un ajutor la o problema dificila

personandaalbu

Buna!
Am si eu nevoiede ajutorul vostru in rezolvarea unei probleme in casnicie, problema pe care nu mai pot sa-i fac fata.Sunt casatorita din vara anului 2004.Totul a mers bine pana ne-am hotarat sa facem un copil.dupa cateva luni de incescari am reusit.La 4 luni de sarcina am avut o cearta cu sotul meu, cearta care a aparut din cauza neglijentei pe care el o afisa fata de mine.Atunci el mi-a reprosat ca nu se simte asa bine cu mine atunci cand facem dragoste.Tin sa mentionez ca el a fost primul barbat din viata mea si drept sa spun eu nu simteam nimic in momentele de intimitate.Am apelat la un specialist si mi-a spus ca e posibil sa am aceasta problema doar pana in momentul in care voi naste un copil.Am incercat sa ii explic sotului, dar nu puteam sa port o discutie serioasa cu el.A trecut timpul, sarcina avansa, iar el devenea tot mai strain de mine.Veneam singura de la service in conditiile in care el avea masina de la locul de munca.Sa nu mai lungesc povestea, in momentul de fata avem un copil minunat de un an, problema mea s-a rezolvat in legatura cu sexul, dar relatia noastra nu.Am discutat cu el si spune ca nu are nimic, ca el asa este dar nu vrea sa se culce cu mine.

  • person anda..

    Ceao Anda, ce faci?cum esti?m-am gandit zilele acestea la tine cand am auzit pe cineva cu o problema similara cu a ta.Cum stau lucrurile intre voi?Sper ca sunteti ok.Pa.

    04 Mar 200813:09
  • person cred ca in sfarsit am fost "ascultata"

    cred ca in sfarsit am fost "ascultata". Joi seara am incercat sa vb ca sotul meu despre noi, dar acea discutie a esuat, asa ca m-am hotarat sa ii scriu un mesaj si sa ii spun tot ce aveam pe suflet. zis si facut. i-am trimis mail-ul si l-am anuntat pe mess ca are un mesaj de la mine si ca daca vrea sa il citeasca sa aibe rabdare pana la sfarsit, iar daca nu sa il stearga. bineinteles ca dupa 10 min am intrat pe mail-ul lui sa vad daca l-a sters si am avut surpriza sa constat ca era citit. cand a venit acasa am deschis discutia si l-am intrebat daca l-a citit si mi-a spus ca da si ca nu se astepta ca ma pot gandi ca nu mai vrea nimic de la mine. nu a vrut sa discutam mai mult si i-am respectat dorinta cu conditia ca sa aleaga el momentul potrivit pentru asta. ce sa spun? nu stiu daca am gresit, dar nu am vrut sa il bat la cap, asa cum zice el. am observat o ameliorare in comportamentul lui, dar nu stiu ce sa cred. vreau sa cred ca se va schimba, dar nu vreau sa fiu dezamagita si mai mult daca nu se va intampla lucrul asta. va voi tine la curent cu ce sa mai intampla. multumesc ca sunteti alaturi de mine.

    18 Feb 200812:19
  • person draga anda,

    Felicitari pentru ingerasul vostru! Imi pare rau ca treci prin asemenea framantari si te cred ca nu sunt usoare dar nici imposibil de rezolva. iti trebuie multa, multa rabdare, mult tact si multa blandete din partea ta. Cei mai multi dintre barbati sunt uneori niste copii mai mari si trebuie tratati ca atare. Stiu ca-ti vine greu sa crezi asta, dar incearca sa nu renunti la incercarile tale de a va reface viata de cuplu. Incearca sa inviati pasiunea care v-a unit, petreceti cat mai mult timp impreuna, mergeti intr-o excursie la munte, luati cina daca nu la un restaurant acasa gatindu-i ce-i place mai mult, alinta-l, rasfata-l cum stii ca-i place si incet, incet vei vedea ca lucrurile se vor imbunatati. Eu sunt cu sotul meu de vreo 30 de ani, maritata de ... 27 de ani si pot spune ca si acum ne alintam si ne "prostim" ca la 17 ani, facem glume mereu si incercam sa radem cat mai mult, sa facem haz de necaz si uite-asa relatia noastra este super O.K. chiar si dupa atatia ani. Crede-ma, sta in puterea ta sa-ti refaci viata de cuplu!

    15 Feb 200817:53
  • person oricand cu placere..

    Poti sa-mi scrii oricand,iti raspund cu placere.Cand am spus sa-l urmaresti la asta m-am si gandit:la mail-uri,la tel,nu la urmarire propriu-zisa ca e greu,plus ca mai e si copilul cum spui tu.Insa dc ai facut si acest pas si nu l-ai prins inca..Poate ne-am inselat,ne-am grabit in presupuneri(sa dea Domnul sa fie asa)si este intr-o pasa mai proasta...Poate e de vina vremea de-afara,poate il paste vreo depresie...Am auzit pe multi plangandu-se de asa ceva in perioada asta..Poate are vreo pro la serviciu sau de sanatate si nu-ti spune tie..Oricum,indiferent ce este,problema nu va disparea de la sine,tot trebuie sa discutati ca sa incercati s-o rezolvati insa daca el nu vrea sa vb...nu vad cum l-ai putea''forta''sa spuna ce are..Poate ca ar trebuii sa faci si tu pe inabordabila cateva zile,sa vezi cum reactioneaza.Si cand te va intreba ce ai sa-i spui:n-am nimik,asa sunt eu...Sa-l pui pe el in postura ta.sa vada si el ce simti,sa-si dea seama ca greseste..Ai grija de tine si ingeras.Pa

    15 Feb 200812:53
  • person rasp

    eu la asta m-am gandit de la inceput, dar nu pot sa il urmaresc. si eu am simtit asta si chiar i-am spus-o, dar nu a avut nici o reactie ( nu ma asteptam sa recunoasca). am facut rost de parola lui si i-am urmarit periodic mail-ul sin mess dar nu are nimic. i-am urmarit si tel dar nici acolo nu am gasit minic. de urmarit nu am cum ca nu are cina sa stea cu copilul. nu primeste tel cand este acasa si nici mesaje. in concediu a stat acasa 2 sapt si nu a dat de banuit ceva.in fam pe cine am intrebat au spus ca sunt eu paranoica, dar se pare ca nu.de exemplu pt el ziua de astazi nu are nici un scop. nu ma asteptan sa imi aduca nimic, asa ca nici eu (pt prima data) nu i-am luat nimic. dar in schimb i-am pregatit o masa pe cinste.
    nu stiu ca sa mai fac, cum sa ma mai port fata de el.te voi tine la curent cu ce se mai intampla. multumesc mult pt ca nu aveam cu cine sa vb. pa

    14 Feb 200820:31
  • person Anda..

    Sa stii ca e destul de ciudat comportamentul sotului tau.Nu vreau sa te pun pe ganduri sau sa te intristez insa te-ai gandit ca exista probabilitatea ca deja sa fi intervenit o a 3-a persoana?Trebuie sa fii cu ochii in patru,sa-i urmaresti toate miscarile,sa cauti indicii in aceasta privinta.Din ceea ce-mi povestesti tu mie acolo mi-a fugit gandul..
    Iti doresc multa bafta.

    14 Feb 200812:38
  • person rasp

    iti multumesc mult pentru sfat. asa vad si eu lucririle in legatura cu sotul meu, dar nu stiu cum sa fac pentru ca are perioade in care zici ca nu are nimic. am insistat foarte mult in a purta o discutie cu el, dar de vorbit nu vrea sa vorbeasca. acum o saptamana si jum am incercat sa vb din nou si a spus ca nu are nimic de spus, iar eu daca am vazut ca nu vrea sa vb l-am lasat in pace si nu am mai insistat. la cateva ore eu ma uitam la tv , iar el dupa ce a terminat cu treaba la calc s-a pus in pat si mi-a spus sa vin langa el. a fost totul foarte bine. am crezut ca a inteles ca vreau sa fim o familie. asta a cam durat o sapt cand a venit acasa cu nervi si parca nu ii facea placere sa ne vada. am incercat sa vb cu el, sa vad ce prob are, dar nu mi-a spus nimic si l-am lasat sa nu fiu prea stresanta. dimineata cand a plecat m-a pupat pe frunte, iar a doua zi a plecat fara sa zica nimic. nu stiu ce sa cred. il simt ca are ceva si cred ca o luam iar de la capat. nu ma lasa sa ma ating de el. ma simt asa aiurea cand sunt respinsa.

    14 Feb 200808:22
  • person continuare 2..

    Barbatii care nu sunt satisfacuti acasa cauta refugiu in alta parte.Sa nu-ti imaginezi ca el nu are nevoie de activitate sexuala dar pt ca aveti probleme la acel capitol,el nu este satisfacut,prefera sa nu se atinga de tine.Ceea ce nu este deloc normal,sanatos..
    Barbatul care nu asteapta sa se intoarca dupa-masa la sotia lui,s-o stranga in brate,sa se bucure de linistea si confortul caminului conjugal,ulterior de o seara placuta in compania sotiei este un barbat nefericit,frustrat..Cateodata noi,femeile,avem putin mai mult de''muncit'' intr-o relatie,in sensul ca trebuie sa tinem aprinsa mereu ''flacara pasiunii''.Si ei fac asta dar...parca sunt cu un pas in urma noastra cand vine vorba de romantism,pasiune,sexualitate..Asta e punctul nostru forte..Si oricare ce-ar spune eu raman la ideea ca esti doamna in societate,bucatareasa in bucatarie si ...''dragastoasa''(ca sa ma exprim finut)in dormitor.Este ft adevarat ca suntem si noi obosite,satule,dupa 8 ore de munca si apoi copil mic acasa,responsabilitati in casa dar gandeste-te mereu ca sacrificiile pe care nu esti tu acum dispusa sa le faci pt el le va face o ''alta''.
    Iti doresc numai bine,sa ne tii la curent.PA

    12 Feb 200811:10
  • person continuare..

    Problema intimitatii este una foarte fragila.O gramada de cupluri se despart din acest motiv,al incompatibilitatii sexuale spun ei,cand de fapt e lipsa de comunicare.Unele persoane,fie ca vb acum de barbati sau femei,intuiesc ceea ce le place partenerului in pat,sau dc nu intuiesc afla pe parcurs.Sunt insa unele persoane care stiu ce le place lor in pat dar habar nu au sa-l satisfaca pe celalalt.Daca intuitia,spiritul de observatie nu te ajuta in aceste cazuri cel mai bine este sa-l intrebi deschis,sau sa-i spui pe fata ce-ti place,unde si cand..Sex-ul,arta de a face dragoste nu trebuie sa fie subiect tabu intre parteneri.Deasemenea in pat trebuie sa uiti de inhibitii,de faptul ca ai impresia ca esti grasa,ca esti scunda,ca ai sanii mici sau mari.In intimitate oferi si primesti placere,savurezi fiecare moment,fiecare atingere,orice vorba,orice gest..
    Am o nelamurire in ceea ce spuneai''problema mea s-a rezolvat in legatura cu sexul,dar relatia noastra nu''.Nu inteleg afirmatia aceasta.Si oricum problema ta legata de sex e si problema lor.Si odata ce nu vi-ati rezolvat problemele e clar ca el inca este frustrat,are o problema.

    12 Feb 200810:55
  • person Anda...

    ..Esti mama,felicitari!Cred ca vei fi in asentiment cu mine cand iti voi spune ca odata cu venirea pe lume a ingerasului vostru,el a devenit prioritatea voastra nr.1.Deaceea am sa-ti spun sa gandesti de 5ori si sa actionezi o singura data.Un lucru infaptuit e tardiv sa-l regreti.Vreau sa spun:nu ceda,insista pe comunicare,insista pe rezolvarea problemelor pe cale amiabila fara sa impingi lucrurile la maxim.Faptul ca-i vei pune in fata niste hartii...cum sa-ti spun?s-ar putea sa fie in dezavantajul tau...Esti pregatita ca el sa-ti si semneze acele hartii?Te-ai gandit c-ar putea face asta?Tu vrei sa-i aflii reactia de fapt dar ai putea obtine mai mult de-atat...ai putea primi acordul la divort.Esti sigura ca asta vrei?
    Problemele voastre sunt de fapt de natura comunicarii.Mai exact lipsa ei.Faptul ca nu se simte bine cu tine in intimitate trebuia sa ti-l comunice muuult mai devreme,nicidecum dupa aparitia unui copil.Si,mai ales,puteti remedia problema...comunicand deschis...
    Abstinenta nu ajuta nimanui.Va indeparteaza si mai mult unul fata de celalalt..il arunca pe el in bratele altei femei.Imi pare rau ca sunt atat de sincera...
    Ma grabesc acum dar am sa revin.Succes!!!

    11 Feb 200815:53
  • person multumesc

    iti multumesc mult pt mesaj. sa sti ca am incercat sa port o discutie serioasa cu el, dar nu se poate. nu vrea sa inteleaga. nu stiu ce sa ma mai fac. cred ca singurul mid cred ca este sa merg si sa vb cu un avocat si sa ii aduc niste harti sa vad cum reactioneaza. cred ca daca se mai poate face ceva voi vedea in momentul cand il voi pune in fata faptului implinit. atunci poate se va trezi la realitate. ca altfel nu se poate.

    02 Feb 200813:07
  • person draga Anda...

    poate nu sunt eu cea mai in masura sa iti dau un sfat(ink nu sunt casatorita legal,si nici copil nu am),dar...cred k ar trebui sa discuti serios cu sotul tau...intr-o familie fericirea copilului depinde in primul rand de relatia dintre cei doi parinti...lipsa vietii sexuale in cuplu nu duce la nimic bun,cu timpul va da nastere la probleme...certuri,reprosuri,suspiciuni...cel mai afectat va fi copilul...si,in plus,nu puteti continua asa la nesfarsit...´´casatoriti´´doar in acte si in fatza lumii.Aceasta problema e necesar sa o rezolvati impreuna,sa ii explici sotului tau,k tu nu ai nevoie doar de un tata pt copil,ci si de un barbat pt tine...succes!

    28 Ian 200817:33
Recomandari