S-au ales fulgii de relatia ta?
S-au ales fulgii de relatia ta si nu stii daca mai merita sau nu sa o pastrezi? Impartaseste-ne si poate putem sa te ajutam si sa readucem relatia ta pe linia de plutire.
- person Cu vointa inainte
Orice despartire lasa urme... asta este un lucru cert. La fel de cert este si faptul ca la baza unei rupturi, intr-o masura mai mare sau mai mici, stau ambii parteneri.
08 Dec 200610:53
In momentul in care ceva intre cei doi protagonisti ai relatiei s-a rupt, ramane rupt forever. Este ca si cum ai incerca sa repari cu super glue o vaza care s-a spart: urmele. desi lipite, tot se vad, iar punctul rupturii este fragil si desigur obiectul nu va mai fi la fel cum a fost niciodata.
Asemenator este si in cazul unei relatii... acnd ceva scartie vizibil cale de intoarcere nu mai este.
"Agatatul" de ceea ce a fost in trecut poate provoca mult mai multa suferinta in viitor... si din pacate majoritatea femeilor se agata de trecut in speranta ca asa evalueaza situatia prezenta.
Iubirea este iubire... nimeni si nimic nu poate tine impreuna doi oameni... nici trecutul, nici amintirile frumoase, nici prietenii.
Tot ce puteti face este sa mergeti mai departe. Viata nu se termina intr-un punct... o relatie care nu mai merge se poate sfarsi, urmand ca din acel moment sa lase loc pentru inceperea alteia... poate mai bune, cu mai multe invataminte etc.
Numai bine, si multa multa iubire de Sarbatori! - person hurduc
Imi pare rau ca trebuie sa treci prin aceasta despartire..dar totusi ce-a vrut sa spuna prin " stop: m-ai jicnit?" ca nu prea am inteles motivul despartirii...Asa sunt majoritatea barbatilor, cand se despart de cea care le-a fost iubita ..devin foarte nepasatori..ca de ex fostul meu prieten care nici macar nu mai raspunde la telefon..desi a trecut mai bine de jumatate de an..vroiam sa vad doar ce face..iar el nici macar nu se deranjeaza..asta este...trecem peste caci altfel unde ajungem?bineinteles ca trebuie sa mai si cadem ca sa invatam din nou sa ne ridicam...ai grija de tine si sa aud numai de bine...:)
08 Dec 200610:37 - person e simplu!
L-am vazut pentru prima data la o petrecere..nu mi-a placut, l-am vazut a doua oara la un suc...a inceput sa-mi placa si de fapt a mai ramas un pas sa ma indragostesc de el, sa-l iubesc la nebunie. Ce simplu! Au fost doi ani frumosi pe care i-am petrecut impreuna...eram in stare de orice pentru el si inca sunt...Dar el..mi-a dat o recompensa..a zis Stop ca "m-ai jignit" zice el. Nu am stiut si nu am vrut sa cunosc omul de langa mine! Suntem despartiti de o saptamana si sunt disperata...e foarte greu! Simt ca si cum acesti ani nici n-au fost..dar ce ma doare cel mai mult e ca nu-i pasa ca am fost in viata lui!Cine poate sa ma inteleaga?
07 Dec 200621:19 - person Mormânt...
As vrea sa-mi revin... as vrea! Azi mi-am scos pasaportul, am iesit dragutel, dar cam palida. Si in coltul de jos, dreapta, imi zambea batjocoritor semnatura mea, parca spunandu-mi "Ce, credeai ca o sa tina toata viata?" Da, credeam, speram, vroiam... Nici nu stiu de unde sa incep sa uit! Stiti ca se spune ca vindecarea dureaza jumatate din relatie. Eu simt ca n-am sa-mi revin niciodata, ca am sa ma gandesc mereu cum era pielea lui, cum mirosea gatul lui, ce calde ii erau mainile, cum ma facea sa rad, cum ma privea de dupa ochelarii cu rame negre pe care ii abuream in joaca iarna, cum ma alintam, cum am facut un omulet de zapada si ziceam ca e copilul nostru, apoi l-am lasat in gara pentru ca nu mai stiam ce sa facem cu el, cum imi strangea umerii si ma lasa sa tac pe pieptul lui, cum ne tachinam, cum ne tineam de mana, cum jucam scrabble sau spanzuratoarea, cum inghetam in gari, cum ne scriam mesaje pe zapada, cum eu eram Happy, iar el Dopey... Si mai sunt atatea! Stiti cum sa nu mai ravnesc dupa toate astea? Cum sa ma conving pe mine insami ca nu e el acel El, ca poate relatia noastra nu mai avea viitor, ca poate asa e mai bine, ca daca ne-am impaca, am ajunge din nou la despartire si ar trebui sa trec din nou prin asta... Stiti cum? Eu nu stiu... Am venit acasa plangand, cu pasaportul in mana. Si ma gandeam... chiar e sfarsitul! Pentru ca e imposibil sa aduni toti fulgi dupa ce au fost purtati de vant, deci nu va mai fi niciodata la fel. Ne pierdem...
07 Dec 200615:34 - person suras_alb
imi pare sincer rau ca s-a ajuns asa!chiar nu-i inteleg pe acesti barbati..cum pot sa-ti zica in fata ca te iubesc si apoi placa acasa?si eu am trait o astfel de experienta..sau mai bine zis inca o traiesc...numai ca nu e casatorit...sta impreuna cu o fata de vreo 2 ani...relatia lor a ajuns sa fie doar formala..se tot cearta..se impaca..insa de trei luni am aparut si eu in viata lui...la inceput a fost ca o joaca ,nici nu stiam ca are prietena..insa m-am indragostit de el si nu pot sa renunt..am incercat...am iesit si cu alt baiat dar nu a mers..nici macar nu puteam sa-l sarut...de multe ori vreau sa renunt..insa el imi tot zice ca tine la mine si ca nu vrea sa ne desparitm..insa nici la ea nu renunta..probabil lor le este comod sa aibe doua iubite ..insa noi suntem cele care suferim...m-am saturarat...vreau si eu acel suflet pereche...care sa fie numai al meu...sa ma iubeasca numai pe mine...
06 Dec 200623:31
Iti urez toate cele bune...si sincer...daca simti ca merita aceasta dragost lupta pentru ea...oricum in momentul de fata nu ai nimic de pierdut.. - person cum spun inimii,STOP,NU IUBI!
am 35 ani,el42.eu as,el medic.eterna pov a spitalelor o pov complicata si frumoasa ca toate pov de drag.trebuie sa o sfarsim,dar cum??toate inceputurile au un sfarsit dar noi cum sa-l facem pe al nostru?ne-am cunoscut intamplator in timpul unei inspectii.a fost drag la prima vedere si de atunci nu ne-am mai dezlipit unul de altul cu toate ca am incercat.el div dar cu un baiat,eu intr-o casnicie cu probl dar am o fata si incercam sa tin cont.am incercat sa oprim lucrurile atunci la inceputul acestei idile,constiinta imi spunea ca ceva nu-i totusi bine.nu am reusit!tot timpul imi spuneam "e ultima oara cand il vad ,de maine totul se va termina!promit!"noaptea venea sub balconul meu,seara de seara si chiar noaptea vorbeam la tel ore in sir,in timpul zilei primeam si cate 60 sms de la el.un barbat intelig,dragut, tandru si rafinat. in feb am div!fata mea a ales sa ramana la mine dar locuim inca in ap cu sotul meu.se apropie sarbat si acest om mult iubit de mine,omul cu care am petrecut fiecare zi din ultimii doi ani,s-a hotarat ca e mai bine,mai corect sa se impace cu fost luisotie.ea e cea care a div de el acum 5 ani pt ca in casnicia lor aparuse uncopil al ei cu un alt barbat si totusi...e dispus sa treaca peste acest incovenient.nu regret div meu ,probl mele cu sotul meu erau vechi si se complicasera,altfel inima mea nu ar fi fost deschisa catre o alta iubire, catre alt barbat.stiu unde am gresit eu,nu asta e intrebarea ,intrebarea este cum voi putea trai stiind ca iubesc un om cu care niciodata nu voi fi impreuna? de ce a insistat atat sa fim impreuna iar acum renunta?mai ales ca continua sa spuna" te iubesc"?il tot alung si il trimit la fam lui pt ca vad ca ii lipseste dar el imi spune ca nu-si iubeste sotia..si totusi ,duplicitatea nu o pot accepta.sotia lui se afla in alt oras.am ales sa scriu pov mea ,poate spunand si altora imi va fi mai usor,poate cineva va avea ceva de invatat de aici si nu va repeta aceleasi greseli.hai sa incarcam sa invatam unele din greselile altora.faceti alte greseli fetelor,nu tot astea?nu oricine plange dupa voi, va face complimente,petrece tot timpul cu voi,va suna zi si np, va cauta de cum se trezeste si adoarme discutand cu voi ,VA IUBESTE! atentie , uneori miei poarta haine de lup!nu va manaca de tot..DOAR INIMA!
06 Dec 200623:13 - person trista...
apropo de acesti fulgi care zboara......
06 Dec 200621:57
azi..sf nicolae....la noi in oras...in brasov...a fost ceva foarte frumoos...atmosfera de vis..pentru cei indragostiti si tristete in sufletul meu si al celor singuri...
parca a fost craciunul nu altceva...orasul era plin de oamnei..tineri..indragostiti...oameni mai in varsta...a fost un specatcol...au cantat colinde...ceva de vis...iar eu eram cu lacrimi in ochi...cu ganul la fericire....nici nu-mi aduc aminte cand am fost ultima oara cu adevarat dericita...cand am simtit caldura "fostului" cum ma tine in brate toata noaptea...mo-e dor de imbratisarile lui, de sarutul de noapte buna...de ochisorii lui dimineata...de el...in totalitate .........
aCUM stau si ma gandesc la el...iar el nici nu mai raspunde la telefon......
o seara placuta tuturor....si imbratisari calde celor care au parte:) - person trebui sa fi puternik, chiar dak inima iti plange!
alintata vreau sa-ti spun k nu esti singura, eu cel putin sunt alaturi de tine! si eu sufar si ink cat... dar incerc sa fiu puternik sa merg mai departe si sa ma gandesc k poate nu a fost el acela... si o sa vina atunci cand o sa te astepti mai putin. acum trebui sa nu mai plangi, sa mananci ceva k sa nu te imbolnavesti si sa iesi sa te plimbi sa faci ceva sa nu mai stai in casa. haide capul sus!
06 Dec 200620:54 - person asa e viatza...
Alintata t inteleg perfect....si eu am trecut prin aceleasi chinuri....nopti ntregi d lacrimi si d durere dar mi-am jurat sa ma ridic sa fiu puternica ....sa fiu cea mai buna....si am reusit....acum el ma cauta p mine si eu nu-i raspund....NU MERITA SA PLANGI PENTRU NIMENI.....IAR CINE MERITA NU TE VA FACE NICIODATA SA PLANGI....iti doresc din suflet sa-ti revii:*
06 Dec 200620:13 - person ...Sfarsitul.
El era mai tot timpul ocupat, trebuia sa invete, trebuia sa lucreze cu fratele sau, timp pierdut cu transportul, nopti nedormite, casa noua, oras nou, scoala noua, colegi noi, alte limbi, alte figuri, alta viata. Dar viata mea a ramas la fel, doar ca lipsea el... Si trebuia sa implu golul acela. L-am umplut cu lacrimi, cu poezii, cu planuri, cu sperante. Il cautam des pentru ca simteam o nevoie acuta de El. Uneori vroiam sa vorbim, dar era obosit, eu insistam, ne certam, eu plangeam si el nu intelegea, ne impacam, iar ne certam. Nici eu nu intelegeam. Il iubeam din ce in ce mai mult, aveam nevoie de el, mi-am umplut camera cu poze cu noi, incercam sa rezist. Eram ca o insula, inconjurata de El, dar El nu era nicaieri. Ma simteam ca un caine vagabond, inghseuit intr-un colt, in durerea lui, muscand pe oricine se apropia prea mult de el. O perioada dificila, greu de transpus in cuvinte, chiar si avand la indemana figuri de stil. Mi-am facut pasaport, m-a chemat acolo de sarbatori... Abia asteptam... Am semnat in pasaport cu "Pitic" pentru ca nu aveam o semnatura. Simteam ca renasc... Ma conformasem.
06 Dec 200616:26
Dar cu fiecare zi ce trecea ne certam tot mai des, tot mai urat. Ne impacam, dar nu tinea mult. Si... intr-o zi, m-a parasit. A zis ca nu mai poate asa, ca nu mai merita, ca nu avem nici un viitor, ca il caut mult prea des, ca nu ma mai iubeste la fel de mult, ca trebuie sa-l inteleg si sa-l uit. Nu, e prea mult pentru mine! Nu-mi venea sa cred, nu piticul meu, nu nu, nu el. Se intampla intr-o vineri. Tot week-end-ul am stat in pat, am plans, nu mancam, nu dormeam, aveam si gripa, vorbeam cu mama lui, cand eram singura acasa stateam pe jos si tipam. Bateam cu pumnii in podea si spuneam intr-una "nu pot". Oricat incercam sa ajung la el, nu mai puteam. Se purta urat si ma jignea, imi spunea ca era hotarat, ca nu mai merita, ca nu mai vrea, ca nu ma mai vrea. Sa uit si sa nu mai dramatizez. Sa nu-l mai caut, sa-l las in pace ca nu mai vrea sa ma vada niciodata. De o saptamana sunt a nimanui, arat groanic, am cearcane, am slabit 5 kg, nu pot sa invat, nu pot sa dorm, innebunesc. Nu l-am mai cautat, undeva tot sper ca se va razgandi, ca mai avem o sansa... I-am promis ca ma schimb, ca n-am sa-l mai caut asa de des, ca n-am sa-i cer mereu sa imi demonstreze cat ma iubeste, ca am sa ma straduiesc sa nu ne mai certam atat de des si atat de urat. Nu-i mai pasa! Nu mai stiu nimic de el... Ce sa fac acum cu mine? De unde sa incep? Nu stiu cum sa-mi revin... - person Continuare...
Poate trandafirul, poate filmul la care am fost, poate obtinerea locului I, poate felicitarile colegilor, poate trenul cel bun care a venit la timp, poate emotiile concursului, cine stie... Eram indragostita! Paseam pe drumul "Iubeste-l asa cum este". Au trecut aproape 3 ani, am trecut prin multe. O relatie la distanta e groaznica, dar posibila. Dorul pastreaza iubirea vie... Ne vedeam sambatetele... Aveam si eu de ce sa astept acum week-end-ul, aveam apeluri pierdute, aveam mesaje, aveam nelipsitii fulgi in stomac. Ne certam, ne impacam, uneori ne-am si desparti, apoi ne-am impacat, infloream si ne ofileam impreuna. Eram atat de diferiti... Eu scriam poezii, el viziona filme, eu ii trimiteam mesaje romantice, el imi trimitea mesaje dragute si amuzante, eu ma alintam, el invata sa se alinte, eu il adoram, el ma iubea, lui ii placeau filmele, mie imi placeau cartile, el statea pe net, eu invatam, el imi corecta engleza, eu ii corectam ortografia, lui ii placea marea, mie muntele, lui ii placea in casa, mie imi placea afara, lui nu-i placeau deloc legumele, mie da, el facea oamenii sa rada, eu radeam... si nu-mi ajung caracterele sa le tot insirui... Eram diferiti, dar nu conta, ne iubeam si ne apreciam pentru ceea ce suntem. Eram fericiti! Ii cunosteam aproape toata familia de la doua nunti si o inmormantare si ma placeau. Ai mei erau mai reticenti, dar nu ne pasa. Ne petreceam vacantele impreuna, singuri, la Bucuresti, la mare, la munte, cum ne permitea timpul si banii. Ne tachinam si ne alintam. Ne spuneam "pitic" unul la altul, pe langa alte alinturi inventate de noi, dragalase si originale...
06 Dec 200616:06
Desi el era mai mare ca mine doar cu doua luni, el era dat la scoala la 6 ani, iar eu la 7. A venit Bac-ul, l-a luat cu nota mare, se orienta spre o facultate. Vroia in Bucuresti, dar tatal lui i-a deschis o alta perspectiva, o facultate internationala. Doi ani in Ungaria si doi in Italia. Se intra greu, trebuiau multe acte, foarte multi bani, dar a reusit. Si a plecat... Ne-am jurat iubire si credinta, aveam incredere unul in altul, ne iubeam si eram convinsi ca o sa rezistam. Aveam internetul, Cupidon-ul nostru, aveam telefonul, aveam amintirile, aveam iubirea. Eram increzatori. Si chiar a plecat, intr-o zi de august... Vorbeam in fiecare zi, ii inghesuiam poezii in sms-uri, plangeam la telefon, scriam mail-uri si-mi faceam planuri. - person iubesti??...si ce daca!!
am iubit dar am fost mintita.am daruit si am ramas dezamagita....alexandru roata se intoarce si vei si vei plange si u cum am plans si eu cu lacrimi de sange...
06 Dec 200615:50 - person Mai poti aduna toti fulgii purtati de vant, cine s
Relatia mea... Nici nu stiu de unde sa incep. Ne-am cunoscut pe mirc, da, in locul acela unde literele iti inlocuiesc gandurile si unde o fereastra iti permite sa fii cine vrei. A fost o intamplare... Cine credea in iubire pe mirc? Suna disperat... El era din Miercurea Ciuc, eu din Ghergheni. 55 de km intre noi si o mare de oameni. M-am indragostit prosteste de un nick, pentru ca avea simtul umorului, pentru ca era sarcatic si pentru ca juca trivia. Ce gluma buna, nu?
06 Dec 200615:49
Ne-am intalnit de 14 februarie, aveam olimpiada la fizica, in Ciuc. Cu o seara inainte faceam piruete in paltonul surorii mele, in fata oglinzii si imi imaginam scenarii romantice, adunate de prin filme si inflorite in imaginatia mea. Jucasem trivia, am pus un pariu.. pe un sarut! Cine pierde trebuia sa-l sarute pe celalalt. Am pierdut, si nu pentru ca am vrut :) In sfarsit, ne-am intalnit, in parc, langa leagane. Copii! Nu, nu era genul meu... Dar ma simteam bine ca da semne ca ma place, si-am intrat in joc. Ne-am plimbat, am baut un ceai, am ras. Apoi am aflat ca trenul meu are intarziere 100 de minute, era iarna si frig. A stat cu mine... ne tachinam: "Trebuie sa-ti platesti pariul!". In cele din urma a venit trenul, m-am gandit "De ce nu?", m-am apropiat de el, m-am ridicat pe varfuri si am parcurs jumatate de distanta. Il vedeam cum se uita in jos la mine, si cum ezita. Dar m-a sarutat! Un prim sarut moale si scurt. M-am urcat in trenul deja in miscare si-am inceput sa plang. Nu, nu era El ce cautam eu. De ce?
A venit controlorul, mi-a cerut biletul. "Domnisoara, aveti bilet de personal si asta e accelerat." Nu aveam nici un ban, am inceput sa plang de-adevaratelea. Pana la urma, dupa ce controlorul s-a convins ca am numai 15 ani, ca am fost la o olimpiada unde obtinusem locul II, ca nu am nici un ban, a inceput sa-mi povesteasca de familia si problemele lui.
Am ajuns acasa... Nebunia imi dadea din nou tarcoale. In fata calculatorului, in fata acelui nick, ma simteam din nou indragostita. Era ceva incontrolabil! Inca o olimpiada (eram in clasa a IX, vroiam sa ma afirm, sa impresionez, sa arat de ce sunt in stale), la limba romana, tot la Ciuc. M-a asteptat dupa proba in fata clasei din liceul lui, m-a condus dupa o fereastra si mi-a spus o poveste. Cu o stanca, si valuri, si o gradina. Dar nu mai aveam rabdare, am intins mana, stiam ce urmeaza. Mi-a dat un trandafir! Cum sa-i rezist? - person si de relatiile mele s-au cam ales fulgii :(
ca multe alte fete...am ajuns sa ne plangem...de ce?...pentru ca suntem nefericite....
06 Dec 200614:51
Am avut si eu o relatie superba...de vis as putea spune...si bineinteles ca s-a terminat..fara nici macar un motiv prea important...
Sa va povestesc cum a fost....
Anul trecut pe 23 decembrie l-am cunoscut pe el...tavi...eram amandoi la cumparaturi...cum ne-am vazut au inceput sa ne luceasca ochii..
Am petrecut un Craciun frumos alaturi de el...si un Revelion plin de artificii :) Amandoi ne indragostisem rau de tot...insa problema a aparut peste cateva luni...el a avut inaintea mea o prietena timp de 9 ani...spunea ca a uitat-o..asa si parea insa cateodata intra in stari de depresie..nu mai vorbea cu nimeni , nici macar cu parintii sau prietenul lui cel mai apropiat..nu vroia sa se lase ajutat sa o uite sau sa depaseasca acele stari...au aparut mici certuri..despartiri scurte din partea lui..revenea dupa o saptamana ca si cum nimic nu s-a intamplat...eu in acest timp sufeream de nu mai puteam...il cautam si el nimic..se intoarcea si iar eram fericita...simteam eu ca merita..pana cand nu am mai suportat aceste mici despartiri si am pus punct...acum la aproape un an de cand ne-am cunoscut pot sa zic ca imi pare foarte rau ca ne-am despartit..ca poate era mai bine sa o mai lungesc..poate isi revenea..Acum insa e prea tarziu ..daca incerc sa-l sun nu raspunde...
Asa ca daca vreodata simtiti ca acel cineva de langa voi este important luptati cum puteti..cu toate armele poate ve-ti reusi!!! - person nu vreau sa mai sufar...
am avut un prieten de care imi era drag dar nimik mai mult... prin intermediul acestuia l-am cunoscut pe varul lui(ps:care pe langa acest fapt cu ani in urma a fost iubitul surori prietenei mele cele mai bune)exact in ziua de pasti anul acesta m-am certat cu prietenul meu, pe motiv k de ce se uita toti baieti la mine din disco? atunci varul lui a venit la mine si a spus k are el grija de mine sa ma duk acasa. dupa disco am condus-o pe o prietena acasa si atunci l-am sunat s-ai multumesc pt faptul k a fost dragut si sa oferit sa aiba grija de mine, el a insistat sa vina sa ma duk acasa, pana la urma am acceptat. nu a vrut sa mergem acasa si ma invitat la o disco a unui prieten de-al lui, eu am refuzat.am ajuns acasa. au continuat msj, tel din partea lui,din partea mea nimik. pana intr-o zi cand am hotarat sa ies cu el la un suc.si din acea seara a inceput un vis superb... a continuat un timp, in care ma invatat ce inseamna viata,ma schimbat numai in bine si pt asta ii multumesc din suflet. am uitat sa va spun k el locuieste acum la arad si venea cam o data de 2 ori pe sapt si relatia pe care o aveam era doar a noastra nu stiu decat 2 prietene, pt k dak ar fi aflat lumea ar fi facut tot posibilui sa ne desparta si am hotarat sa o tinem ascunsa. intr-o seara ne-am intalnim si am hotarat sa ma daruiesc lui... a fost o seara de vis... mi-e greu sa vb despre asta... dar incerc sa-mi revin k sa pot continua. am crezut k el nu vrea decat sa se culce de mine, dar sper surprinderea mea a mai mers un timp. dupa care el sa schimbat nu ma mai cauta, iar in momentul in care incercam sa vb cu el nu reusiam... a trecut ceva timp si eu tot nu l-am uitat, am incercat sa merg sa ma distrez k sa uit, sa stau cu altcineva dar nu pot. nu il am decat pe el in minte. va rog din tot sufletul dak puteti sa ma ajutti! un sfat ceva. multumesc mult!
06 Dec 200601:08 - person S-au ales fulgi de relatia ta?
Am cunoscut de sase luni aproximativ un barbat care zile si nopti mi-a vorbit foarte mult despre dragoste,dar doreste doar o relatie ca sa vada daca santem compatibili.Bine inteles ca am refuzat o relatie inainte de casatorie,mai ales ca eu merg la o biserica unde nu se permite nici-o relatie inainte de casatorie.daca a vazut ca nu cad in plasa a intrerupt dialogul.Nu numai de la el ci dupa multe saituri am primit propuneri numai de acest fel.Apoi multe prietene mi-au destainuit ca patesc la fel.Se pare ca majoritatea barbatilor le place sa traiasca mai bine in pacat decat casatoriti.Poate castig cartea sa o citesc.Cu prietenie Vali.
05 Dec 200618:38 - person iubitul meu jumate japonez- jumate brazilian
ne-am cunoscut anul acesta in japonia, intr-un orasel mic, fukuyama.
05 Dec 200618:14
a fost ca un joc, ca o poveste de-o iubirea.
si cand ne-am trezit, eram deja ffffff indragostiti unul de altul, doar ca eu avand viza temporara, eram nevoita sa ma intorc acasa. ne-am promis marea cu sarea, ca o sa ne iubim tot restul vietii, ca o sa avem 2 copii... imi este f greu sa vorbesc despre asta...
totul a fost de vis, un vis superb, o poveste de dragoste cum numai in filme se poate vedea, doar ca in realitate, nu se termina in totdeauna bine.
am venit in tara, si am incercat sa obtin o viza de turist, nu am reusit pt ca se cer f multe acte, si din acest moment visul meu a inceput sa se destrame...
am inceput sa ne certam mai tot timpul la tel, pe net, s-au rarit tel, sau racit relatia, am devenit de la "prinsesa mia", "iubita mia", am devenit mariana, doar mariana.
si asa, inca o data distanta a mai destramat o iubire. acum incerc cu disperare sa plec din nou, stiu ca ma iubeste, si eu il iubesc mult... doar fata in fata mai pot salva aceasta relatie. am nevoie de viza pt japonia, ma poate ajuta cineva cu un sfat, va rog.
multumesc - person O parere ..buna :)
Da ,postul de mai sus..da dovada de realism. Doresc tuturor ce are ea...realitate
05 Dec 200612:57 - person Femeie-barbat, cer-pamant, yin-yang
Am sa va povestesc despre relatia mea care este interesanta din toate punctele de vedere. Sunt casatorita de trei ani dupa o prietenie de cam tot atata timp cu sotul meu...Deci am o vechime destul de maricica. Desi ne iubim enorm relatia noastra evolueaza in fiecare zi, in fiecare zi trebuie sa invatam sa ne adaptam unul la celalt, pentru ca suntem fiinte diferite...Cand spun fiinte diferite ma gandesc la femeie si barbat... Din experienta pe care am acumulat-o pana acum am inteles ca niciodata un barbat nu poate sa fie ceea ce doreste o femeie...Si poate ca aceasta nu e calea cea buna:nu trebuie sa schimbam barbatii, ci sa ii acceptam asa cum sunt, sa ii ajutam sa evolueze, sa le fim in acelasi timp si sotii si prietene si mame...Pentru ca ei sunt de fapt niste copii mai mari indiferent de varsta pe care o au...Niste copii pe care ii poti duce in directia dorita doar lasandu-i sa creada ca fac ce doresc (dar de fapt manipulandu-i subtil). Unele dintre voi veti spune ca nu am dreptate, altele poate se vor enerva cand vor auzi ca nu trebuie sa ii schimbam gandindu-ne cat trebuie noi sa ne schimbam pentru ei...Poate ca fiecare are dreptate in felul sau, dar eu asta cred in acest moment...Si desi in relatia mea zboara fulgii tot timpul :) ...ma bucur totusi ca nu s-a ales si sunt convinsa ca niciodata nu se vor alege fulgii de releatia noastra!
05 Dec 200609:10
:) - person care relatie?!
Am trecut prin atatea relatii si "relatii" esuate, incat nu stiu despre care sa vorbesc mai intai.
05 Dec 200603:43
Sa zicem, M... A doua mea "mare dragoste". Ne-am despartit acum vreun an, din cauza distantei si lipsei timpului. Recent, a inceput sa ma caute. Ne-am intalnit. De mai multe ori. Doar ca amici.Imi doream sa ma impac cu el, dar nu voiam sa grabesc lucrurile. Ne-am "impacat",in sfarsit, intr-o noapte, pentru ca a doua zi sa-mi spuna ca a fost o greseala. HUH??!! - person numai durere.....
Am cunoscut un baiat.....foarte frumos si foarte fustangiu:(.....am inceput o relatie cu el....si incepuse sa s schimbe.....il simteam numai al meu,dar a dat d o panarama intr-un lift si....m-a inselat....mai rau e ca l-am vazut cu ea p strada.....acum....ma roaga sa-l iert...ca ma iubeste....si ca eu sunt fata cuminte....aia era doar o distractie....ce sa fac...il iubesc:(...nu mai pot...plang d o saptamana.Nu vreau nici sa-l iert....nici sa raman fara el.....ma doare sufletul....dar voi face craciunul singura...:(
05 Dec 200601:28
Recomandari
Newsletter Ele.ro





- person
"impreuna putem avea succesul dorit pe plan profesional."








