Ce ma fac cu mama?

by: 
Sunt de o luna in Spania,m'am mutat aici la prietenul meu.Toate bune si frumoase pana aici.Cu el ma inteleg bine,am trecut peste perioada aceea de acomodare...de la inceput...care nu a fost o problema.
Ne iubim,ne potrivim..e totul ok in relatia noastra.Amandoi suntem multumiti.
Problema vine de la mama...Noi 2 am fost dependente una de alta.Nu puteam sta despartire.Eu am fost f mamoasa,nu am fost niciodata plecata de acasa pt mai mult timp.
Acum,din copilul acela mamos,am devenit femeie.Am plecat la 3500 de km,sa incerc sa ma realizez,sa imi fac viata mea,alaturi de omul pe care'l iubesc si care ma iubeste.
Mama,a perceput totul ca pe un act de tradare...Considera ca el m'a rapit din sanul familiei.Nu am vb cu ea 2 zile,pt ca a fost ziua mea si am avut invitati la masa(pe prietenii nostrii spanioli).Nu mi'am vazut capul de treburi..am vrut sa iasa totul perfect.A doua zi,m'am odihnit si eu ...am stat cu iubitul in pat...era duminica...vroiam si noi clipa noastra de liniste,de intimitate.Si mama mi'a scris pe mess sa nu o mai caut niciodata,ca am abandonat'o,ca el e vinovat..Faptul ca el nu tine legatura cu fam lui ...asa cum considera mama ca ar fi normal (adica zilnic)...i se pare ciudat..si il face vinovat si de raceala mea fata de ea.
Eu de fapt nu m'am racit..A venit timpul ca eu sa ma descurc singura,departe de fusta mamei,alaturi de omul meu.Daca la inceput nu i'a placut de el,pe urma a inceput sa oscileze.Acum mai are putin si il uraste.Ce sa fac ? Va rog ajutati'ma! A inceput sa'mi reproseze tot ce mi'a oferit in viata...tot ce e normal ca o mama sa faca pt copilul ei.Cum sa o fac sa inteleaga ca el nu are nici o vina,ca eu nu m'am racit..eu am crescut ..:((((
 

odadrian

26 Oct 2006, 16:38

Si eu sunt tot balanta.
In general nu ma las influentata,dar mama a avut o mare putere asupra mea pana acum.Am fost tot dupa fusta ei pana la 19 ani.Daca ea nu il placea pe baiatul cu care ieseam ..in scurt timp nu imi mai placea nici mie...ii gasea ea defecte,ca sa ma faca sa nu mai ies cu el.
Cu actualul,la fel a facut.Ba ca nu'i frumos,ba ca nu'i potrivit pt mine,ca eu merit ceva mai bun.Degeaba am incercat sa'i explic cate a facut omul asta pt mine...ce nu ar face altii niciodata...Pt ca barbatii spun : Ce naiba,mai exista femei!Nu e unica.Ei bine,el nu a facut asa.E un om constant..Daca a hotarat sa luptam pt relatia noastra,nici mama ...nici tata ...nici bunica...nici pisica..nimeni nu'l abate din drumul lui.
Mama incearca sa ma faca sa ascund bani de el,sa fim separat cu banii,sa ii ascund lucruri...:(((
Nu imi place atitudinea ei...nu pot decat sa nu o ascult..dar nu'mi place sa ma tot cicaleasca.A pierdut controlul asupra mea si asta o enerveaza.Mi'a zis in 19 ani ...de cate ori a avut ocazia..sa nu am niciodata incredere in barbati.Dar pana la urma,daca nu ai incredere in omul cu care iti imparti viata..cum sa poti trai asa???
Mi'a reprosat tot ce mi'a cumparat in 19 ani,mi'a reprosat ca am plecat in Spania si nu ii platesc ei ratele la banca..ca am lasat'o cu datorii.Ea nu intelege ca eu inca nu am de munca aici,ca ma intretine el...si ca nu pot profita de banii lui.

odadrian

odadrian

Fii tare!

26 Oct 2006, 15:59

Fii tare si nu uita ca o relatie nu presupune ecuatia in 3. Al treilea, in cazul tau, mama, nu are ce cauta, e ca si cum ar sta mereu la fereastra voastra si ar batea ca sa intre inauntru, simbolic vorbind. La fel ca si Cuiul lui Pepelea. Cel mai trist este atunci cand intervin parintii. Cel mai grav este atunci cand ea tine cu parintii, iar el este un strain. Cel mai stupid e atunci cand mama influenteaza fiica prin orice metode. Asa mi-am pierdut familia si cei doi copii: fosta sotie a fost prea slaba ca sa aiba un cuvant de spus. In 15 ani nu mi-a luat niciodata apararea. In casa lor eram un strain. Ea este Balanta. La fiecare adiere de vant se inclina ba intr-o parte, ba in alta. Las-o pe mama, are viata ei, dar acum probabil ca nu mai are pe cine sa controleze. Un cuplu in care se amesteca altii este iremediabil compromis.
La fel de absurd este ca iti reproseaza ce a facut pentru tine. Gresit! Nu tu i-ai cerut sa te nasca. Datoria ei a fost tocmai de a te creste, DAR FARA CA ACEST LUCRU SA CONSTITUIE O FORMA DE SANTAJ! Ea si-aasumat o responsabilitate, dar nu trebuie sa te "ocroteasca" tot restul vietii.

sorinadoina

sorinadoina

rabdare

26 Oct 2006, 12:47

Ai rabdare!Am trecut prin o situatie asemanatoare. Totul se va rezolva in timp.Cat va fi acest timp depinde de mama ta. Oricum pe sotul tau nu-l va agreea niciodata. Ai grija sa nu va faca probleme in familie mama ta si sa va strice complet relatia. Nu o lasa sa se amestece....In rest rabdare.... Noaua ne-au trebuit 10 ani pana am reusit sa avem o relatie cat de cat normala cu soacra mea. Asta este viata! Iti doresc succes si fii tare!

hedonista

hedonista

dificil

25 Oct 2006, 10:20

Cred ca acum este perioada de negare..poate nu si da seara cand a ajuns "fetita ei" o femeie in toata firea care poate sa si poarte singura de grija, si mai ales ca acum isi dedica timpul altcuiva..Pe prietenul tau nu l simpatizeaza pentru ca simte ca el este vinovat ca tu nu mai aesti langa ea.Parerea mea e ca va intelege cu timpul ca fiecare are viata lui si nu poate sta o viata ntreaga langa cei care i au dat viata.Acum trebuie s o intelegi pentru ca ea s a invatat ca tot timpul sa vorbesti cu ea, sa i spui ce simti, iar acum simte ca ai inlocuit o.E ca si cum a i avea o foarte buna prietena de mult timp si la un moment dat mai apare inca o persoana cu care te intelegi la fel de bine, iar prima se va simti inlocuita.
Trebuie sa ai o discutie cu mama ta ..dar de data asta relatie sa nu fie copil-mama..ci femeie-femeie si sa i explici ca tu l iubesti pe respectivul iar asta nu inseamna ca ai incetat s o iubesti pe ea, sau ca nu ti mai pasa de ea, pt ca pe ei n are cum sa i ia cineva locul din inima ta.