NU! Vârsta nu este o problema! Când IUBESTI, IUBESTI si punct; NIMIC nu mai conteaza!

[COLOR=purple][I][B]Intre mine si sotzul meu est ediferentza de 16 ani (eu 23 el 39) si ne intzelegem de minute, in 3 ani de casnicie nici macar o discutzie aprinsa nu am avut .. cearta cu el nu shtiu ce este. Avem lucruri care ne plac la amandoi dar avem si diferentze de gusturi (mai mult ce tzine de mancare :D ).
Am avut si eu relatzi ciudate cu baietzi deodata cu mine , acre ma duceau la disperare, dar nu am regretat nici una... Recunosc acuma ca cea mai lunga relatzie a mea este cu Michael, in rest nici una nu a durat mai mult de o luna, ma plictiseau si ma abureau, nu imi place sa ma joc dea viatza... imi place sa shtiu ca am un camin stabil, o casa, o masa si un sotz care ma iubeste, ma respecta si care ar face orice pt mine.. si eu la randul meu shtiu sa art aceleashi calitatzi... Nu cred ca am iubit pana la Michael pe nimeni, cred ca erau doar atractzii fizice.. dar Michael mia schimbat stilul de a gandi despre o relatzie. [/B][/I][/COLOR]

Regretul este un sentiment inutil.In viata ne alegem de fiecare data cu cite o lectie si multe amintiri.De dragul amintirilor placute si al concluziei merita sa-ti urmezi sufletul si sa alegi ce ti se ofera in viata decit sa te blochezi asteptind ceva "mai potrivit".Am insa tendinta sa regret timpul petrecut intr-o relatie cind inceteaza
sa-ti mai procure orice fel de placere.Imi doresc ca pe viitor sa fiu capabila sa ies mai repede dintr-o situatie neplacuta fara sa-mi tot
consult constiinta pina la epuizare.Acelasi lucru se aplica nu numai la relatii dar la viata in general:studiu, job, prieteni.Mai intotdeauna avem mici semne ca lucrurile trebuie schimbate si in loc sa taiem coarda asteptam pina cind e super evident.Experienta in ale vietii ar trebui sa ne faca mai mobili.

cel mai bun lucru este fapul ca nu regreti

Realitatea mea legata de virsata:
Prima mea dragoste: eu 16 el 50, din partea lui a fost coruptie de minori din partea mea iubire, nu am regretat.Au aparut complicatii destul de mari, s-au rezolvat cu bine iar astazi imi amintesc cu placere acea perioada.
A doua dragoste eu 18 el 24.Iubirea cea mai lunga, 5 ani, spre sfirsit m-am simtit folosita si am inceput sa-l vad cu alti ochi.Sfirsit. Am ceva regrete pentu ca a durat cam mult si am luat unele hotariri in functie de acea relatie.Dar lucrurile s-au aranjat pentru mine intr-un sfirsit.
A treia, poate nici macar dragoste, un tip de aceeasi virsta.Casatorie, dupa 6 luni am simtit nevoia sa divortez dar am asteptat sa fie si el de acord, divort dupa 1 an si 6 luni.
A 4a eu 26 el 32, pasiune mare, amintiri super-cool.El casatorit,
incurcaturi, odata in divort nu ma mai iubea.Nu regret nimic!M-a zapacit cu nehotarirea lui in ceea ce ne priveste dar mai am pentru el un fel de simpatie.
A 5a eu 27 el 48, casatorit.Nu ne-am ambalat in declaratii de iubire doar ne-am simtit bine impreuna, ne-am facut confesiuni intime ,ne-am incurajat.E singurul de pe lista cu care s-a pastrat
o relatie de prietenie desi habar nu am pe unde este la ora actuala.
A 5a, aventura cu un mos.Tot in jurul virstei de 50 dar mai prost conservat.Oricum calitatea materiala a timpului petrecut impreuna
si delicatetea lui mi-au dat o oaza de liniste in stressul pe care il aveam atunci.
A 6a, iubire linistita, eu 29 el 48.Casatorie, astazi il avem pe Pierre
dar cred ca nu ne mai iubim.Sintem impreuna dar...sa vedem.

Intre, am dat sanse altor tipi mai apropiati de virsta dar nu a mers.Depinde de temperament.Probabil caut aspectul patern
intr-o relatie si ma indragostesc mai mult in functie de valorile spirituale ale barbatului decit fizice.Desi ceva riduri in plus si un par grizonat nu afecteaza mult fizicul unui barbat.In general am observat ca barbatii devin mai frumosi dupa virsta de 30 de ani.
In sfirsit din punct de vedere fizic ii prefer cu umeri largi si mai impliniti.Multi barbati pina in 30 de ani imi dau impresia de firisoare.
In sfirsit cred ca iubirea e democratica, depinde ce te atrage, de ce sa mergi contra inimii din motive de virsta sau orice altceva?

Asa cum spunea cineva mai sus, varsta devine o problema atunci cand unul dintre parteneri considera ca este o problema.
Atunci cand este vorba de iubire (si se poate la orice varsta, pentru parteneri de orice varsta), motive de genul varsta, culoare, inaltime, greutate, religie, etc, etc. nu exista. Aiubi este independent de vointa si ratiune. Te poti opune sentimentelor tale pentru ca ratiunea iti spune altceva, dar asta nu inseamna ca nu iubesti.
Si ca justificare pentru cele spuse:
Am 34 ani, sotul meu are 65, avem un bebe de 2 ani, santem impreuna de 5 ani. Ne iubim si suntem fericiti. Avem procupari comune si sunt cea mai fericita femeie. Sunt iubita, apreciata, ajutata, rasfatata asa cum nu am fost nici o data.Ne iubim si nu avem ganduri ascunse (dupa cum spunea altcineva, mai sus). Ne dorim sa fim sanatosi cat mai mult timp, sa ne putem bucura de iubirea noastra, sa ne crestem copilul si sa ne bucuram de el.

Cornelia

desi maritata, m-am trezit iubita "cu pasiune si neconditionat" (spune el) de cineva mai mic cu 6 ani decat mine. Si culmea e ca nu l-am incurajat sub nici o forma.
Ce sa fac eu sa ma descotorosesc de el? Ca drept sa spun m-am cam saturat de chestia asta pana peste cap.

Pai nu stiu daca are vreo importanta ce cred eu, important este ce simtea ea pentru el, si faptul ca a suferit foarte mult cand s-au despartit cred ca spune multe.

Domnul respectiv era departe de a fi un Don Juan, avea copii mai mari decat ea, dar era cu siguranta o prezenta placuta. Nu stiu daca a stat cu el din considerente pecuniare.

Eu nu am idei preconcepute legate de varsta,orientarile sexuale, religia sau nationalitatea nimanui. Imi place sa nu judec pe nimeni, pt. ca fiecare isi traieste viata asa cum considera de cuviinta.;)

Pt. Flower

Cerzi cà fata de 20 de ani de care ne spuneai, il iubea intradevàr pe partenerul ei? Oricum ai pune problema, eu acest tip de raport nu il numesc dragoste. Poate sà fie recunostintà, afectiune, obisnuintà, comoditate cred cà tinea la el intr-un anumit mod, dar nu consider ca in acest caz (ca si in multe altele asemànàtoare) se poate vorbi de iubire.

esti un caz norocos :rolleyes:

Ea mai mica cu 20 ani decit el - poate fi super OK
va fi o rasfatata si iubita, asta e sigur
important e ca el sa o atraga prin ceva extraordinar : simt al umorului, grija mult mai mare decit a unui tinar, farmec personal
si credeti-ma, e posibil !


ea mai mare cu 20 ani ? Forget it !
nici o sansa, poate numai daca e vorba de bani

M

varsta nu e o problema pentru ca fiecare om e diferit cu farmecul lui. cand te referi la un barbat de 60 de ani de exemplu te gandesti la ceva aproape de o mumie :D dar am intalnit multe cazuri in care nenea aia erau chiar cool

Cred ca diferenta de varsta devine o problema atunci cand unul dintre parteneri crede ca exista o problema , adica daca diferenta de varsta deranjeaza pe vre unul atunci relatia nu este decat o amagire de scurta durata (ajungandu-se la eterna scuza - ce va spune lumea de noi - stiu ca e stupida dar am auzit-o invocata de multe ori- nu din experienta ).
Intradevar depinde si de diferenta de varsta , cred ca flower s-a referit la diferentele de ....mmmm....peste 5-6 ani.
Cand diferenta este "whooooa" de mare unul dintre parteneri are intentii ascunse,sau poate ambii au propriile lor planuri si se ajunge in cele din urma nu la o relatie de cuplu ci mai degraba la o folosire reciproca a resurselor celuilalt.

Parerea mea

P.S : am observat ca a invatat lumea sa puna "bold" , da" la greu nu asa pe ici pe colo ! Nu este o critica....doar o remarca.

Avem un client din Anglia care are un business aici, are 70 de ani si a trait cu o romanca de 20 de ani vreo 5 ani, dupa care s-au despartit, el fiind foarte gelos.
Ea l-a ajutat sa-si deschida afacerea in Romania, el nu stie nici acum o vorba in romaneste.
Culmea e ca ea chiar il iubea,si a suferit mult cand s-au despartit.

Depinde ce criterii folosesti in analizarea unei astfel de relatii si de ceea ce isi doresc cei implicati intr-o astfel de relatie.E adevarat ca cel mai matur ar trebui(realitatea nu e intotdeuna conform teoriei)sa fie mai calm ,mai intelegator ,ca un parinte cu copilul lui(la 20 -30de ani poti poti avea deja copii).
Eu consider ca aceasta relatie ar reusi daca cel matur isi doreste un copil(partenerul joaca aici rolul copilului) fata de care sa se simta superior,iar celalalt simte nevoia de protectie.O astfel de casatorie(dezinteresata,ca o relatie din interes de genul asta e alta mancare de peste,pana la realizarea interesului casatoria rezista) nu se poate realiza decat intre 2 perssoane care nu au incredere in ele(el poate fi superior numai uneia mai mici ,diferenta de varsta si experienta de viata se vede si creeaza impresia de maturitate,iar ea ca datorita neincrederii va cauta in orice relatie un sprijin,un aripa parinteasca).
Un psihiatru daca ar vrea ar putea spune ca e un instinct pedofil mocnit(ca si cand ar avea 25-35 si s-ar culca cu una de 5 ani).Dar de ce sa nu fim visatori si sa consideram ca astfel de casatorii sunt bazate doar pe dragoste...
Reusita relatiei indiferent de motivele ei ,cred ca e mai mare cu cat varsta celui mai mare implicat in relatie e mai aproape de 40.Pe la 40 omul inca mai are chef de viata ,de distractii si astfel nu il limiteaza pe cel tanar implicat in relatie.Caci daca cel in varsta se apropie rapid de 60...deja are tabieturile lui(ca un pensionar) pe care nu cred ca le va putea schimba atat de repede pentru celalalt,care de fapt v-a trebui sa li se supuna.In acest caz,reusita unei astfel de relatii e pusa sub semnul intrebarii.

Sanse sunt, zic eu.
Pe de alta parte caile dragostei sunt asa de necunoscute...

Oricum parerea mea este ca o relatie in care exista o anume diferenta de varsta are sanse egale ca orice alta relatie. In primul rand apar chiar niste avantaje in plus fata de relatiile cu parteneri apropiati. Persoana mai in varsta din cadrul cuplului va fi cel care va calma spiritele in cadrul relatiei, in timp ce celalalt va putea sa fie el insusi, mai copilaros poate, mai imatur chiar uneori.
Plus de asta experienta cumulata precum si maturitatea oferita de varsta il va ajuta sa se integreze in activitatile celuilalt. Asa ca in principiu se rezolva si cu punctele in comun. Plus de asta femeile in general sunt atrase de barbatii mai in varsta si apreciaza felul lor de a fi.

Relatii

Mai merge o relatie cand e diferenta de 9-10 ani, nici atunci am incercat pe pielea mea, sa nu mai vorbim cand e o diferenta de 20-30 de ani....nu prea cred ca ai avea prea multe lucruri in comun cu partenerul.....insa in cazul in care esti a gold digger, mai merge.....mai rar se intampla asa ceva!!!

Sunt multe cupluri in care diferenta de varsta intre parteneri e mare, uneori foarte mare.
Cum vi se par aceste cupluri? V-ati casatori cu cineva mai mare(sau mai mic) cu 20, 30 de ani?Ce sanse dati unei astfel de relatii?