"ochii care nu se vad se uita" oare???
Ne-am cunoscut in Anglia vara trecuta, au fost 2 luni de vis pt amandoi, a venit timpul sa ne intoarcem in tara si...eu in bucuresti el in oradea, cam mare distanta nu? eee...am vb destul de des aproape 6 luni, mi-am dat seama ca il iubesc din tot sufletul meu si ca celebra zicala "ochii care nu se vad se uita" nu prea avea crezare, in acest timp a venit in buc de 2 ori, ultima oara sa isi ia adio pt ca va pleca in anglia definitiv(crede) si spunandu-mi ca nu insemn nimik pt el, sau poate nu indeajuns de mult incat sa schimbe ceva in viatza lui, ca a tinut la mine la inceput dar ca s-a terminat, ca asta a fost ultima oara cand ne-am vazut. Si acum ce fac cu disperarea asta din mine, ce fac cu nodul asta din gat, ma mintit sau chiar nu insemn nimik pt el? Sa mai sper sau sa ma impac cu ideea? Fetelor AJUTOOOT!!!
- person pt WYLLMA
Acum cand iti stiu povestea cred ca amandoua avem o viata la fel de complicata si simti si tu acelasi lucru.Aceleasi amenintari si violenta si incapacitatea de a iubi pe cel care destinul ni l-a alocat.
08 Mai 200613:02
Dar oare sufletul nostru nu merita fericirea de a fi cu cineva pe care sa il iubim si care sa ne iubeasca din tot sufletul
Imi duc existenta de pe o zi pe alta sperand ca intr-o zi voi putea fi si eu fericita ...
In afara de copilul meu nu am nimic ...ma simt goala si nefericita si uneori avem si noi nevoie de IUBIRE!!!
Te pup Ralu - person just_me
mai exsta inca o poveste bucuresti-oradea? :( vreau sa o ascult...
07 Mai 200612:30 - person WYLLMA
Macar tu l-ai putut auzi in fiecare zi si prietenia lui te-a putut ajuta sa treci mai usor peste aceste lucruri dureroase...Pe mine m-a sunat dupa un an si asta pentru ca ne-am intalnit intamplator si a considerat ca trebuie sa imi dea o explicatie ...
06 Mai 200614:18
explicatia lui suna ceva de genul:tu meriti ceva mai bun,un barbat care sa fie alaturi de mine iar eu ma cunosc...tin la tine si vreu sa stiu ca esti bine...
Nu a vrut sa inteleaga ca binele inseamna EL.si decat o viata plina de nefericire prefer o zi sau o luna alaturi de el fericita...
Am suferit prea mult in viata asta...
merit si eu fericire
Iti doresc multa fericire si asa cum am spus si eu si tu astept viata viitoare in care cu siguranta vom fi impreuna cu cei pe care ii iubim... - person dupa un an ,un mic semn de viata
Dupa exact un an de cand am scris articolul despre EL sau dedicat LUNI,am primit un semn de viata ...nu pot sa va spun ce a insemnat pentru mine si cum imi tremura vocea ....pentru ca apoi sa ramana la fel de tacut si de dureros
06 Mai 200614:12
eu nu mai cred in DRAGOSTE... - person mda
oradea-bucuresti..ochi care nu se vad se uita..?mi se pare cunoscuta povestea asta..:(
05 Mai 200619:03 - person h_ralu
Trebuie sa trecem peste toate! Fruntea sus!Inteleg prin ce treci! Exista o vorba :,,de ce ti-e frica nu scapi!''Si eu imi doresc iubirea si persoana celui pe care il iubesc si stiu ca nu se poate , ca nu va fi niciodata cu mine, desi il consider sufletul meu pereche! lacrimile-mi inunda ochii,ma tangui si jelesc dupa ce n-o sa am!
05 Mai 200611:49
Poate asa ne este dat unora sa suferim!Asa cum tu ai zis:,,poti iubi toata viata un om''...Cateodata ma gandesc ca asa a fost sa-mi fie!Il iubesc si de aceea las lucrurile sa-si continue cursul,pentru ca ,oricum eu nu am puterea sa schimb ceva.Ii doresc fericirea...chiar daca eu nu-i pot oferi decat sfaturi si el nu-mi poate da mai mult decat auzindu-i vocea zilnic, ceea ce-mi stinge putin din flacarile ce-mi mistuie sufletul!Stiu ca va veni o zi cand nici macar vocea nu i-o voi mai auzi...Departarea schimba oamenii...ramanand in sulfletul meu dorul...Poate ,daca exista o alta viata,il voi mai intalni...daca scrie ceva in stele, ca destinele noastre sa se intersecteze!Trebuie sa privim inainte...Sa ducem crucea ce ne-a fost data pana la capat!Dumnezeu sa fie cu noi, facandu-ne sa rezistam tuturor suferintelor !Sa auzim de bine,iar daca terapia scrisului este o vindecare, aplic-o! - person iubirile mor,amintirea ramane...
Chiar crde in ceea ce am scris...si a trecut un an si inca mai sufar chiar daca pana acum 2 zile nu ne-am mai intalnit si nu mi-a raspuns la mesaje sau la telefon...
01 Mai 200612:20
Poti iubi o viata un om chiar daca vei realiza la final ca nu a meritat...sau poti avea noroc sa te indragostesti de altcineva
sufar si acum desi am scris articolul cyu un an in urma...poate mai mult ca oricand pentru ca acum stiu ca nu o sa mai fim niciodata impreuna si nu am cum sa il aduc inapoi...
E singurul om pe care mi-l doresc cu adevarat in viata mea mea si pe care nu o sa-l am niciodata!
as vrea sa nu mai sufar dar oricat as incerca nu reusesc! - person Ochii care nu se vad....Ceva asemanator...
Mi s-a intamplat si mie sa ma indragostesc de un barbat si chiar sa-l iubesc cu inima si sufletul(fizic nu),incat simt ca-l doresc in viata mea de tot,desi stiu ca nu e posibil!Am fost colegi de serviciu 2 ani,dar relatia noastra ,pana s-a infiripat,a fost numai priviri si zambete si o puternica atractie si dorinta de a-l avea in preajma.Cand intr-o zi,intalnindu-l pe hol,fiind singuri,m-a sarutat! A fost ca un scurtcircuit!De atunci,intalniri fugare cu saruturi au mai fost!De 2 luni, el a fost avansat si mutat la o sucursala.Vorbim la telefon zilnic,incarcand factura de plata.Problema grava e alta:atat eu cat si el suntem casatoriti si avem cate un copil!El sustine ca ma iubeste si ca daca nu ne auzim o zi(ceea ce nu s-a intamplat inca)devenim agitati, nervosi.Comunicam foarte mult telefonic:ne spunem orice,chiar ne dam sfaturi cu privire la relatiile familiare pe care la avem,ne incurajam in cazul in care se iveste o problema, indiferent de natura! Nu stiu ce se va intampla in timp, dar mi-e dor de el! Acelasi sentiment mi-l declara si el!Suntem ca niste buni prieteni:si prietenia dintre un barbat si o femeie este mult mai puternica!Ce e mai dureros, este faptul ca-l iubesc,fiind constiienta ca gresesc fata de sotul meu si copil!Sotul meu e o fire mai rece, mai putin comunicativa, mai violent,mai egoist!Am incercat sa-l faca sa inteleaga ca eu imi doresc altfel de relatie intre noi,dar m-am izbit ca de un zid!Si , cred ca intalnindu-l pe acest coleg comunicativ, cu aceleasi compatibilitati cu mine, m-am lasat prinsa in mrejele iubirii!De cele mai multe ori ,poate vorbesc mult mai mult cu acest coleg zilnic, decat cu sotul meu!E ca un terapeut pentru mine!Dar ce ma fac cu iubirea pe care i-o port?Si el imi zice ca ma iubeste,ca i-am intrat in suflet si ca vrea sa-i raman acolo toata viata!Cand m-am casatorit,n-am avut acest sentiment pe care-l simt pt.coleg, fata de sotul meu!Am facut-o,cu gandul ca daca nu merge o sa ma despart!dar la 3 luni dupa casatorie, am ramas insarcinata,am nascut copilul care a fost un motiv de santaj pt.sotul meu!El,purtandu-se cu mine de multe ori violent,ma santaja ca,daca ma despart de el,nu-mi va lasa copilul!Asa au trecut niste ani,cu rele si cu mai bune, ne-am facut totusi un rost,avem o casa si masina,sotul avand si evadari extraconjugale,peste care am trecut,muncind si continuindu-mi rolul de nevasta si femeie de casa(cu toate ca am avut tot timpul serviciu, deci nedepinzand financiar de el)!Pot sa spun ca m-am implinit pe plan material,dar sentimental am fost starpita!Intalnind pe acest coleg,care a reusit sa simt ca o adolescenta fiorii iubirii,ma simt bulversata, incat nu mai stiu ce sa fac!Am incercat sa-i spun ca totusi iubirea aceasta n-are nici un rost,mai ales acum cand nu ne mai putem vedea, dar el imi spune ca nu se stie niciodata ce ne rezerva viitorul,ca sa continuam asa cat s-o putea...sincer ,n-am nici puterea s-o rup de tot,neraspunzandu-i la telefon sau...nu stiu...ma amagesc singura sau impreuna cu el...imi insiropez viata ca intr-un roman de dragoste!Ce va urma?Poate cineva sa-mi raspunda?
27 Apr 200609:27













