..L-am cunoscut pe Radu acum 9 ani.A fost iubire mare ca-n basme. Al mei il iubeau , ai lui me iubeau,nimic nu ne umbrea fericirea.Ne-am mutat impreuna ce minutat era . Am trait asa timp de 8 ani un singur lucru ma nemultumea. Lui Radu nu-i plac copiii si nici nu a vrut sa ne casatorim. Am crezut ca-i o toana si ca poate are dreptate ca suntem prea tineri pentru asta. Apoi a urmat schimbarea...job-ul meu am fost avansata si am inceput sa castig bani cu nemiluita, intr-un an ne-am cumparat casa ,mobila , masina de lux, ce mai vacante, la munte ,la mare, trai pe picior mare. El ma incuraja sa muncesc mai mult ca sa avem bani mai multi.Totul parea sa fie ok dar Radu a inceput sa se transforme. Intr-o buna zi a renuntat la seviciul lui .Am fost deacord era un job stresant.Mi-a promis ca doar e pentru o perioada scurta ca sa se refaca...dar nu si-a mai cautat nici un job dupa asta , iar perioada de refacere se lungea tot mai mult. Nu m-a deranjat asta , bani aveam , aveam cu ce sa traim ,dar el a inceput sa cheltuiasca sume uriase pe prostii,restaurante,baruri etc. Ma indemna tot mai mult sa muncesc pana am devenit un robot.Incepusem sa avem discutii Radu nu mai era acelasi devenise disperat dupa lux, dupa traiul pe picior mare ,iar daca nu aduceam bani suficienti se supara pe mine si-mi reprosa, mai mult aveam vag impresia ca intre el si cea mai buna prietena a mea ,Nico,se infiripase ceva...intr-o buna zi banuiala a devenit concreta cand i-am surprins impreuna in pat.Nu sunt o fire agresiva ,prefer discutia de cat certurile violente..am discutat cu ei ,iar el mi-a spus ca vrea sa fie si cu ea si ca e o experienta pe care o doreste...a incercat din rasputeri sa avem o relatie in 3 dar nu a mers, mai exact nu am vrut asta..ma simteam tradata..ei au incercat sa ma imbuneza asa cum stiau..cadouri scumpe si altele...dar nimic ne mai era la fel pentru mine...apoi ea s-a mutat la noi, nu avea unde sa stea...situatia a devenit si mai urata...mi-am luat lucrurile si m-am mutat singura intr-o camera ..le-am spus ca vreau sa fiu singura si sa ma gandesc la toate aceste noi experiente,dar in tot acest timp eu tineam toata casa , eu aduceam bani, eu faceam mancare , eu spalam ...devenisem un fel de sclav comunal...am incercat sa evadez..navigand pe internet asa am intalnit pe cineva , Sergiu, nu nu era nici urma de atractie. Timp de 7 luni eu si Sergiu am fost cei m-ai buni prieteni.Si el avea probleme cu relatia pe care o avea. Timp de 7 luni ne-am sustinut moral unul pe altul fara ca macar sa ne intalnim in real. Seara de seara vorbeam pe net ore intregi dandu-ne sfaturi cum sa ne mentinem relatiile . Dar Radu a inceput sa fie gelos pe orele pe care le petreceam in fata calculatorului vorbind cu un necunoscut. Imi reprosa mereu asta si ma tachina de cate ori prindea ocazia. Apoi s-a produs dezastrul. Sergiu imi spune intr-o seara ca o sa vina in orasul meu. Afaceri importante il manau acolo si dorea ca dupa 7 luni de cea mai buna prietenie sa ne intalnim in real si sa sporovaim ca de obicei ,dar de data asta la o cafea si live. Am acceptat . Eram sincer curioasa sa stiu cum e in realitate. Radu a fost impotriva atunci i-am spus ca nu-mi pasa de opinia lui si ca Sergiu e doar un prieten si nu e normal sa-i refuz invitatia, ba chiar sa-l linistesc l-am luat pe radu cu mine , fireste a mers si Nico.Sergiu ma rugase sa-i rezerv o camera la un hotel.Era nepoliticos sa fac asta considerand ca eram "cei mai buni prieteni" asa cum spunea Sergiu. Am inchiriat un apartament,pe cheltuiala mea ,pentru el, am zis ca e mai bine asa. Sergiu a stat aproape o saptamana. Nu venise doar sa ma vada pe mine, venise cu treburi importante pentru afacerea lui.Ne Intalneam dupa lucru si ne plimbam in oras,aceleasi discutii despre problemele noaste, nimic romantic.Dar intalnirea cu Sergiu m-a marcat profund. Sergiu era minunat, incapatanat peste masura,imbina atat de frumos masculinitatea puternica cu duiosia plina de tandrete.Dupa o saptamana , Sergiu a plecat. Eram aceiasi buni prieteni...nimic nu se petrecuse intre noi ...insa Radu avea alta parere...incepusem sa ne certam ...Radu imi reprosa ca am cheltuit prea multi bani cu sosirea lui Sergiu si imi tinea predici apostolice, Nico punea paie pe foc ,instigandul impotriva mea...eu care eram asa mandra de casuta mea , de tot ceea ce realizasem..imi era acum scarba sa ma mai duc acasa..intr-o dimineata m-am apropiat de Radu ma hotarasem sa incer sa ne impacam.Radu imi spune ca daca renunt definitiv la prietenia cu Sergiu accepta sa ne impacam. Atunci I-am spus ca daca e sa renunt la Sergiu vreau ca si el sa renunte la Nico si sa-o dea afara din casa .Fireste nu a acceptat. Atunci m-am revoltat ,toata furia si umilinta indurata atatea luni, a rabufnit.I-am facut albie de porci,apoi mi-am luat poseta si am plecat la mama.Mi-era teama de ai mei , dar ei m-au intampinat cu bratele deschise. Nici o data mama n-a fost mai bucuroasa, nu aceptase ideea ca eu munceam si Radu traia pe spatele meu. Eram distrusa, imi venea sa musc din pereti, sa urlu, as fi vrut ca pamantul sa se deschida si sa ma inghita.Au urmat zile de cosmar, eram atat de nefericita...dupa o saptamana seful meu ma cheama la el in birou...ma intraba ce-i cu mine ?..ii spun povestea toata ..m-a mustrat cumplit , ca l-am lasat pe Radu sa-si bata joc de mine si mai ales ca i-am lasat si casa si masina ...nu-mi luasem de cat actele si poseta...dar apoi seful ma i-a in brate si ma saruta parinteste pe frunte imi da concediu si-mi da si o marire de salariu si imi recomanda sa ma duc undeva intr-un loc retras sa fiu cu mine insumi si sa-mi pun ordine in ganduri..Zis si facut . am plecat pentru o saptamana la mare. Era la sfarsitul lui Mai, anul trecut.In tot acest dezastru am pierdut legatura cu Sergiu, nu vorbisem de mai bine de doua saptamani.prima zi la mare a fost catastrofala, am plans de-am inebunit...spre seara insa mobilul suna. Am crezut ca era mama ,..... era Sergiu...a simtit ca plangeam . A devenit brusc agitat si speriat . I-am spus ca nu vreau sa vorbesc cu nimeni o perioada, ca vreau sa fiu singura , ca nu stiu ce sa fac si ca poate o sa plec din tara ( seful meu imi propusese asta, se ivise un post in Luxemburg si seful avea nevoie de cineva acolo) ..Sergiu mi-a inchis telefonul, iar eu am fost de doua ori mai suparata. Eram suparata pe mine ..nu pe Radu, nu pe Nico,eram suparata ca am putut sa fiu atat de proasta , atat de ingaduitoare. M-a durut atitudinea lui Radu , dar ma simteam eliberata , de parca scapasem de-o povara...
A doua zi dimineata Sergiu suna iar. De data asta era calm mi-a spus doar " Sunt aici, am venit sa vorbim , trebuie sa te vad. ACUM" .Am inmarmurit , venise la mare dupa mine. in 30 de minute ne-am intalnit sa vorbim ..imi spuses ca daca nu vin in 30 de minute ma cauta cu politia ...il credeam in stare de asa ceva...cand m-a vazut m-a luat in brate , era speriat...gestul lui m-a marcat profund nu ma asteptam sa faca asta...apoi mi-a marturisit ca el nu mai este de mult cu iubita lui si ca el in tot acest timp ma iubea ca un nebun si accepta chiar sa fim doar buni prieteni si nimic mai mult doar ca sa fie in preajma mea...iar eu nu stiam ce sa-i spun...el a facut primul pas...m-a luat in brate si m-a sarutat asa cum Radu n-o facuse niciodata si am facut dragoste ca doi nebuni. Am simtit amandoi ca ne eliberam de niste imense poveri. Am trait o saptamana de vis , doar eu, Sergiu si marea...Acum eu si Sergiu suntem impreuna, ne-am casatorit de curand si avem o viata minunata, n-as fi crezut ca pot intalni un barbat atat de minunat...nu Sergiu nu-i o perfectiune , dar intre noi e o comunicare excelenta putem vorbi despre orice fara teama si mai e ceva si eu mi-am revizuit atitudinea am inteles de ce l-am pierdut pe Radu ,eram prea inhibata cand venea vorba de facut amor....cu Sergiu insa am schimbat placa, mi-am luat un program lejer la serviciu chiar daca banii sunt mai putini asa am mai mult timp liber pentru casa si mai ales pentru Sergiu...n-as fi putut crede ca pot sa-l iubesc asa de mult si mai ales sa ma simt libera , sa ma simt asa de implinita, asa de multumita alaturi de un barbat...De multe ori vorbim despre asta si Sergiu e la fel de fericit...fireste amandoi credem ca daca relatia noastra e atat de frumoasa si minunata e pentru ca in toate cele 7 luni cat am fost prieteni buni am putut creea aceasta punte de legatura numita comunicare....si suntem fericiti...Cat despre Radu..ei bine ma suna acum 2 luni ma intreaba ce mai fac si daca vreau sa ne gasim .Accept. Vorbesc apoi cu Sergiu si el ma indeamna sa ma gasesc cu Radu si sa incerc sa fac pace . deci ma duc la intalnire. Fireste era si Nico. Ii invit la o pizza si ei accepta.Erau stingheriti sa ma vada, nu stiau cum sa lege un dialog..apoi Radu imi spune ca-i este dor de mine si ca ar vrea sa ma intorc la el si ca accepta ori ce conditie (asta dupa ce 5 luni nu ne-am vazut , nu ne-am vorbit). Schimb subiectul si incep sa vorbesc despre banalitati...pe Nico nici nu am bagat-o in seama, am facut abstractie totala de ea...Apoi Radu ma intreaba iar daca ma intorc la el sau la ei ca asta n-am inteles-o. I-am spus ca nu . Atunci a inceput sa-mi tina un discurs intreg , ca nu e bine sa sufar , ca sunt ambitioasa si ca el stie ca il vreau iar etc, etc...De la masa la care stateam puteam sa vad afara ..l-am vazut pe Sergiu cand venea..stia unde ma aflu si stabilisem sa vina si el cand termina serviciu...Nu pot sa uit figura lui Radu cand Sergiu m-a luat in brate si m-a sarutat si mai ales cand le-am spus ca noi ne-am casatorit de cateva luni si ca suntem tare fericiti impreuna...Radu a ramas blocat "Si cu mine cum ramane? "intreba el...."Tu ramai cu Nico" i-am spus eu rautacioasa....apoi am plecat cu Sergiu si i-am lasat, ne vedem doar foarte rar si atunci ocazional prin oras,pastram o aparenta prietenie, ne vedem , ne salutam schimbam politeturi, nimic mai mult.....
Viata are caile ei ...unele sunt incalcite si dureroase, altele sunt pline de iubire si lumina. Tot ceea ce am invatat din experienta mea, este ca atunci cand se inchide o usa ,avem mereu o portita de scapare pe undeva, si mai ales fata de viata trebuie sa ai o atitudine pozitiva

• person RE: viata are caile ei

  sal...hmmm...poate undeva ai dreptate dar gandeste cati oameni ar face ceea ce ai facut tu? nu prea multi...daca u chiar ai putut lasa totul in urma ..inca o data respectele mele...inseamna ca faci abstractie la ...Trecutul defineste prezentul...si prezice viitorul...multi oameni nu pot uita trecutul ,pur si simplu sunt "bantuiti de fantomele trecutului"...uite de ex. o tipa a avut o rel cu un tip vreo 6 ani...pe langa faptul ca se purta cu ea ....ca si cum ar fi fost ultimul om de pe pamant in majoritatea timpului...o insela de cate ori avea ocazia...o bate ...dar nu o palma 2 3...bataie de statea in spital cu zilele....nu avea voie sa iasa afara din casa fara el..nici macar sa si cumpere tigari...dadea tel si se ruga de una si de alta sa i cumpere ce avea nevoie...nu avea voie sa vina mai nimeni pe la ea...nu avea voie sa se uite pe geam...multe chestii care te fac sa uiti ca esti om...si am intrebat o dc mai sta cu el..raspunsul a fost :Pt ca l iubesc?si ca uneori sa comporta frumos cu mine...
  sincer eu una nu concept cum poti iubi un astfel de monstru ca om nu i pot spune...a plekat afara ...nici asa nu putea face nimik...avea niste prieteni care avea "grija" de ea daca incalca vreo regula...deci bataie luam si daca el era afara...in final un prieten de al lui si a luat inima in dinti si a pus capat cosmarului vietii ei...s au imprietenit...apoi nici nu ai vrea sa stii cum au scapat de el...au avut multe probleme...dar au reusit...inca o dovada,daca vrei poti,sau mai bine zis daca impartii greutatile cu cineva drag sunt mai usoare....imi aduk aminte ..i a zis intr o zi ...invata ma sa iubesc....
  si a invatat o ...dar pe ea inca o chinuie amintirile si mai ales ca unele sunt vizibile si asa o sa ramana toata viata(cicatrici)...nu cred ca e cazul sa mai zik de la ce...
  sunt atatea povesti diferite ...dar au la baza aceeasi chestie...dragostea...si in momentele de slabiciune ...te intrebi oare merita?...probabil si de aici....a iubi inseamna a suferi...si cum multi le este frika sa sufere..putin stiu sa iubeasca....
  have a good life...

  29 Ian 200507:42
• person RE: viata are caile ei

  ...Nu nu e vorba de prostie , n-a fost nici macar o secunda vorba de asa ceva..ori cum multumesc pentru "compliment".Situatia a fost cu totul alta...era vorba de parintii mei ...in acea perioada sora mea tocmai divortase si suferise cumplit. A pierdut tot ceea ce avea doar copilasii ii mai ramasese, cum as fi putut sa le mai dau si eu o lovitura alor mei? Erau suparati destul toti si toti se bucurau ca mie imi mergea bine era mangaierea lor ca macar eu eram raza de lumina a familiei. Am muncit mult in acea peioada , nimeni n-a aflat pana acum cati bani i-am dat suruorii mele ,am ajutat-o sa se ridice iar pe linia de plutire , sa poata iar munci sa-si poata creste copiii si sa nu le lipseasca nimic ...Singura mea vina este ca sunt poate prea toleranta...am recunoscut ca sunt o altruista, eu cred in oameni si mai ales nu-mi place sa judec.Nu l-am judecat pe Radu pentru ce mi-a facut , nici pe Nico n-am judecat-o, m-a durut insa ca m-au tradat. Daca mi-ar fi spus ca se simt atrasi unul de altul eu as fi fost cea care le-as fi dat binecuvantarea asa de alt fel chiar am facut desi am continuat sa locuim sub acelasi acoperis.Iar faptul ca Radu s-a uitat dupa alta mi-a ridicat mie o mare problema ...m-am intrebat de ce a fugit in bratele alteia si daca asta s-a datorat faptului ca poate nu eram destul de femeie pentru el. Da asa am gandit si trebuie sa recunosc ca poate asta a fost si motivul. Ma simteam mereu inhibata cand era vorba sa facem dragoste ,el imi spunea despre fanteziile lui iar eu preferam tot clasicul " misionar" de teama sa nu fiu ridicola incercand ceva nou.Du pa ce Nico s-a mutat cu noi si ei au inceput sa aiba o relatie chiar sumb nasul meu , eu m-am deticat "studiului"...mi-am schimbat total stilul mi-am cumparat tone de carti in materie de "arta de a face dragoste"am vizionat pe ascuns filme sexy, i-am intrebat be toti prietenii si colegii"barbati cam cum vad ei femeia ideala .Asa am putut sa-mi construiesc un arhetip la care sa ma pot raporta.Radu si Nico au fost o frantura din viata mea,am murit sufleteste cand totul s-a naruit ,dar toate acestea nu au facut de cat sa ma ambitioneze sa renasc din propria mea cenusa. Motivul transformarii mele a fost dur , dar cat de frumos efectul ultim. In ceea ce priveste atitudinea mea "de a tace si a inghiti" o sa dau o explicatie si pentru asta. Nu sunt o fire certareata cu toate ca sunt destul de puternica si de agresiva atunci cand doresc.Insa dint-o minunata educatie pe care am primit-o de la mama, toleranta , a fost cea care mi-a placut mult....mama spune mereu " nu-ti omora dusmanul ci doar stai in poarta casei tale ,fi tu fericita si el singur o sa moara de ciuda. Daca vine la tine si cere pomana ,da-i caci n-o dai pentru el , o dai pentru constiinta ta".Da i-am intretinut pentru a foarte lunga perioada , pantru multi poate parea prostie, dar eu am constiinta impcata, nu am remuscari si ma pot privi in oglinda dimineata fara mustrari de constiinta. Pentru Nico perioada aceea a fost plina de umilinta si chiar si acum cand ne intalnim pe strada nu ma poate privi in ochi, se face mica si se chirceste ca un catel de pripas alungat de toti...acum ea e cea care-l tine pe Radu , ea munceste si face asta doar ca n-are unde sa se duca , pe cand el petrece cu prietenii si cu prietenile. Poate ca totul a fost gresit ,fireste fiecare judeca lucrurile din propriul punct de vedere. Eu am luat totul ca pe o lectie si anume sa invat sa devin "femeie" , o femeie cu adevarat ,sa invat sa fiu tandra ,sa renunt la cicaleli si la vorbe care nu-si au sensul si rostul , sa invat sa iubesc profund si detasat un barbat sa nu-l leg de mine cu lanturi si sa nu-l las nici sa respire si mai ales sa invt sa fiu deschisa catre lucruri noi. Din toate astea eu am fost cea care a avut ceva de castigat.Am pierdut cand m-am agatat de Radu si l-am tinut cu disperare a cautat primul prilej ca sa scape.Eu cred ca tot ceea ce se petrece cu noi , fie rele , fie bune , vin ca sa ne invete ceva. E cam ca chestia aia cu catelul aduci ziarul primesti carnita , nu-l aduci primesti una la fundulet.Cred ca trebuie sa privim lucrurile in adevarata lor profunzime si nu sa vedem ceea ce vrem noi sa vedem. Experienta m-a transformat si eu zic ca in bine, m-a facut sa realizes ca o relatie nu este asa cum o stiam eu si cum multi din noi o cred... nu este un schimb "ma iubesti , te iubesc" iar sa fii iubita unui barbat nu inseamna nu mai sa-l bati la cap tot timpul si sa incerci sa-ti impui doar propriile puncte de iubire. Pentru iubire e nevoie de doi si mai ales sa te simti liber , sa poti comunica sa spui tot ceea ce gandesti fara teama...eu asta cred ca este iubirea. Transformarea aceasta m-a facut sa ma gandesc si cum gandesc barbatii...noi femeile ne-am transformat in niste amazoane , ne place sa conducem , sa ne facem dracii...dar totusi tind sa cred ca fata de un barbat trebuie totusi sa fii" femeie" tandra sa le dai impresia (chiar daca nu ai nevoie in realitate) ca ai nevoie de protectia lor , cred ca asta ii face sa se simta barbati...Am aplicat trucul asta cu Sergiu are efect 100%, stie ca pot sa ma descurc in ori ce situatie dar e atat de bucuros cand ii spun ca intr-o anumita situatie am nevoie de el si ca n-as putea face asta fara "forta" si "personalitatea lui" il simt bine cum creste inima in el de bucurie... dimineata daca plec mai devreme de cat el la serviciu nu uit sa-i las un biletel pe masa in bucatarie si sa-i spun cat de superb arata asa gol in pat cufundat in somn si ca mi-am dorit asa de mult sa raman si sa-l desmierd si sa-l sarut pe tot corpul". Acum cu Sergiu nu mai sunt "o incuiata" imi place sa ma joc il vizitez la birou , o vizita surpriza , ii spun ce mult mi-a lipsit si ca n-am putut sa stau la munca si ca vreau sa facem dragoste " e atat de fericit ..uneori ne prostim doar , abia daca il ating sau ma atinge dar asta nu face de cat sa ne faca sa ne dorim mai mult unul pe altul si fireste trebuie sa fugim amandoi acasa cat putem de repede, alteori daca suntem prin magazine ma fac ca probez ceva il atrag in cabina de proba si "il iubesc" ...daca relatia noastra este asa de reusita e datorita faptului ce eu m-am transformat , eu vad lucrurile alt fel acum...acum nu mi-e teama sa nu par ridicola sa incerc experiente noi cu Sergiu....si stiti ce? ..e chiar haios pentru amandoi...Sfatul meu dragii mei este sa va deschideti mintile si mai ales inimile , fiti macar sinceri fata de voi insiva , analizati intai propriul comportament si propria minticica inainte de a arunca piatra in altul...Asa cum cativa mari intelepti ai lumii au spus " fericirea este in fiecare si n-o poti gasi in afara ta daca tu nu o ai in interiorul tau." Aceastea au fost explicatiile mele , rationamentul care mi-a ghidat logica...A fost o prostie? poate nu combat pe nimeni fiecare cu propria-i parere. Pupici multi si multa iubire pentru voi toti

  28 Ian 200523:57
• person RE: viata are caile ei

  Desi povestea ta m-a socat, pot spune ca esti unul dintre rarele cazuri intalnite de mine, de iubire neconditionata. Iar povestea ta mi-a amintit, daca mai era nevoie, ca iubirea ne poate face sa ne pierdem demnitatea, fara a mai realiza acest lucru. Dupa ce am citit, sincer, primul gand care mi-a venit in minte a fost: oare cum arata fiinta asta care a putut face asa ceva? Cazul este demn de studiat de catre psihologi. Din ultima parte a mesajului tau, se vede clar ca esti fericita si ti-ai gasit linistea. Si ma bucur sincer! Numai sa ai grija sa nu te mai bantuie cumva , vreodata, fantoma acelui neom.Bine ai venit in normalitate!!! Sa fii iubita!

  28 Ian 200516:25
• person RE: viata are caile ei

  doamne...nu imi vine sa cred... chiar ca numai in filme vezi asa ceva... insa ai mare dreptate - viata are caile ei... si eu am trait partial povestea ta (pe care nu m-am putut abtine sa nu o citesc de 2 ori)! Acum astept sa gasesc portita, pe care am inceput sa o "simt" si despre care trebuie sa cred ca exista.
  Si chiar nu pot uita o zicala - "plange si vei fi mangaiat"
  Felicitari, bine ca ai scapat de oa pacoste, si inca odata felicitari pentru Sergiu, care chiar este un barbat deosebit

  28 Ian 200516:12
• person RE: viata are caile ei

  Sal...waww...mi a luat ceva timp sa ti citesc "povestea vietii tale"..sincer mai acum primul lucru care mi a venit in minte a fost...cate prostie tre` sa fie pe pamant? mai omule cum ai rezistat, si mai ales cum ai acceptat asa ceva....credeam ca doar in filme se poate intampla asa ceva ...eu una nu as fi accpetat asa ceva nici daca era situatia invers eu sa stau acasa si el sa munceasca pe rupte...dar mai ales ca tu munceai sa mi faca asa ceva..dar ce frate numai sunt barbatii...cred ca ai 2 maine ,2 picioare,2ochii, nas si gura si mai ales minte ....de afaceri...la asta te ai dovedit a fi f buna....pe o parte realizez (sau incerc) prin ceea ce ai trecut..dar ma nene ii rupteam oasele si zbura din casa mea de urgentza...exista o regula...sau cel putin ar trebui sa existe..ATATA TIMP CAT EU NU IMI BAT JOK DE ALTII...NICI ALTII SA NU SI BATA JOK DE MINE...
  cred eu...dar stii cum e ...la femei e mai mult gura de ele si de dat sfaturi la altii..dar cand vine vorba de ele ..hmmm...ce sa fac cum sa fac..nu sa mi fie mie bine si sa i fie lui bine...aici gresesc majoritatea femeilor...daca nici u nu ai grija de tine atunci cine...mai ales ca egoismul e la putere..in fine....vreau sa stii ca nu te judek...nimeni nu mi da dreptul asta ....viata ta ...ai dreptul sa faci absolut ce vrei cu ea...in fine...ma bucur ca acum esti fericita ...multi ani de fericire ...si numai lasa pe nimeni sa te calce in picioare...pe un picior mai merge ...dar nu sa te joake in picioare ai si mandrie si mai mult de toate esti om.
  Respectele mele sotului tau ...care sa stii ca a muncit mult tare cu tine sa te faca sa zambesti sa te faca sa ai incredere in el si in oameni si sa te faca sa adormi linistita ...zik eu..
  have a good life!!!!

  28 Ian 200514:27