Trebuie sa iau o decizie...
Numele meu este Robert, si ma tem ca trebuie sa iau o decizie drastica. Problema mea este ca nu stiu ce sa aleg. Am ajuns iar la eterna alegere cu doua posibilitati...
Relatia mea cu Adriana a inceput acum 2 ani si s-a bazat pe iubire de la inceput. Spun s-a bazat pentru ca nu pot determina cu exactitate ce o face sa mai functioneaze la ora actuala. Suntem inca impreuna dar simt ca ceva s-a schimbat. Prietena mea a devenit din ce in ce mai ingandurata, mai absenta... imi spune adesea ca lucrurile nu mai sunt ca inainte.
Raceala ei fata de mine (desi nu extrema) a actionat cu o precizie inimaginabila in a ma face sa tin din ce in ce mai mult la ea. Ma roade enorm problema asta... si ma privesc din exterior asa cateodata cum fac incercari disperate (uneori ridicole) de a incerca sa-i captez atentia ca inainte.
Am discutat problema si am fost de acord amandoi sa facem sacrificii pentru aceasta relatie ce incepuse atat de bine. Am vazut din partea ei cooperare... si am incercat sa tin si eu pasul. Dar asta tine doar 2..3 zile dupa care flacara se stinge iar... inabusita parca de monotonia cotidiana...
Au trecut 2 luni de cand am observat modificarea... si simt ca suntem in acelasi loc. Si eu, si ea am vrea parca sa renuntam dar ceva ne opreste. I-am propus sa ne despartim si a refuzat a doua zi dupa ce nu am mai vorbit. Acum imi zice ca poate ar fi fost mai bine sa renuntam atunci...
Concluzia... nici eu nici ea nu suntem determinati sa luam o decizie. Oare ce ar trebui sa fac? Asta va intreb si pe voi....
O iubesc mult de tot... si mi-e frica ca nu voi mai trai sentimente ca pentru ea... dar imi vine in gand faptul ca imi ziceam asta si la prietena precedenta... si iata ca miracolul s-a produs.
P.S. Am scris aici si v-am ametit cu povestea mea... dar parca mi-am luat asa ceva de pe inima. Am nevoie de o parere... de ceva din afara, ceva care sa nu fie afectat de subiectivism, de pareri de rau, de aminitiri ce vor durea... Mi-e frica de suferinta... mi-e frica....
- person :)
draga robert as fi foarte curioasa sa stiu cum iti mai merge cu adriana...poate cand ai timp ne dai si noua cateva vesti...sa speram bune!!!take care!!!
28 Feb 200603:23 - person Hmm, daca iubesti cu adevarat
te lupti ca acea relatie sa functioneze ca lumea , indiferent cat de mare e efortul ! Dar daca cel pt care te lupti, in cazul tau Adriana, e plictisita si n-are chef sa lupte mai mult de 2-3 zile pt voi doi, e nasol ! Inseamna ca relatia nu i se mai pare atragatoare si se intreaba la ce bun atata efort !
27 Feb 200618:14
E normal ca intr-o relatie sa mai existe suisuri, coborasuri, dar fiecare cuplu trebuie sa stie sa treaca prin ele, fara sa-si piarda dragostea !
Dragostea implica compromisuri de ambele parti, renuntari,bucurii,impacari,comunicare , dar pt toate acestea e nevoie de doi ! Daca doar unul face eforturi sa intretina relatia , la un moment dat acestuia ii va disparea cheful de a se tot chinui in zadar , pt ca relatia sa functioneze !Sfatul meu pt voi doi, este sa va lasati timp, sa va limpeziti gandurile , daca va iubiti cu adevarat veti trece peste acest hop, dar mie mi-e teama ca tu tii mai mult la ea, decat ea la tine ! :((
Despartiti-va temporar, ca sa va puteti gandi in liniste asupra viitorului vostru , fara sa va lasati influentati de prezenta celuilalt !
Va doresc noroc si multa intelepciune in luarea unei decizii ! - person :)
...continui in speranta ca o sa-ti fie de folos cuvintele mele...spui ca atunci cand ai simtit ca ea se raceste tu ai simtit ca tii si mai mult la ea...asta e iubire,asta inseamna ca iti pasa,ca atunci cand numai e siguranta zilnica simti nevoia sa o cuceresti sa va cuceriti sa aprindeti flacara pt ca monotonia a intervenit...dar oare nu ar fi de vis in relatia ta ca aceasta flacara sa fie pastrata aprinsa mereu,sa iti cucersti iubita chiar cu o simpla bomboana in fiecare zi?!la inceput in majoritatea relatiilor e dragostea aia de inceput in care cuceresti,ai grija de tine mai mult,ai grija mai mult de persoana draga,ii faci cadouri,surprize,declaratii...toate astea care odata cu trecerea timpului se uit...se uita iesirile la o cina romantica,sau o plimbare chiar si la 0 grade,se uita toate nebuniile pt ca intervine obisnuinta...si la un moment dat ceva numai merge!!!si atunci se incearca sa se aduca iar clipele de la inceput...dar nu functioaneaza asha dragostea...trebuie sa stii sa treci alaturi de jumatatea ta prin toate clipele...daca va iubiti daca macar flacara iubirii a ramas aprinsa in inimile voastre va trece perioada asta...daca si flacara aia s-a stins atunci e mai bine despartirea!trebuie sa analizati impreuna bine situatia voastra!!!...sper sa nu suferi pt ca vad ca de asta ti-e cel mai frica dar mai mult sper sa nu suferiti in doi...astept vesti...pupici!
25 Feb 200620:52 - person parca imi citesc povestea mea...
povestea ta este identica cu a mea....numai ca eu sunt partea feminina a lucrurilor... eu spre deosebire de tine m-am hotarat...chiar maine ma voi desparti de el pt k eu cred ..k o relatie nu mai poate continua asa....nu mai este iubirea de la inceput si sa stai cu cineva numai din obisnuinta si ...alte sentimente asemanatoare chiar nu este bine!! pt mine totul a fost ff frumos 2 ani...dar acum am ajuns in momentul in care cred k drumurile noastre nu mai merg in aceeasi directie!! eu te sfatuiesc sa gandesti la rece si sa iei o deciezie care sa te avantajeze!! viatza nu se termina aici...si cine stie ce ti-a pregatit destinul!!! multa bafta
25 Feb 200616:54 - person da..are dreptate
corinutza,chear nu merita sa va despartitzi .. sti dc ? pt k,cum a spus si corinutza,este perioada aia care trebuie sa o depasitzi,si nu numai voi atzi trecut prin ea,ci si altzi,..binentzeles dak e iubire adevarata vetzi trece ff usor peste si va fi extraordinar de frumos pe urma,dar dak nu luptzi,si renuntzi asa usor,..pierzi o dragoste dupa care vei suferi ff mult,si nu cred k asta itzi doresti nu ?:)
25 Feb 200610:08
Da-i umpikutz de timp,adik ..la aman2,luatzi o micutza pauza,cam de o sapt,sa va ducetzi dorul,pe urma ... va int,si vb..sa vedetzi cum sta treaba pe urma,dupaia dak nu o sa va fie bine,eu ies de pe forum. hihihi succes boy ! - person uff
uff...parca ma si vad pe mine cand citesc povestea ta...la mine si la prietenul meu au inceput din astea dupa vreo trei ani,am stat amandoi asha in situatia voastra tot incercand tot dand inapoi,suferind amandoi de teama sa nu suferim inca vreo 2 ani...apoi am izbucnit si ne-am despartit obositi de tot ce fusese astia 2 ani...dar am avut noroc pt ca iubirea noastra afost adevarata si ne-a adus impreuna iarasi dupa cateva luni...si acum e mult mai bine ca inainte!!!nu va ametiti sa faceti ceva,nu va obositi unul pe altul...lasa-ti sa vina de la sine...daca simtit sa vorbiti despre asta faceti-o dar senin,deschis...nu va obositi!cred ca la voi e partea aia a oricarei relatii cand treb sa treceti peste monotonie,plafonism,cand va puneti de o mie de ori intrbari la care nu aveti raspunsuri...sfatul meu este sa nu va despartiti,dar sa va lasati sa respirati mai mult,numai cautati sa aprindeti flacara pt ca va faceti mai mult rau...nu cautati sa faceti sacrificii doar pt ca sunteti de 2 ani impreuna si merita sa ramaneti impreuna...ramaneti impreuna daca va iubiti iar daca sunteti intr-un moment in care nu stiti sigur ce simtiti cautati sa vedeti dar nu obosindu-va psihic!mi-ar place sa stiu mai multe despre voi...sa ai grija de tine si astept vesti!
25 Feb 200602:04













