intoarcere la 180 grade in trecut

personmoderator

Povestea mea suna cam asa:eu studenta in anul III la Facultatea de Litere, el student in anul IV la Drept.
Desi ne cunosteam de ceva vreme, relatia a prins contur abia mult mai tirziu.De atunci incepusem sa fim de nedespartit,desi mai treceam cu vederea micile lui escapade cu baietii, si zvonurile care veneau din toate directiile ca ar avea aventuri peste aventuri.
Deoarece stiam trecutul lui de Casanova, eram tentata sa aplec urechea la birfe,insa bruma de luciditate, a fost repede estompata de iubirea nebuna ce se infiripase in sufletul meu.
A fost primul barbat din viata mea si incepusem sa cred ca asa va ramine toata viata, desi neincrederea plana destul de puternic.
Era cind nehotarit, cind pasional,incat cu greu reuseam sa inteleg ceva din comportamentul lui.
In acelasi timp si eu ieseam din cind in cind cu alti barbati ca sa atrag atentia asupra mea, moment in care deveanea extrem de rece si nepasator..ca apoi sa constat ca era doar gelos si imatur.
Ne-am despartit in vara anului imediat urmator, cind l-am vizitat la spital, deoarece suferise o interventie chirurgicala.
A inlemnit de uimire cand m-a vazut,dar si de satisfactie ca o femeie il poate iubi atit de mult.
Intilnirea cu parintii lui care a avut loc tot atunci a decurs oarecum normal cu exceptie citorva remarci referitoare la partea materiala facute de catre tatal lui.
Aveam o vaga banuiala ca ai lui voiau altceva pentru el..insa nu am dat importanta acestor lucruri.
Abia dupa ce ajunsa acasa iubitul meu mi-a spus la telefon ca totul se terminase iremedialbil si irevocabil intre noi,m-a cuprins disperarea,o disperare muta. Nu intelegeam de nici un fel de ce omul care se despartise de mine cu lacrimi in ochi acum imi vorbea atit de dur,si nici care ar fi putut fi vina mea.
Am slabit ingrozitor,dar cu ultimile puteri am incercat sa-mi vad de viata mea.
Nu m-a cautat decit in iarna acelui an,cind eu eram deja cu viitorul meu sot.
Mi-a spus atunci ca ratase un examen foarte important, dar cam atit.
Acum trei ani m-am casatorit cu barbatul pe umarul caruia mi-am plins o vreme suferinta,insa in tot acest timp m-am gindit la celalalt,si am continuat sa vorbim la telefon.
Mi-a propus de nenumarate ori sa ne vedem ,sa discutam insa am hotarit atunci ca nu faceam decit sa revizitez trecutul...Si totusi am cedat tentatiei,m-am revazut cu el dupa trei ani... era un barbat realizat mi-a marturisit ca m-a iubit la fel de mult;nu i-am cerut nimic, nu mi-a cerut nimic.
Oare cu ce am gresit?

  • Nu s-a postat nici o replica.

Recomandari