a fi sau a nu fi amanta

personanabeau

In ce conditii ati accepta (daca ati accepta) sa deveniti amanta?

  • person pt.punctulpei

    Imi lipseste iubirea,un gol mare in suflet.Cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat a fost venirea pe lume a micutului.Nu cred ca l-ar iubi cineva mai mult decat tatal,nici nu cred ca i-ar oferi o viata mai buna.Crezi ca as rezolva ceva daca i-as spune ca iubesc un alt om?
    Nu sunt amanta dar consider ca acel gol din suflet l-as umple daca as deveni.

    17 Aug 200712:31
  • person iti multumesc ,"Punctul Pe I"!

    dintotdeauna am urat femeile care fac asta atunci cand sunt si copii la mijloc...si, in clipa in care mi-a marturisit k are si un copil, mi-am amintit subit de ceea ce am simtit eu cand am aflat despre fapta tatalui...l-am urat si pe el,dar pe ea si mai mult,pt k a provocat suferinta intregii familii,fara niciun pic d remuscare(era prietena de familie,si deci ne cunostea f bine pe toti!)!
    nu as fi putut sa continuu relatia stiind ca acel copil il asteapta,iar el petrece toata ziua cu mine!
    cu toate ca il iubeam,am renuntat intr-o clipa la el!
    ...dar astazi ma simt bine!am reusit sa traiesc fara el 3 luni si continuu!sunt iar EU!;)

    16 Aug 200719:09
  • person tot impartial

    Probabil este mai practic ca in loc sa tot fie cautati vinovatii (de obicei ceilalti sau celelalte), sa se uite fiecare in propriul suflet, daca mai are asa ceva.

    16 Aug 200713:22
  • person absolut impartial

    Singura care m-a surprins a fost wenus. Raul ajunge la un rafinament diabolic atunci cand justifici o relatie adulterina prin iubirea fata de propriul copil. Daca tot isi iubeste atat de mult copilul atunci sa ii spuna ca traieste cu un alt barbat din iubire fata de el, pentru ca tatal copilului nu ii ofera iubire, sex si bani pe masura asteptarilor ei.
    O apreciez pe cat_woman_no_1 ca si-a amintit de ranile sufletesti din copilaria ei si nu a facut altora ceea ce ei i-a provocat suferinta.

    16 Aug 200713:20
  • person da!

    si yo tot p el il invinuiesc,dar asta nu inseamna ca femeile inselate ,cele ce acuza amanta in locul sotului lor, "isi merita soarta". nu e chiar asa!nu "isi merita soarta" doar pt k au fost si ele, ca si amantele, niste naive si s-au casatorit cu un casanova.yo am fost inselata si bineinteles k p el l-am invinuit!dar nu am considerat nicio clipa k a fost vina mea in vreun fel,sau ca meritam sa fiu inselata!nu eram yo cea geloasa, posesiva si sacaitoare!el era!nu eram nici nepasatoare pt k il iubeam si faceam tot posibilul sa ii demonstrez asta! dar asa a vrut el, sa isi demonstreze ca poate sa fie si cu alta...intr-un final a reusit sa fie...SINGUR!

    14 Aug 200717:46
  • person De obicei

    amantele sint complet dezinformate asupra situatiei familiale a sotului infidel. Cel mai adesea sint femei care se indragostesc nebuneste si iau de bune toate scuzele lui imbecile. Sint prea putine amante care o fac doar pentru sex. Cele mai multe spera ca relatia lor se va finaliza cu casatoria dupa ce el va divorta de nenorocita aia care nu il intelege.
    O femeie care isi acuza rivala in loc sa isi acuze sotul.... isi merita soarta.
    Sorry

    13 Aug 200711:02
  • person nu am inteles niciodata

    femeile care, atunci cind descopera ca sotii lor au o amanta ii fac acesteia un scandal monstru, o invinuiesc de toate relele si ( ca argument superem) de destramarea familiei lor.
    Mi se pare absurd ! Ce legatura sentimentala o leaga pe cealalta femeie de familia sotiti inselate? Nu ea e cea care trebuie sa se gindeasca la familia aflata in pericol. Principalul vinovat este el, sotul. El poarta raspunderea destramarii familiei, el e cel care aduce suferinta , el e cel care ar trebui sa se gindeasca ca are copii acasa si ca isi raneste de moarte sotia.

    13 Aug 200711:00
  • person da

    adevar grasiesti pisi..eu cred ca vina sta de amandoua partile...femeile cred orice ce le spun barbati,,,,iar barbati sunt mult prea alunecosi

    10 Aug 200716:33
  • person deci

    si barbatii sunt raspunzatori cand femeile ajung in postura de amante,nu?
    toata lumea da vina pe femei,dar de barbati de ce nu spune nimeni nimic,ca nici ei nu sunt puri ca lacrima...

    10 Aug 200711:03
  • person si,desi avea 1 copil,

    yo nu am stiut!nu am simtit asta nicio clipa!stiam k s mai ducea in weekend p la ai lui,dar nu m-am gandit k poate avea un motiv asa d serios.ceea c m-a surprins a fost k d la inceputu'relatiei mi-a propus sa merg cu el sa ii cunosc parintii.si yo am fost cea care nu a vrut...am spus k e mai bine sa divorteze intai si abia apoi sa ii cunosc familia.k poate parintii lui nu vor privi cu ochi buni relatia asta din moment c el ink nu divortase...dar,dupa c am aflat d copil,am zis k indiferent cat d mult l-as iubi si cat mi-as dori sa il mai am langa mine,nu pot sa intervin cand e si un copil la mijloc...stiu k si parintii mei au trecut prin asta cu multi ani in urma si yo am aflat atunci si am urat-o p femeia respectiva,pt k intamplator,o cunosteam si yo si mama.d aia am si avut mereu o repulsie fata d femeile care fac asta desi stiu k sunt copii la mijloc...copiii sunt cei mai afectati!in final, am ajuns sa fiu si yo in postura asta,fara sa stiu...

    09 Aug 200718:41
  • person Da

    Cat, ai mare dreptate, din iubire suntem capabili sa facem orice si mai ales noi femeile punem suflet intr-o relatie si suferim enorm atunci cand suntem inselate.

    Din pacate, in ziua de azi barbatii care sunt capabili sa iubeasca cu adevarat, sunt pe cale de disparitie.

    09 Aug 200718:30
  • person mda..

    din nefericire,e usor sa judeci p cineva pt ceva anume,dar nu mai e la fel d usor cand treci chiar u prin asta si vezi cum e...si yo am zis k in viata mea nu voi ajunge amanta,k nu voi putea sa accept sa fiu p locu'2,sa stiu k barbatul ala nu e doar al meu,k are familie si la mine vine doar cand nu are c ii trebuie acasa..inainte ma intrebam cum pot unele femei sa faca asta,ba chiar le criticam pt asta!si pana nu am vazut cu ochii mei cum e,nu am inteles...oricum,yo pot spune ca nu il imparteam,ea fiind in grecia,el stand singur..eram impreuna toata ziua.mergeam peste tot impreuna!pana si la serv plecam impreuna,pt k intamplator,lucram in acelasi cartier..cu ea vorbea la tel o data la cateva zile,dar cand nu eram yo d fata.nu mi-am dorit sa trec prin asta,dar s pare ca dumnezeu a vrut sa imi arate k am gresit judecand oamenii in necunostinta d cauza, k atunci cand e vorba d iubire accepti si un rol mai putin important in viata celui iubit d tine...

    09 Aug 200718:08
  • person si inca ceva

    si eu la randul meu ,am fost inselata,si stiu cum e....si tot ce afirm,este doar din propia experienta,nu-mi permit sa vorbesc despre o situatie in care nu m-am aflat,poate doar sa dau sfaturi,nu sa judec .

    09 Aug 200714:43
  • person pisi

    nu cred ca este cineva care a condamnat femeile care sunt inselate.toate femeile isi doresc un barbat care sa fie numai al lor.si inca o data subliniez ce am zis ,am acceptat sa fiu amanta (teoretic am capatat titlul asta,practic nu)pt ca il iubeam,din tot sufletul.si ,in situatia mea,eu nu ma consider vinovata deloc de suferinta sotiei lui,pt ca relatia lor se terminase inainte ca el sa ma cunoasca pe mine,nu mai locuiau impreuna,doar ca nu erau divortati...daca am pus capat relatiei a fost pt faptul ca nu doream sa aiba loc un divort din cauza mea,ca poate mai exista o sansa pt ei,din moment ce inca nu divortasera,era un copil la mijloc si de asta m-am retras.

    09 Aug 200714:37
  • person yo am patit si asta!

    am fost si yo inselata d catre prietenul meu d la vremea aia(aveam 16 ani...)si am suferit enorm pt k il iubeam si aveam f multa incredere in el.eram orbita,era prima mea dragoste...m-a marcat mult..am trecut cu greu peste asta...nu mai aveam incredere in baieti..nu am mai iubit cu asa intensitate si nu am mai avut incredere oarba in nicunul dintre prietenii mei,pt k imi era frik...pana la el!cu el totu'era perfect!pana cand mi-a zis k nu va divorta...mi-a distrus tot universu'...stiam k nu pot sta fara el si am acceptat rolu'd amanta...in alte conditii(daca nu l-as fi iubit)nu as fi acceptat nici in ruptu'capului sa fiu amanta!nu sunt d cumparat!dar din iubire,faci orice...

    09 Aug 200714:15
  • person Daca tot vorbim de suferinta...

    Si suferinta celei care este inselata este enorma,durerea,golul pe care il simti dupa ce afli ca esti inselat este enorm.
    Am trait asta in fostea mea relatie si a fost cumplit,asa ca nici voi nu le mai judecati pe femeile care au fost inselate,cand veti trece si voi prin chinurile prin trecem noi,atunci sa va permiteti sa ne judecati.

    09 Aug 200710:48
  • person suferinta depaseste orice limite.....

    am fost in postura aceasta ,fara sa stiu,am aflat,am incercat sa termin relatia,si nu am reusit...cand am simtit ca nu mai rezist,am pus capat relatiei.atunci cand iubesti cu adevarat pe cineva ,accepti rolul de amanta,dar asta nu inseamna sa renunti la demnitatea ta,nu inseamna ca nu te respecti pe tine... persoanele care judeca...nu au trecut prin asa ceva.

    08 Aug 200722:12
  • person amanta?

    Poti sa devii amnata atunci cand iti lipseste ceva (iubirea,sex,bani).Nu cred ca fiind amata iti rezolvi problemele ci mai mult le complici.E bine sa-ti rezolvi problemele cu cel de langa tine si daca nu reusesti atunci devii amanta dar numai de dragul copilului.

    08 Aug 200718:01
  • person :(

    bine ca ai reusit sa scapi de el...nu crtic pe nimeni care este amanta..stiu ele de ce sunt in situatia asta...dar ideal ar fi sa ne gasim fiecare sufletul pereche!!!

    08 Aug 200700:46
  • person si nu voi mai fi amanta nimanui!

    acum realizez cat d orbita am fost d el...si ink nu pot sa imi dau seama cum a reusit sa ma transforme asa...acum pot spune k am redevnit EU!si ma simt f bine!

    07 Aug 200723:02
  • person pana cand...

    intr-o zi, ne-am certat si m-a trantit p canapea si a dat in mine...am plecat d la el plangand si m-a sunat imediat..nu am rasp...a insistat si in cele din urma am rasp...mi-a zis sa ma intorc sa discutam...si-a cerut scuze,m-a rugat sa il iert,sa nu mai plang...l-am iertat...dupa vreo 2 luni ne-am certat...mi-a zis k el nu va divorta niciodata k are si un copil d 9 ani cu ea,kr sta la parintii lui, k nu vrea sa fiu sotia lui asa cum imi zisese d n ori,k nu ma iubeste si k nu are d c sa imi dea explicatii ...mi-a zis k nu mai vrea sa continuam si sa ramanem amici...i-am zis k prefer sa nu mai aud d el niciodata decat sa ramanem amici...si asa a fost,nu l-am mai cautat..nu m-a mai cautat!dar si acum,la 3 luni d la despartire, cateodata mi-e dor d el,desi stiu k nu merita!am facut totu'pt el..mi-am incalcat toate principiile!m-am lasat calcata in picioare..l-am iubit,dar am trecut peste!nimeni nu ma va mai duce d nas si nu voi mai fi calcata in picioare d nimeni!mai bine singura decat cu un alt barbat k el!

    07 Aug 200722:56
  • person hmm...

    yo am fost in postura asta...sotia era plecata la munk in strainatate..am fost mintita k nu s mai intelege cu ea,k d aia a plecat si k vor divorta la intoarcerea ei(k pt asta s-ar fi intors ea,sa divorteze, si k apoi va pleca definitiv in grecia)...ne intelegeam perfect!ieseam cu prietenii lui,cu colegii...ma lua cu el peste tot...eram mai mereu impreuna si nu ne plictiseam deloc.chiar credeam k va divorta,dar nu a fost asa...am realizat ca m-a dus d nas dupa 3 luni,cand s-a intors ea, si l-am intrebat cum decurge divortul..mi-a zis k nu divorteaza ink...s-a prabusit cerul peste mine cand am realizat ca nu va divorta niciodata si ca am fost amanta!dar era deja prea tarziu..il iubeam...ea a stat mai putin d o luna si plecat iar.am continuat relatia cu el...ne intelegeam f bine in continuare...

    07 Aug 200722:41
  • person nu as putea nici in ruptul capului

    Nu as putea nici in ruptul capului sa am o relatie bazta doar pe sex, mie mi se pare plictisitoare.

    06 Aug 200720:30
  • person As accepta

    Mda, stiu ca o sa fiu judecata...si da, as fi a treia roata la caruta...dar daca eu imi doresc o relatie bazata numai pe sex, si el la fel...de ce nu? atata timp cat nu intervin sentimentele, nu m-as simti cu musca pe caciula...a, si un aspect de care as tine seama...sa nu aiba copii :)

    06 Aug 200715:53
  • person Amanta?

    Cred ca as merita mai mult de la viata decat sa ma multumesc cu resturi sau jumatati de masura.
    Lupt pentru o relatie stabila cu un partener oficial pana in panzele albe,cand nu mai merge,desi am incercat totul,ne despartim si gata,o luam fiecare pe drumul sau.
    Dar sa fiu amanta?Nu,multumesc,mai bine singura,decat sa-mi plang ochii asteptand sa-l revad sau sa ma sune sau sa-i gelozesc familia.
    Sunt o femeie care nu se multumeste cu putin de la viata,ca atare statutul de amanta nu m-ar multumi.

    06 Aug 200712:19
  • person niciodata

    am mai spus o pe forum...nu as aaccepta niciodata sa fiu amanta.nu mi place sa fiu a 2a roata la caruta(sm si eu demnitatea mea .nu?:D)

    06 Aug 200710:40
  • person !!!!!!

    mor de curiozitate!!!!!!!!!

    05 Aug 200722:45
Recomandari