cum il recuceresc?
by: myself_i acum 3 ani, dupa o despartire dureroasa, am cunoscut pe altcineva. Mi se parea perfect, m-a facut sa-l iubesc din toata inima, prin felul lui de a fi. A fost o relatie cu multe certuri si despartiri...eu intotdeauna m-am intors la el, dar nu pentru ca ar fi tinut el neaparat, ci pentru ca probabil nu avea o alternativa mai buna. Au trecut 3 ani de atuni, eu inca il iubesc, el spune ca nu avem nici un viitor impreuna si ca putem fi doar prieteni. Cum sa il recuceresc?Cum sa ii arat ca m-am schimbat? De cat timp ar avea nevoie sa uite amintirile neplacute?Folositi
vaselina.Aceasta, poate face ca relatiile sa mearga unse.Iar pentru despartirile dureroase, luati nurofen.A mai aparut si o alifie, pe baza de intepaturi de albina, care daca dai in locul unde te doare, iti ia junghiul cu piciorul, cu mana, in sfarsit,cu ce are la indemana.Parerea mea, este ca daca vrei sa recuceresti pe cineva, este bine sa faci gimnastica aerobica.Sau bacciloscopica, nu stiu sigur cum se numeste, dar functioneaza ca ebola.In cateva minute, il vezi pe el, cu burta umflata, cazut pe spate de admiratie pentru tine.
poate
si pentru ca o relatie nu inseamna doar suisuri, ci si coborasuri.
uite un motiv ca sa dai o sansa unei relatii, chiar daca merge mai greoi la un moment dat.
pierdere de vreme...
Eu niciodata nu am privit cu ochi buni relatiile cu multe certuri si despartiri.
Aproape de fiecare data rezultatul e acelasi: despartirea definitiva.
Atunci de ce sa ramai cu asa amintiri neplacute si sa investesti atata timp intr-o relatie care aproape 100% se va termina!?
2...
Are dreptate "pina" , desi siguranta pe care o are vis-a-vis de sentimentele tale ar putea sa-l orbeasca si sa-l opreasca sa faca ceva.
Una peste alta, am vazut cazuri in care EL a fost intors din drum(iar mandria lor ajunsese undeva la gunoi dupa cum chiar ele au spus)si cazuri in care ele s-au zbatut degeaba.
pt ce?
imi pare rau sa-ti spun,dar el daca ar fi vrut,te-ar fi intors...am patit si eu asa ceva,acu 3 luni...am vb cu cineva pe care l-am iubit f mult,ne-am despartit,in momentul de fata sunt cu altcineva si chiar nu-mi pare rau!desi am incercat si eu din rasputeri sa fac tot posibilul ca sa fim impreuna... crede-ma,tot ce se face e spre bine ;)
pai.......
Stiu ce spune ratiunea care ca intotdeuna nu "spune" acelasi lucru ca inima...De la vorbe la fapte e drum lung...a zis bine cine a zis ca "in dragoste nici un sfat nu prinde!" :)
Nu te cunosc pe tine, nu-l cunosc pe el, nu cunosc povestea.Ar fi doar simple supozitii.PLus ca oamenii se schimba!Asa ca...eu iti dau doar doua sfaturi:
1.minte pe cine vrei tu, dar NU TE MINTI PE TINE! "Vorbeste cu tine" si vezi daca mai are rost sa te zbati.N-ai stat degeaba langa el;il cunosti cat de cat(cum gandeste, cum reactioneaza...)
2.Nu lasa in urma un "poate" si un "daca".Fi impacata cu tine!Sa faci ceea ce crezi ca poti face pt a indrepta situatia iar daca nu reusesti sa accepti si sa renunti.Dar nu lasa loc de "poate daca faceam aia"...sau "poate daca nu renuntam..."
Orice ar fi, oricum cum ar fi, tu fi sincera cu tine si mergi inainte fara regrete!
asa este
Are dreptate si PANTE,desi eu m-am ferit sa iau in calcul varianta asta fiind vorba de sensibilitate. Daca e intr-adevar un tip sensibil si usor de ranit ii va fi f greu sa treaca peste atatea certuri si despartiri si mai ales peste tot ceea ce implica acestea (jigniri, reprosuri etc)
dar ce te faci cand...
fericirea lui nu coincide cu a ta?tu esti gata sa luptzi,sa stergi trecutul,dar el,oare este capabil sa uite tot si sa mearga inainte?aici e problema,aici a fost si a mea...nu am reusit sa trec peste toate suferintzele si cosmarurile din trecut si am renuntzat...ajunsesem sa imi doresc altceva(am mai scris undeva,pe forum):o relatie cu trecut frumos,care sa imi dea putere sa sper intr-un viitor frumos...si acum dupa un an si 3 luni de la alegerea facuta,pot sa iti spun cu mana pe inima k a meritat sa renunt!si sunt fericita:)
:)
tu ai dreptate...au fost prea multe lucruri urate care au deteriorat iubirea lui pentru mine. Dar eu nu vreau sa ma resemnez. Ar fi ca si cand as renunta la fericirea mea..
partzial de acord cu just_me_c...
dar sa nu excludem posibilitatea cealalta...poate este o persoana sensibila si usor de ranit...in cazul acesta,oricat de mult ai iubi pe cineva,in timp,amintirile urate se acumuleaza si pot afecta aceasta iubire chiar pana la deteriorarea ei...ranile se cicatrizeaza dar nu dispar...cea mai dureroasa rana este cea pe care ochiul nu o vede(durerea interioara)...posibil sa ma insel in cazul vostru,am ´´vorbit´´din experientza mea proprie...si daca am dreptate,sfatul meu este sa nu mai incerci nimic...inafara de a-tzi reface viatza alaturi de altcineva...
Poate nu esti ceea ce isi doreste
Te-ai gandit ca poate nu esti ceea ce isi doreste si e prea slab pentru a-ti spune in fata? Chiar tu ai afirmat ca s-a intors de fiecare data la tine din lipsa de altceva. Nu au nici o legatura amintirile cu ceea ce simte el. Poti avea doar amintiri placute dar sa nu te lege nimic sufleteste de o anumita persoana si poti avea sute de amintiri neplacute si sa iubesti totusi cu disperare incat nimic nu mai conteaza.
Accepta realitatea si nu te agata de el ptr ca tot il vei pierde daca nu te mai iubeste
Destul de dificil
Dar problema este ca amintirile dureroase nu se uita si, chiar daca te-ai schimbat, persoana respectiva nu va mai avea niciodata incredere in tine. Asta e, te-ai schimbat pentru tine si iti gasesti o alta relatie, pe care sa o si incepi bine.