am mai citit de mult timp o poveste asa de emotionanta..cum sa nu`ti raspundem?:P Multa bafta in decizia pe care o vei lua..si nu uita ca timpul rezolva toate problemele intr`un anumit fel..
26 Aug 200823:05 - person adevarat
adevarat e tot ce spuneti voi si chiar va multumesc pentru sfaturi, doar ca in realitate lucrurile sunt mai complicate decat pe foaie. e greu sa reusesti ceea ce spui atat de simplu. oricum, la fel cum ati spus si voi daca e vorba de iubire atunci destinele noastre cu siguranta se vor reintalni. asa ca cel mai bine e sa las sa treaca o vreme, sa ne dam seama daca mai exista iubire si daca merita sa fim impreuna o viata de acum inainte. cert e ca mi-e greu, dar nu asa de tare cum credeam si sper sa putem trece cu bine peste acest impas si sa facem alegerea potrivita. si apropo... multumesc k mi-ati raspuns, chiar nu ma asteptam. va pup si va doresc o lume plina de iubire si fericire.
26 Aug 200821:49 - person PERSEVERENTA
Nu conteaza atat de mult trecutul, ci prezentul, prezentul care, oricat ne-am stradui, se transforma foarte repede in trecut, pt ca nisipul din clepsidra timpului se scurge in defavoarea noastra (nu vreau sa fiu prea pesimist, dar asta-i realitatea). Asa ca, in loc sa asteptati nu stiu ce semne, transati problema, pt ca decizia va apartine.
26 Aug 200819:33
P.S. "Timpul vietii e scurt, hai sa-l facem curat" - person ...
oare..obisnuinta nu e tot iubire? obisnuinta sa iubesti si sa fii iubita.Comunicarea e importanta intr`o relatie, dar nu e totul iar daca lipseste doar comunicarea aceasta se poate remedia. Nu cred ca iubirea dispare dintr`o data..nu..ea se adanceste in noi si nu mai tasneste la suprafata..dar daca cauti in adancul sufletului ea exista. Daca simti ca mai e acolo, in abisurile sufletului tau, lupta!!! pana nu e prea tarziu..si vorbeste cu el..mult, pana ajungeti la o solutie..
26 Aug 200812:27 - person ........
va doresc multa bafta in continuare...si nu lasati....poate un simplu impuls de moment...sa strice tot ce s-a cladit pana acum...incearca sa-l intelegi si tu pe el...si fa-l si pe el sa te inteleaga.
26 Aug 200808:54 - person buna...
Am citit povestioara ta....si ma regasesc in ea.....am si eu o relatie de cativa ani ( 5 la numar)si, la fel ca si tine,am crescut impreuna.intr-o relatie nu pot fi numai clipe de bucurie,vei da peste multe impasuri,te vei lovi de greutati.exista perioade si perioade...unele bune...altele mai putin bune.nu stiu daca este vorba de obisnuinta,pt ca daca ar fi asa...atunci te-ai dezobisnui repede...dar...cand e vorba de dragoste,acolo lucrurile sunt ceva mai complicate.nu poti abandona totul asa usor....chiar daca nu trece prin clipe tocmai placute.nici eu n-am avut parte numai de clipe de fericire.au fost si momente foarte nefericite.ne-am si despartit pentru o luna de zile..dar dragostea ne-a adus inapoi.daca puteti renunta cu usurinta la relatia asta..inseamna ca intradevar iubirea a disparut.....dar daca iubirea inca mai exista....si vreti sa treceti peste impasul acesta...incearca sa va ganditi amandoi...k vati maturizat...si ca nu mai sunteti ca atunci cand vati cunoscut....acum va doriti altceva..poate aspirati mult mai sus amandoi...trebuie doar sa vedeti cate puncte comune aveti...si ce va doriti acum de la viata...nu ce va doreati atunci
26 Aug 200808:50 - person continuare ...
Desi uneori plang dupa clipele frumoase petrecute impreuna, dupa zilele in care radeam de dimineata pana seara in prezenta lui, de serile in care nu ne mai dadeam plecatului si cand ajungeam acasa ai mei vorbeau cu mine si eu nu-i auzeam. Ma culcam cu gandul la el, la cat de fericita sunt si imi batea inima cu atata putere de simteam ca-mi iasa din piept. Asteptam cu nerabdare dimineata ca sa-l vad, eram cu ochii pe geam din 5 in 5 min sa vad daca nu cumva trece prin fata casei. Pvesteam ore intregi despre noi, despre ce vrem sa facem, despre ce ar trebui sa facem ca sa fim si mai fericiti. Despre dorintele si sentimentele fiecaruia. Iubeam tot ce ne inconjura , iubeam tot ce facea, tot ce spune, tot ce-si doare. Pur si simplu nu ne imaginam viata unul fara altul, stiam ca suntem facuti unul pentru celalalt si asteptam cu drag ziua in care vom fi impreuna zi de zi. D e ce a disparut dorinta, de ce a disparut fericirea, unde sunt zilele senine si dragostea care nu putea fi invinsa de nimeni? Sa fi ajuns cumva in punctul in care ne-am obisnuit unul cu celalalt si din cauza ca iubirea a disparut sau pur si simplu s-a diminuat nu mai avem disponobilitatea de a ne ajuta si intelege?
25 Aug 200800:01 - person continuare ...
Saptamanile treceau greu si parca asteptarea ne punea la incercare. Cu cat ne doram mai mult sa ajungem la casuta din padure, parca cu atat ne indepartam mai tare. Daca nu ne certam , nu ne vorbeam, si tot asa pana cand a inceput sa dispara comunicarea si intelegerea. Parca eram setati sa ne concentram doar asupra visului care era atat de important. Asa au inceput si reprosurile, care au continuat in certuri lungi si dese. Si in sfarsit... in cele din urma a venit si ziua cea mare. Am dus la bun sfarsit toate planurile care trebuiau sa ne ajute la implinirea visului, cautam cea mai buna metoda prin care sa avem casuta noastra si dupa 3 ani de certuri si distanta in sfarsit aveam ocazia de a sat impreuna, de a ne redescoperi inainte de implinirea minunii. Si cum doar basmele au un final fericit... da ne-am despartit. Sa fie teama de vina, ca nu ne vom putea obisnui unul cu celalalt? Sa fie dorinta mea de a-l aduce spre perfectiune? De a-l invata sa traiasca in stilul meu? De ce credeti ca s-a ajuns aici, de ce credeti ca ne certam zilnic, ca nu mai exista comunicare, ca nu il mai doresc, ca nu ma mai intereseaza daca sufera sau nu, ca nu imi mai pasa de el?...
24 Aug 200823:51
Recomandari
Newsletter Ele.ro





- person
"nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar."








