Psihoterapie
- person hm psihoterapeutii
si daca nai o problema ei itit gasesc una."am auzit ca o vedeta dela los angeles avorbit cu prietena ei de psihiatru,"Dute sa vezi ce bine ai sa te simti".La care vedeta ii raspunde "dar n-am nimic nu sunt bolnava""nu conteaza,dute iti va gasi el una"spuse prietena ei.
29 Ian 200610:18 - person m-am indragostit de doctorul meu
Asta se cheama transfer de afectivitate parca.(?)S-a indragostit si el de mine (asta este parca contratransfer) si in septembrie trebuie sa ne casatorim...Si imi este teama sa nu cumva sa fie doar fenomenul asta straniu si sa ne treaca in curand. Unde as putea citi mai mult despre asta?
28 Iun 200502:03 - person
Moon, ca o continuare a cartii pe care ziceai ca incepi sa o citesti si care poate te va ajuta sa faci descoperiri remarcabile sau cel putin iti va da idei si poate un alt unghi de a privi lucrurile este"Femeile sunt de pe Venus, barbatii de pe Marte si copii din Rai" .Acolo se vorbeste despre :"secretul cresterii unor copii cooperanti, increzatori si sufletisti"
07 Sep 200418:45
Si din acelasi "ciclu "ar mai face parte si " Marte si Venus in dormitor" acelasi autor.
Eu am incercat sa citesc prima carte pe care tu ai spus ca vrei sa o citesti , am fost dezamagiat de nivelul scazut al ei ,uneori nestiintific, nu am terminat-o , iar celelalte 2 desi le am in biblioteca nu am mai avut nici o curiozitate de a le citi.Dar poate pe tine te vor ajuta,poate tie iti vor folosi. - person
Poate ar trebui sa pui mina pe ceva carti de psihologie.Eu ma pregatesc sa citesc"Femeile vin din Venus barbatii de pe Marte" sau cam asa ceva in traducere.In orice caz barbatii sint inca o dilema pentru mine, ii cunosc destul dar nu prea ii inteleg.Sintem facuti sa ne cautam unii pe altii dar din cite am constatat placerile vietii in doi se cam termina repede.Noroc ca putem abandona si lua totul de la capat, dar hm timpul ne cam preseaza.
07 Sep 200418:45 - person
Stii,as vrea sa fiu capabila sa inteleg viata si firul ei...as vrea sa stiu daca exista destin....daca exista intamplare....nu stiu nici eu ce sa mai zic...vine ziua mea si cred ca intru in panica,imbatranesc,sunt single...ma apuca cateodata cate-un val de tristete,si-apoi ma trezesc a doua zi si sunt ok....
07 Sep 200418:45
femeie,ce sa zic...
imi pare rau sa aud ca treci prin despartire,dar daca asta e cea mai buna alegere pentru tine si micutul....atunci asta faci.
E natura noastra sa simtim nevoia unui barbat in preajma...narav prost.Nici cu ei nici fara ei:D ,stii tu cum e...ce sa faci,le tragi si se numeste autoeducatie.
Iti doresc numai bine,si tarie sa treci prin toate:) - person
M-am schimbat enorm dupa nasterea micutului.Toate conceptiile si planurile de viata s-au schimbat.De unde planificasem sa-l las la gradinita de la 6 luni si sa reiau studii le cu forta...de abia de 2 luni(are 2 ani si 8 luni) il trimit la o gradinita in fata blocului meu
07 Sep 200418:45
si sint destul de ingrijorata.Ii urmaresc din masina ca o hoata cind ies in parc sau se joaca in curtea din spate si uneori mi se stringe inima si ma intorc acasa cu durere de cap.Inainte credeam ca oricum copii cresc si cariera parintilor primeaza deoarece ei sint primii sa beneficieze.Nu am anticipat ca securitatea lui, protectia fata de boli o sa ma preocupe atit.Ce sa mai vorbim de aspectul psihologic, vreau sa-l educ prin iubire si sa evit pe cit posibil anumite complexe care atit de frecvent apar din copilarie.In fond este iubirea pentru el care hraneste ura pentru sotul meu.Daca
n-ar fi fost micutul toate nebuniile lui le-as fi trecut la capitolul de inocenta si necunoastere in ale vietii(chiar daca e cu 19 ani mai in virsta) caci asa ma linisteam inainte dar acum...nu pot sa tolerez sa batem pasul pe loc ca familie din cauza lui.Sper din suflet ca am sa divortez deoarece chiar nu mai pot in ritmul asta.Am tot tergiversat de mi-am pierdut primul avocat dar trebuie sa ma adun, sa-mi caut altul caci momentul de adio a sunat de mult.
Nu stiu mie divortul mi se pare un lucru bun.Parintii mei din pacate n-au facut-o si au facut o varza din viata lor a mea si a fratelui meu.Mie mi-e mai teama ca n-am sa divortez cind casatorie chiar nu merge decit de viceversa.Imi place ideea de casatorie pentru ca e o sansa sa intemeiez o familie armonioasa asa cum parintii mei nu au reusit.Mi-ar place sa am o a 3a sansa si alti copii de asemenea dar cu cit de mult il iubesc pe micut nu stiu daca m-as mai risca.Chiar nu este iubire adevarata decit cea fata de copilul tau.O data ce am cunoscut aceasta iubire nu cred sa mai pot numi astefel sentimentele fata de un barbat.Oricit de puternice ar fi sint apa de ploaie fata de oceanul iubirii pentru copil.Dar imi spun ca, ca sa evit sa-l sufoc pe micut cind va fi mai maricel tot voi avea nevoie de ceva apa de ploaie.Asa cum simt acum ma indoiesc ca se poate dar simt totusi nevoia unui flirt a unei conversatii interesante, un dans, o stringere de mina.Oof ma simt ca o baba!
Pentru iubire! - person
Hai salut,MOON!
07 Sep 200418:45
Ce sa-ti zic,viata e plina de stress...
Eu nu am copii,dar am grija de sora mea adolescenta.
Nu-mi pot inchipui un lucru mai bun sa mi se poata intampla,decat sa o am pe sora mea aici.
Stiu ca in QB legile sunt putin diferite de ON,dar imi inchipui similare...problema e ca ne inganduram zi de zi,de responsabilitati,mai ales cand ai copii,le vrei nu numai binele,ci "cel mai " binele....vrei sa ai sa le oferi tot ce crezi tu ca au nevoie,si nu exista limita...cand intalnesti o problema de sistem,innebunesti....plus slujba,casnicia,masina/ins$$,stirile,lumea...mdaaaa nu e asa de roz cum am crezut?
Probabil dupa nastere te-ai adaptat imediat la rolul de mamica si ti s-au schimbat conceptiile.Plus ca acum gandesti pentru doi,nu pentru unul,si e posibil sa te descurajezi usor.
Stai sa-ti creasca putin cocuta,si ti se va descreti fruntea putin.
Din cate vad eu lumea asta in care traim,nu cred ca se poate mai bine dacat unde suntem...oriunde ai fi,te-ai infrunta cu aceleasi probleme,si daca nu aceleasi,altele diferite,dar de acelasi calibru.
Eu cred ca *Canada e o tara aproape perfecta,daca n-ar fi asa de aproape de USA....ha!ha!
imi place Canada,cu toate ca vremea ma distruge psihic...vara asta nu am prea vazut soarele,si vine iarna iar,de parca n-a durat destul ...poate ar trebui sa ne mutam la tropice?
:D - person
Eu vad Canada cu ochi mult mai critici de cind am devenit mama.Parca nu mai este aceeasi tara ca inainte.Sistemul de sanatate, gradinitele mai ales ma doboara.Parca nu mai am aceeasi demnitate ca inainte.Trebuie sa atac viata aici dintr-o noua perspectiva ca m-am saturat sa fiu frustrata tot mereu.
07 Sep 200418:45
In ceea ce ma privea pe mine cind ceva nu-mi convenea comparam cu Ro si ma calmam dar pentru micut vreau binele absolut.Deci nu prea ma mai amuz dar ma straduiesc sa ies din ceata.Imi spun ca pe masura ce creste poate voi mai lasa din exigente.Are 2 ani si 8 luni acum.Tu ai copii?Ai prieteni romani in majoritate sau mixti?Tu ce crezi despre societatea canadiana?
Numai bine, pe curind. - person
LONDON/ONTARIO
07 Sep 200418:45
FAINA,DAR BUSY
VIATA E FRUMOASA,DEPINDE CUM TI-O FACI...DAR AM MULTI PRIETENI, IAR MUNCA E FUN.TU? - person
Apropo elenarl cum este viata la Londra?Te amuzi?Cam care e atmosfera?
07 Sep 200418:45 - person
CA BINE ZICI.CRED CA MULTE PROBLEME DE ZI CU ZI AR FI REZOLVATE DACA AM PLATI MAI MULTA ATENTIE PSUHICULUI.
07 Sep 200418:45
AM INVATA CA SUNTEM TOTI LA FEL,SI TOT ATAT DE DIFERITI.
AM INTELEGE MAI BINE OAMENII DIN JUR,SI AM FI CPABILI SA PASTRAM RELATII MAI BUNE CU CEI APROPIATI - person
Cu totul de acord cu elenarl!
07 Sep 200418:45
Sint carti minunate care ne stau la dispozitie ca sa ne ajute in explorarea eu-lui nostru.Eu am avut recent ceva sedinte la psiholog dar nu au fost atit iluminatoare cit lectura.Totusi psihologul este important prin contsactul uman pe care il reprezinta.Uneori ne trezim ca a proape nimeni nu e dispus sa ne asculte sau cei care o fac ne frustreaza prin raspunsurile lor la problemele noastre.In special daca observam un anumit patern de esec in viata noastra ar fi de indicat sa consultam inainte de a avea n esecuri.Daca ar fi dupa mine as introduce cursuri de psihologie in scoala inca din clasele mici.Copii tind sa fie agresivi si netoleranti intre ei inca de atunci, aceasta atitudine se mai tempereaza cu virsta dar cred ca este mai mult de facut in aceasta directie.Toti avem nevoie sa invatam cum sa fim mai buni cu noi insine si cu ceilalti.In zilele noastre religia nu mai este de ajuns pentru ca inainte sa ne lasam convinsi de ceva avem nevoie sa stim logica din spatele unor comenzi.
Numai bine cu voi insiva si cu ceilalti! - person
Toti avem nevoie de psihoterapie,sa ne putem intelege si cunoaste creierul.Ne orientam atat de mult in domeniul technologie, vrem sa cunoastem cat mai mult despre lume, inafara de NOI.
07 Sep 200418:45
Ar trebui sa platim mai multa atentie inconstientului nostru,si mai ales sanatatii psihice.Pentru ca e cava care poate fi afectat fara repercursiuni imediate...motiv pentru care nu realizam ce anume ne-a influentat din trecut...ne formeaza pesonalitatea, reactiile si sentimentele,fara sa fim total constienti de ce ni se-ntampla.
Cate evenimente din copilarie nu ne-au influentat,suficient de puternic incat sa ne bazam deciziile pe un sentiment nascut, atati ani, in urma?
Opinia mea este ca fiecare dintre noi ar trebui sa aiba putina cunostinta pe nivel psihologic....te ajuta sa-ti schimbi atitudinea fata de lucruri care credeai ca sunt imposibil de schimbat...castigi control asupra ta, pentru ca te cunosti mai bine...cum poti conduce, fara sa stii cum functioneaza automobilul?
Avem o putere extraordinara de a influenta parcursul vietii,de a schimba raul in bine, numai de ne-am opri putin,de-am deveni mai obiectivi...si ne-am pune logica in practica...dar mai ales,de am vrea sa devenim din ce in ce mai putin ingnoranti. - person
Nu cred ca putem sa blocam ad-eternam nici unul din sentimentele atit de prezente in mod natural in viata de zi cu zi, fara consecinte nefaste.E mult mai sanatos sa moderam reactia noastra in fata acestora.Cred ca si sentimentele negative au partea lor buna, depinde de noi s-o punem in valoare.
07 Sep 200418:45
Pe curind! - person
Faine perle:) Eu am ajuns la concluzia ca, mie, personal, imi e mult mai bine fara orgoliu si fara invidie.
07 Sep 200418:45 - person
Nu chiar.Orgoliul in doze moderate este necesar pentru increderea in sine si ca sursa de ambitie.Trebuie sa ne straduim sa nu ranim in mod voit din cauza acestui sentiment
07 Sep 200418:45
Invidia in doze moderate este o sursa de progres personal.Trebuie insa sa stim sa privim persoana pe care o invidiem drept sursa de inspiratie si nu drept dusman.Cind altcineva detine ceva dorit de noi trebuie sa fim fericiti constatind ca se poate sa ai acel ceva.Nu este nevoie sa deposedam acea persoana de ceea ce ne dorim, lumea e mare si exista resurse de bine pentru noi toti.
Iata citeva perle din ratiunea personala!
O zi buna! - person
Atata timp cat exista orgoliu si invidie nu cred ca putem scapa de conflict.
07 Sep 200418:45 - person
Daca toti (adultii de pe planeta)am contribui cu dezamorsarea unui singur conflict...efectul ar fi imens.Dar uneori e foarte greu.E mult mai usor sa tipi si sa jignesti decit sa mingii si sa zimbesti.
07 Sep 200418:45
Eu chiar nu stiu ce sa mai fac ca sa traiesc in armonie cu cei cu care sint obligata sa convietuiesc.Cum am constatat ca e de nerealizat impreuna cu persoanele respective, tot caut o atitudine personala care ma poate scapa de frustrari.Acum cind conflictul apare undeva foarte departe pe scara relatiilor mele imi pare floare la ureche pe linga realitatea imediata.
Numai bine, pe curind. - person
Nu sunt chiar asa de orgolioasa sa imi inchipui ca am contribuit la pacea lumii, insa iti multumesc pentru incurajare!
07 Sep 200418:45 - person
Buna idee.In fond dialogurile vostre nu sint constructive, mai bine ca fiecare dintre voi doua sa isi aleaga alti parteneri de discutie.Iata o mica contributie la pacea lumii.
07 Sep 200418:45
Numai bine. - person
Draga Moon, chiar nu am de impartit nimic cu nimeni. De acum voi ignora orice fel de atac venit din partea lui Tish.
07 Sep 200418:45 - person
michou & tish
07 Sep 200418:45
Ar trebui sa dati mina pentru impacare.Zau nu are rost sa va detestati in cadrul unui forum de discutii.In fond ce aveti de impartit?A nutri sentimente negative este distrugator pentru ambele persoane implicate.Noroc ca sinteti doar pe un forum in contact dar totusi...Alte persoane care citesc pe aici ar putea fi descurajate de aceste descarcari electrice.In fond cautam sa ne relaxam unii in compania celuilati, sper. - person
Sa fiu sincera....nu am vrut sa raspund...:) dar ti-am tot asteptat venirea,ca pe painea calda(pacat ca deja mucegaita) :) Si daca tu nu si nu,nu mai apareai,m-am gandit sa nu las omu asa orbecaind prin ceata.Lucru care nu l-ai sesizat,doar mi-am spus parerea in calitatea de Om :P
07 Sep 200418:45
Papusica "psiholoaga" de mania persecutiei ai auzit?Te-ai gandit sa incepi un tratament? - person
Acum am inteles, Tish!
07 Sep 200418:45
Se pare ca aici tu esti psihologul su TU te ocupi de problemele persoanelor de aici. Numai tu le poti rezolva si acesta este motivul pentru care ai luat foc la aparitia mea pe aici. Imi e mila de tine. - person
Eu cred ca nu ar trebui sa vorbesti cu mama ei sub nici o forma,mai asculta si de parerea ei(prietenei),ca stie ea ce spune.Nu uita ,sau mai bine spus gandeste-te nu la faptul ca sunteti 2 persoane apartinand aceleiasi lumi(tu si mama ei),ca nu e deloc asa.Aveti religii diferite din cate am inteles,intr-un fel sau altul desi traiti in aceeasi tara tu,traiti in 2 lumi diferite.Crede-ma ca stiu ce spun!
07 Sep 200418:45
Nu am inteles din context,prietena ta e majora?E independenta din punct de vedere financiar?Traieste separat de parinti,asta era de fapt intrebarea.
Cred ca daca lucrurile stau asa cum ai spus tu in ultimul mesaj,ar avea mai multa nevoie de un psihoterapeut prietena ta decat sa-i spui mamei ei.Si apoi,mamei ei ii poate spune si ea,cand se va simti in stare.convinge-ti prietena sa consulte un psihoterapeut,experienta lui o poate ajuta mai mult ca orice.Poate gasesti un psihoterapeut evreu,dar asigura-te ca nu e religios,ci ca e cat se poate de laic. - person
Mda,
07 Sep 200418:45
cred ca ai dreptate.Am discutat pe indelete cu prietena mea de curind.Sint preocupata deoarece este foarte blocata fata de mama ei.Ori parerea mamei ei conteaza enorm pentru ea.De cind a avut caderea psihica dinsa o descurajeaza de a vorbi despre asta optind in favoarea uitarii.Ori ea are mare nevoie de a se confesa pentru ca se simte foarte culpabila de tot ce se apropie de sex.Cred ca ar fi ideal ca mama ei sa o asculte si chiar sa incurajeze orice destainuire ajutind-o apoi sa se deculpabilizeze.
Cu toate ca prietena mea este virgina a avut doua contacte sexuale nevaginale du 2 adulti din anturajul familiei.De unde jena
si blocajul de a vorbi despre asta.Cred ca sint singura la care s-a destainuit si mi-a multumit mult pentru ca a putut sa o faca.Dar
se simte vinovata pina si de anumite jocuri sexuale practicate cu verisorul ei in copilarie!Eu am trecut prin tot ce a trecut ea din punct de vedere sexual si cu mult mai mult.Sint convinsa ca suportul meu inseamna ceva pentru ea dar ca cea mai mare usurare ar fi daca ar putea sa-i spuna mamei ei totul si aceasta din urma s-o asigure ca nu are de ce se culpabiliza.Desi prietena mea m-a rugat sa nu intervin pe linga mama ei, sint tare tentata sa o fac.Asta mai ales ca tipa mi-a spus ca daca ar afla ca are SIDA, mai curind s-ar sinucide decit sa-i spuna mamei ei.Ma rog ea a intuit ca as vorbi cu mama ei si m-a rugat sa n-o fac...Cu toate astea constiinta imi spune ca ar trebui.
Mercy de interes tish. - person
Nu stiu daca sinagoga e cel mai bun loc de cautare a unui sprijin.A cauta sprijin in religie e una ,a cauta sprijin in institutie e alta,si vorbim aici de sinagoga.Sinagoga si normele impuse de unii rabini mai mult inhiba decat deshiba in unele cazuri.
07 Sep 200418:45
poate rezolvarea ar trebui cautata in alta parte si nu in religie,religia putand fi poate chiar motivul problemelor. uneori e greu sa fi evreu ,sa traiesti in comunitatea evreiasca dar in alta tara, cu atat de multe religii,caci inima nu tine cont de religie... - person
Ei bine ea este evreica.Cred insa ca indiferent de religie suportul institutiei respective este de aceeasi natura.Ea chiar participa la ritualuri in sinagoga saptaminal.I-am propus acelasi lucru, sa caute un suport acolo.Ea insa era destul de jenata ca in fond parintii ei au vorbit despre problema ei acolo, cautind referinte pentru un psihiatru.Nu i-au propus insa nici un suport de natura religioasa pentru starea ei.Si eu m-am gindit ca medicamentele sau numai medicamentele nu par sa functioneze.Mi se pare foarte potrivit ceva de natura psihica decit strict medicala.Sa vedem.
07 Sep 200418:45 - person
Draga Moon,
07 Sep 200418:45
Rezolvarea problemei prietenei tale nu este de capacitatea medicilor (aude voci...miercuri la ora 21...fiind virgina la varsta de 24 ani), ci de "specialitatea" bisericii, a oamenilor care îl slujesc pe Dumnezeu. Parerea mea este ca ar trebui sa fie vazuta si de un preot.
Sper sa nu ma interpretezi gresit (în legatura cu credinta), dar crede-ma ca tot ceea ce spun se bazeaza pe ceva "învatat", cândva, undeva!
Numai bine! - person
O definitie fara pretentii: sintem normali cind ne simtim cit de cit bine si cei din jurul nostru se simt la fel in compania noastra.Ma rog daca nu exista motive obiective de a ne simti prost.Deviem de la normal cind ne simtim mai tot timpul rau sau cind transmitem o stare proasta celor din jur.Orice exagerare a unei situatii ne poate devia de la normal.Eu gasesc ca viata in sine nu este atit de dificila pe cit sint relatiile interumane.Nu de mult am avut de a face cu un trio infernal:sotul, copilul si mama mea.Nu stiu cum am rezistat 18 luni sa ma tot gindesc la fiecare din ei sa incerc sa-i armonizez unii cu altii, sa fie cit de cit bine.Uf!Nu demult am frecventat informatica la facultate.M-am lovit de dificultati dar pot spuna ca nici o disciplina si cred nici o meserie nu e mai grea decit
07 Sep 200418:45
cea de mama, sotie, fiica, ma rog ,noroc ca restul familiei e departe.
Nici relatiile de prietenie nu sint mai relaxante.Cum bine se spune:"Fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc singur!"Citi din prieteni au o atitudine genuina fata de noi si citi ne manipuleaza pentru a atinge diferite scopuri.
Eu am trait cel mai bine cind am locuit singura.De la virsta de 21 pina la 28 am fost singura in Bucuresti cind toti ai mei erau la Cluj.
Doamne ce bine a fost!Cind am petrecut, am petrecut bine caci nu nu-mi statea nimeni in cale sa ma admonesteze iar cind am suferit am trecut peste durere mai usor deoarece nu turna nimeni gaz pe foc.Tot ce am gresit a fost doar in detrimentul meu, deci nici tu probleme de constiinta.Eu as recomanda oricui ca inainte de a-si intemeia prpria familie sa ia citiva ani buni departe de casa parinteasca.
Nu gasesc insa ca aceasta realitate este prea naturala.Natural ar fi sa ne fie mai usor impreuna, sa ne alinam unii altilor durerile si sa ne umplem sufletul de voie buna cit de des posibil.
Eu cred ca avem mare nevoie de psihologie chiar daca nu sintem
in pragul unei disperari .E mai bine sa previi decit sa tratezi.Orice individ ar trebui sa ceara sfatl ul unui psiholog pe ici pe colo intr-o cautare a unei igiene mentale.Ar fi binevenite ceva cursuri de psihologie chiar in timpul liceului pentru toata lumea.Nu vi se intimpla uneori sa va spuneti, nimic nu merge cum ar trebui, am impresia ca nu stiu sa-mi traiesc viata.Eu as vrea uneori sa ma opresc sa studiez "cum sa traiesc mai eficient" dupa care sa reiau firul existentei.Sint singura de acest fel?
Recomandari
Newsletter Ele.ro





- person
"incearca sa fii un om mai bun... e asa placut..."








