Sunt sigura ca chiar acum ma inseala!!!

personlanca_anca

Da, din pacate sunt sigura de acest lucru! Altfel n-am cum sa-mi explic faptul ca a plecat la "udat" luni la amiazi, iar acum inca la aceasta ora nu este inca acasa... Stau ca pe ace, cu toate ca deja as fi pornit in cautarea lui, deoarece banuiesc pe unde ar putea fi. Acum 8 ani am mai facut acest lucru si era la cealalta, i-am auzit vorbind dimineata,bineinteles ca eu eram afara in fata usii, dupa care am plecat la facultate sa-mi dau examenul ( culmea ironiei aveam examen la Sociologia familiei). Cu toate ca au trecut multi ani de atunci, dar oricat de tare as vrea sa uit acest lucru nu mi l-am putut scoate din minte, si de atunici traiesc cu groaza. Si acum uite , am ajuns acolo de unde am plecat... Tot de ce m-am ferit n-am scapat!!! Am ramas cu el atunci din mai multe motive: doi copii atunci mici (acum au 9 si 11 ani), el a fost primul si singurul barbat din viata mea, a fost marea mea iubire, si pur si simplu ziceam ca n-as putea trai fara el, deoarece toate amintirle ma legau doar de el. Iar apoi am crezut ca daca voi fi accepta posutul de curva din dormitor, gospodina si prietena va fi totul bine.Ei bine, acum vad ca m-am inselat amarnic!!! Incercand sa-l astept dupa ce-mi culcam copiii am accesat interneul. Aici am cunoscut un tip cu care am vorbit f sincer si cu care m-am intanit saptamana trecuta , dupa cateva luni de vorbit pe net. Am stat la o cafea, dar altceva nimic n-a fost intre noi.El a vrut, dar am fost asa de speriata ca ma poate vedea cineva incat nu puteam sa-mi revin. Dar acum ma gandesc ca am fost o fraiera de ce n-am fost in stare sa fac acel pas. Si tot acum ma gandesc cum sa fac ca sa-mi iau revansa, cu toate ca ar fi o aventura doar de o singura noapte sau zi si nu stiu daca ar merita sa risc... Ar fi trebuit sa va scriu chiar la inceput ca suntem casatoriti de 16 ani si dupa toate ce mi-a facut simt ca-l iubesc...sau oare mi-e frica sa infrunt realitatea si sa fiu fara el? Acest lucru n-as vrea deoarece copiii il iubesc enorm. Sper ca veti intelege ceea ce am scris si-mi veti scriie opiniile voastre sau voi cum sa afc ca as fie bine... Va multumesc si sper ca sa primesc raspuns.

  • person E clar....

    Se verifica ce am scris la"De ce calcam strimb?".Ca femeia inselata nu va uita niciodata.Nu va mai faceti iluzii,dragele mele,barbatul in discutie nu se va lecui niciodata.A dat de mai demult de gustul infidelitatii,nu va renunta nicicind.Iata,faptul ca am stat de vorba cu multi barbati,lasindu-le impresia ca ii aprob in comportamentul lor,m-a facut sa-i cunosc,din pacate,atit de bine....Singura problema care se pune este daca sotia accepta pe mai departe un sot adulterin sau e prea ranita si o termina cu el.Alta problema nu exista,totul e f. clar.Dar merita si ea sa se simta bine in bratele unui tip simpatic.Daca tot a facut pasul sa se intilneasca cu el,de ce nu?Asta nu mai influenteaza casnicia care oricum e intr-un stadiu....

    22 Oct 200512:25
  • person nu esti fraiera

    Postat de Felinessa

    In primul rand, sa stii ca my heart goes out to you, ca exact la fel a mai facut si tatal meu. Eu am avut norocul sa nu mi se intample, iar prietenul meu a fost lasat de 2 ori de femei care l-au inselat, asa ca nu cred sa se intample vreodata. Nu e de mirare ca am ajuns cu cineva ca el, insa, pentru ca n-am uitat niciodata certurile si paranoia de acasa a propos de "cealalta femeie."

    Eu nu pot sa-ti dau sfaturi, ci eventual niste ganduri. Ceea ce face sotul tau este de nescuzat. Nu-i asculta pe cei care-ti vor spune, "lasa, mama, ca asa sunt toti, mai calca stramb, dar pana la urma tot la tine s-o intoarce; hai sa-ti dea baba-n carti." Nu e normal ca cineva sa calce stramb, mai ales repetat. In acelasi timp, nu inseamna nici ca e sfarsitul relatiei. Dar va avea multe de explicat si multe de compensat pana vei putea sa incepi sa uiti, desi aceeasi incredere nu se poate restabili.
    Va trebui sa vorbesti deschis cu el, fara tipete si drama, si sa nu-l lasi nici pe el sa inceapa cu aceleasi tipete si drame. Reactia tatalui meu era sa spuna ca mama vorbeste prostii si sa inceapa s-o acuze de diverse alte lucruri ca sa deflecteze atentia de la problema. Nu-l lasa sa faca nici asta. Spune-i ca stii, ca nu este acceptabil, si ca nu te raneste doar pe tine, dar si copiii, care sunt destul de mari sa inteleaga (eu am inteles la 6). Poate va trebui si sa-l faci sa inteleaga ca ceea ce face poate avea consecinte: eu cred ca barbatii din Romania cred ca indiferent de cat de urat se poarta, sotiile vor sta din motive materiale, pentru ca nu pot trai singure, pentru copii, etc. Chiar daca nu intentionezi sa divortezi, nu ar fi rau sa inteleaga ca este posibil sa te piarda. Majoritatea oamenilor nu-si dau seama cat de important este un lucru pana sunt gata sa-l piarda.

    Evident, daca-l pastrezi sau nu e decizia ta. Ce sugeram mai sus e in caz ca vrei sa ramai. Daca te gandesti la divort, poate n-ar fi rau sa-ti iei 3 zile de concediu si sa pleci singura undeva. Poate la o cabana sau la o manastire? Stiu ca e greu si nerealist, dar eu asta as face. M-as duce 3 zile undeva linistit si retras, unde nu exista sursele zilnice de stress, si unde as putea sa ma gandesc la fiecare fateta. Si daca la sfarsit simti ca nu poti sa traiesti fara el, e okay, dar vei avea de muncit sa-i impui respectul si sa-l faci sa priceapa ca acrobatiile de motan in calduri trebuie sa inceteze. Daca te simti in sfarsit relaxata si gata sa o iei de la capat, si asta e un raspuns bun. In cazul asta, insa, sper ca ai prieteni si familie care sa ajute cu copiii si cu corvezile, ca nu cred ca e usor sa faci hartiile, sa imparti bunurile, sa treci cu capul sus prin barfe si mizerii, si in acelasi timp sa fii si terminat emotional de ce s-a intamplat.

    Cat despre tipul de pe net, nu te condamn ca ai cautat intelegere in alta parte. Dar o greseala nu se repara cu alta. Poate faptul ca te-a interesat un alt barbat iti spune ceva despre relatia ta actuala. Problema e ca daca faci si tu ce face el, nu o sa-l poti acuza cu inocenta(chiar daca el a fost primul)si poate ai sa creezi si mai multe probleme pentru copiii tai. Pastreaza-ti demnitatea si nu te lasa dusa de impuls.

    Dupa cum vezi, nu am raspunsuri. Singurul raspuns e ca ai optiuni- poate lucrul cel mai important pe care l-am invatat traind afara. Nu esti legata de maini si de picioare de o singura situatie, dar va trebui sa "sit down with yourself" (imi place la nebunie expresia asta pentru imaginea pe care o creeaza) si sa analizezi exacy ce vrei si ce nu vrei; lucrurile cu care poti sa traiesti, lucrurile cu care nu poti sa traiesti, si lucrurile fara de care nu poti sa traiesti.

    29 Mar 200511:05
Recomandari